DECIZIA nr. 478 din 21 septembrie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Global Construction Details – S.R.L. din București în Dosarul nr. 34.095/3/2018 al Curții de Apel București – Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.046D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Curtea dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.490D/2019, nr. 2.512D/2019, nr. 2.608D/2019, nr. 2.864D/2019, nr. 3.074D/2019, nr. 1.44D/2020, nr. 483D/2020 și nr. 620D/2020, având ca obiect, după caz, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, precum și ale art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 [cu referire la art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014], excepție ridicată de Societatea Atlanta Games – S.R.L. din București în Dosarul nr. 23.372/3/2019 al Tribunalului București – Secția a VII-a civilă, de Societatea Gorconstruct – S.R.L. din Suceava, precum și de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 1.324/86/2019 al Tribunalului Suceava – Secția a II-a civilă, de Societatea Arbas Top Company – S.R.L. din București în Dosarul nr. 39.092/3/2018 al Curții de Apel București – Secția a V-a civilă, de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 2.261/86/2019 al Tribunalului Suceava – Secția a II-a civilă, de Societatea Blănari – S.R.L. din localitatea Băișești, comuna Cornu Luncii, județul Suceava, în Dosarul nr. 555/86/2019/a1 al Curții de Apel Suceava – Secția a II-a civilă, de Societatea Euronet Business Concept – S.R.L. din București în Dosarul nr. 14.895/4/2019 al Tribunalului București – Secția a VII-a civilă, de Societatea Pendin Gomme – S.R.L. din Galați, precum și de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 3.794/121/2019 al Curții de Apel Galați – Secția a II-a civilă și de Melania Nergheș, persoană fizică autorizată, în Dosarul nr. 3.230/107/2019 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția a II-a civilă. … 4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 5.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, în Dosarul nr. 2.608D/2019, prin confirmarea primirii citației emise pentru autoarea excepției de neconstituționalitate – Societatea Arbas Top Company – S.R.L. din București -, apărătorul ales al acesteia a făcut și precizarea că nu se va prezenta la termenul de judecată, întrucât cererea aflată pe rolul instanțelor judecătorești a rămas fără obiect. … 6.Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.490D/2019, nr. 2.512D/2019, nr. 2.608D/2019, nr. 2.864D/2019, nr. 3.074D/2019, nr. 144D/2020, nr. 483D/2020 și nr. 620D/2020 la Dosarul nr. 2.046D/2019, care este primul înregistrat. … 7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că prevederile criticate, în raport cu dispozițiile constituționale menționate în susținerea acesteia, au mai format obiect al excepției de neconstituționalitate, context în care menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie (Decizia nr. 381 din 5 iulie 2022 și Decizia nr. 224 din 27 aprilie 2023) și precizează că trebuie avut în vedere faptul că, în cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor, și contribuabil, în calitate de debitor al obligației fiscale, cele două părți nu se află pe poziție de egalitate, iar accesul liber la justiție poate fi supus unor condiții de fond și de formă, astfel cum este și cazul normelor criticate, fără a fi încălcate principiile constituționale menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8.Prin Încheierea din 4 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 34.095/3/2018, Curtea de Apel București – Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Global Construction Details – S.R.L. din București într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.046D/2019. … 9.Prin Încheierea din 4 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 23.372/3/2019, Tribunalul București – Secția a VII-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, excepție ridicată de Societatea Atlanta Games – S.R.L. din București într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.490D/2019. … 10.Prin Încheierea din 10 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.324/86/2019, Tribunalul Suceava – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014, excepție ridicată de instanța de judecată, din oficiu, precum și de Societatea Gorconstruct – S.R.L. din Suceava într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.512D/2019. … 11.Prin Încheierea din 12 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 39.092/3/2018, Curtea de Apel București – Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza a doua din Legea nr. 85/2014, excepție ridicată de Societatea Arbas Top Company – S.R.L. din București într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.608D/2019. … 12.Prin Încheierea din 22 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.261/86/2019, Tribunalul Suceava – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014, excepție ridicată de instanța de judecată, din oficiu, într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.864D/2019. … 13.Prin Încheierea din 25 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 555/86/2019/a1, Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, excepție ridicată de Societatea Blănari – S.R.L. din localitatea Băișești, comuna Cornu Luncii, județul Suceava, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.074D/2019. … 14.Prin Încheierea din 6 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 14.895/4/2019, Tribunalul București – Secția a VII-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 [cu referire la art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014], excepție ridicată de Societatea Euronet Business Concept – S.R.L. din București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 144D/2020. … 15.Prin Decizia nr. 57/A din 26 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.794/121/2019, Curtea de Apel Galați – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum aceasta a fost modificată prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, excepție ridicată de Societatea Pendin Gomme – S.R.L. din Galați, precum și de instanța de judecată, din oficiu, într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 483D/2020. … 16.Prin Decizia nr. 57 din 19 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.230/107/2019, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția a II-a Civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, excepție ridicată de către Nergheș Melania – persoană fizică autorizată, cu sediul în comuna Cricău, satul Craiva, județul Alba, într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 620D/2020. … 17.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, sunt neconstituționale, întrucât obstrucționează aplicarea firească a procedurilor de prevenire a insolvenței și de insolvență atât pentru debitori, cât și pentru creditori, cu excepția creditorului bugetar, aspect ce conduce la crearea unor inegalități, pe de o parte, între debitori, și pe de altă parte, între creditori, ca urmare a faptului că accesul liber la justiție este restrâns, putând fi exercitat în funcție de ponderea creanțelor bugetare. Astfel, restrângerea dreptului de a formula o cerere de utilizare a procedurii insolvenței simplificate și intrarea în procedura falimentului în cazul în care debitorul este în stare de dizolvare judiciară (civilă și penală) și are numit un lichidator judiciar nu se circumscrie situațiilor prevăzute de Constituție în care se poate realiza restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale și intră în contradicție cu alte norme imperative aferente procedurilor de insolvență și nu numai, context în care este expusă situația particulară din cauzele deduse judecății și se arată că societățile debitoare sunt dizolvate judiciar, ca sancțiune penală complementară. În contextul criticilor de neconstituționalitate, sunt menționate și prevederile art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ale art. 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale art. 2 paragraful 2 și ale art. 14 paragraful 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ale art. 6 paragrafele 1 și 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 2 paragraful 1 din Regulamentul (UE) nr. 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență, precