DECIZIA nr. 478 din 27 octombrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (2) din Codul penal, excepție ridicată de Mihai Sumănaru în Dosarul nr. 268/239/2018 al Tribunalului Iași – Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 528 D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arată că dispozițiile legale criticate sunt clare, precise și previzibile. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 22 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 268/239/2018, Tribunalul Iași – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (2) din Codul penal, excepție ridicată de Mihai Sumănaru într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate de autorul excepției împotriva unei hotărâri de revocare a amânării executării pedepsei dispuse în privința sa. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale criticate încalcă principiul securității juridice și standardele de calitate a legii, întrucât legiuitorul nu prevede, în mod explicit, în ce constă modalitatea de executare a pedepsei și dacă pot fi avute în vedere de către instanțe atât pedepsele care se execută în regim de detenție, cât și cele care se execută sub supraveghere. Totodată, se susține că textul criticat nu prevede criteriile potrivit cărora instanța poate aprecia cu privire la posibilitatea persoanei în privința căreia se dispune amânarea aplicării pedepsei de a-și îndeplini obligațiile civile. … 6.Se arată că această lipsă de claritate determină interpretări diferite și, prin urmare, o aplicare discriminatorie a dispozițiilor legale criticate. Aceasta întrucât, ca urmare a aplicării prevederilor art. 88 alin. (2) din Codul penal, se creează inculpatului care a beneficiat anterior de amânarea aplicării pedepsei, pentru o infracțiune cu un grad de pericol social mai mic, sancționată de legiuitor cu o pedeapsă mai blândă, o situație mult mai grea decât cea creată persoanelor cărora li sa aplicat pedeapsa cu executare sub supraveghere, pentru o infracțiune cu un grad de pericol social mai mare. … 7.Tribunalul Iași – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că, în prezenta cauză, se critică, de fapt, existența unei diferențe de tratament juridic în privința unor persoane care nu se află în situații similare. Astfel, persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei poate să beneficieze de această măsură de individualizare judiciară în condițiile în care respectă măsurile de supraveghere impuse, respectiv își îndeplinește integral obligațiile civile și nu săvârșește o altă infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, în cursul termenului de supraveghere, condiții care sunt necesar a fi îndeplinite de toate persoanele cărora li se aplică, drept mijloc de individualizare judiciară a executării pedepsei, amânarea aplicării acesteia. Se susține însă că persoana condamnată, care execută pedeapsa în regim de detenție, nu se găsește întro situație juridică similară cu cea anterior analizată. … 8.Instanța susține că, de fapt, invocând art. 16 alin. (1) din Constituție, contestatorul susține existența unei lipse de previzibilitate a textului criticat, pentru motivul că acesta nu menționează explicit faptul că, în ipoteza revocării amânării aplicării pedepsei, pedeapsa stabilită nu poate fi executată decât în regim de detenție. Se susține însă că maniera de interpretare a dispoziției legale criticate a fost clar arătată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, conform căreia „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 83 alin. (1) lit. b) din Codul penal și ale art. 88 alin. (3) din Codul penal, […] în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse, atât pronunțarea soluției de condamnare pentru noua infracțiune, cât și revocarea amânării aplicării pedepsei anterioare sunt obligatorii“; se susține, totodată, că această interpretare se aplică mutatis mutandis tuturor ipotezelor reglementate de dispozițiile art. 88 din Codul penal, având în vedere considerentele deciziei anterior menționate și maniera imperativă de reglementare, dedusă din sintagma „dispune aplicarea și executarea pedepsei“. … 9.Referitor la caracterul imprecis al sintagmei „afară de cazul când persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească“ din cuprinsul textului criticat, instanța arată că, în cazul neexecutării obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, este obligația contestatorului de a dovedi faptul că nu a avut posibilitatea să îndeplinească aceste obligații civile, respectiv faptul că nu era posibilă executarea acestora. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 88 alin. (2) din Codul penal, care au următorul conținut:În cazul când, până la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei, afară de cazul când persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. … 14.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că instanța de contencios constituțional a reținut, în jurisprudența sa, că amânarea aplicării pedepsei este o formă de individualizare a pedepsei și, totodată, o prerogativă acordată instanței de judecată de a stabili o pedeapsă penală pentru o persoană vinovată de comiterea unei infracțiuni și de a amâna aplicarea acesteia, dând astfel posibilitatea ca pedeapsa în cauză să nu fie, în mod provizoriu, executată, iar, în condițiile stabilite de lege, să nu se mai execute cu caracter definitiv. Cu toate că presupune neexecutarea, provizorie, a unei pedepse penale stabilite, instituția amânării aplicării pedepsei se caracterizează printr-o anumită gravitate, dată de obligațiile ce îi sunt impuse persoanei condamnate pentru perioada supravegherii. Practic, din punctul de vedere al gravității, amânarea aplicării pedepsei se situează între renunțarea la aplicarea pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. De asemenea, amânarea aplicării pedepsei se dispune în anumite condiții, expres prevăzute la art. 83 alin. (1) din Codul penal, care denotă un pericol social redus al faptelor săvârșite. Totodată, art. 84 alin. (1) din Codul penal reglementează termenul de supraveghere, care în cazul amânării aplicării pedepsei este de 2 ani și se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, iar art. 88 din același act normativ reglementează trei ipoteze în care amânarea aplicării pedepsei este revocată. Analizând constituționalitatea soluției juridice a obligării instanței de judecată la revocarea amânării pedepsei și la dispunerea aplicării și executării unei noi pedepse, stabilite conform prevederilor legale referitoare la concursul de infracțiuni, în ipoteza săvârșirii de către persoana supravegheată, cu intenție sau cu intenție depășită, a unei noi infracțiuni, descoperită în termenul de supraveghere, Curtea a constatat că aceasta nu încalcă prevederile Legii fundamentale. În toate cele trei situații prevăzute la art. 88 alin. (1)-(3) din Codul penal, revocarea amânării pedepsei și dispunerea unei pedepse penale care să fie executată de către persoana condamnată sunt imperative pentru instanța de judecată, aceasta neputând să aleagă o altă formă de individualizare dintre cele reglementate la art. 80-106 din Codul penal. Această manieră de reglementare a regimului juridic al pedepselor penale este determinată de caracterul excepțional al instituției amânării aplicării pedepsei (ca, de altfel, și al instituțiilor renunțării la aplicarea pedepsei, suspendării executării pedepsei sub supraveghere și liberării condiționate), prin raportare la instituția executării pedepselor penale, care constituie regula în materia analizată, caracter excepțional dat de aprecierea de către legiuitor a nivelului scăzut al pericolului pe care îl prezintă, pentru valorile sociale ocrotite prin legea penală, faptele care pot fi încadrate în condițiile prevăzute la art. 83 alin. (1) și (2) din Codul penal. În considerarea acestui pericol social redus, legiuitorul a prevăzut regula lăsării în libertate supravegheată a persoanei condamnate, pentru o perioadă de 2 ani. În aceste condiții, săvârșirea de către persoana supravegheată a unor noi infracțiuni, cu intenție sau intenție depășită, denotă că aceasta nu a înțeles semnificația și pericolul faptelor comise și ale urmărilor acestora. Altfel spus, în privința unei asemenea persoane, stabilirea unei pedepse penale și amânarea aplicării acesteia nu și-au produs efectul de reeducare, în vederea reintegrării sociale a persoanei. Pentru acest motiv, cu privire la persoana aflată în situația anterior arătată, legiuitorul a prevăzut o individualizare legală a pedepsei aplicate, care va fi coroborată cu individualizarea judiciară a acesteia (a se vedea Decizia nr. 522 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.108 din 22 noiembrie 2021, paragrafele 24-29). … 16.Având în vedere această manieră de reglementare a instituției amânării aplicării pedepsei, ca formă de individualizare a pedepsei și, totodată, ca excepție de la regula executării pedepsei într-un loc de detenție, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale criticate rezultă, cu certitudine, faptul că referirile la executarea pedepsei din cuprinsul textului criticat, în condițiile revocării amânării pedepsei, au în vedere executarea pedepsei într-un loc de detenție, și nu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. … 17.În ceea ce privește criteriile potrivit cărora instanța poate stabili dacă persoana supravegheată nu a avut nicio posibilitate de a îndeplini obligațiile civile stabilite prin hotărârea judecătorească de condamnare, acestea nu pot fi decât criterii obiective care să fi împiedicat persoana supravegheată să îndeplinească respectivele obligații. Cum aceste condiții, care creează pentru persoana în cauză imposibilitatea obiectivă a îndeplinirii obligațiilor civile, pot fi diferite, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, este imposibilă enumerarea lor exhaustivă în cuprinsul legii penale, acestea fiind lăsate la aprecierea instanței judecătorești competente să facă aplicarea prevederilor art. 88 alin. (2) din Codul penal. … 18.De altfel, o critică de neconstituționalitate similară a fost formulată cu privire la dispozițiile art. 100 alin. (1) lit. c) din Codul penal ce reglementează drept condiție pentru liberarea condiționată în cazul pedepsei închisorii îndeplinirea integrală de către persoana condamnată a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Cu privire la aceasta, Curtea Constituțională a reținut, prin Decizia nr. 57 din 2 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 17 mai 2017, paragraful 20, că, din chiar modul de reglementare a acestor dispoziții rezultă că îndeplinirea integrală a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare este circumstanțiată, tocmai din perspectiva posibilităților financiare individuale ale fiecărui condamnat care solicită liberarea condiționată, acesta având posibilitatea să dovedească că nu a avut resursele materiale necesare îndeplinirii obligațiilor civile. Astfel, neîndeplinirea acestei condiții va putea fi constatată doar dacă cel condamnat, care solicită liberarea condiționată, nu își îndeplinește cu rea-credință obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, iar nu în toate cazurile, indiferent de existența sau nu a resurselor materiale. Aceste considerente, anterior menționate, sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză. … 19.Pentru aceste motive, Curtea reține că dispozițiile legale criticate îndeplinesc standardele de claritate, precizie și previzibilitate specifice calității legii. În privința acestora, Curtea Constituțională, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a reținut, în jurisprudența sa, că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută și că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, s-a reținut că numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică, însă oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. S-a arătat, totodată, că nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna și că, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. În acest context, s-a constatat că rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Hotărârea din 24 mai 2017 pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunțată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93). … 20.În ceea ce privește comparația pe care autorul excepției de neconstituționalitate o face între instituția amânării aplicării pedepsei și cea a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, Curtea Constituțională a reținut, în repetate rânduri, în jurisprudența sa, că o astfel de critică este inadmisibilă, întrucât neconstituționalitatea unei norme juridice poate fi dedusă doar din raportarea acesteia la dispozițiile Constituției, și nu din compararea sa cu o altă dispoziție legală (a se vedea Decizia nr. 70 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 7 mai 2019, paragraful 24). … 21.Așa fiind, nu poate fi reținută pretinsa discriminare, prin textul criticat, între persoanele în privința cărora este dispusă amânarea aplicării pedepsei și cele față de care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihai Sumănaru în Dosarul nr. 268/239/2018 al Tribunalului Iași – Secția penală și constată că dispozițiile art. 88 alin. (2) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Iași – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 octombrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește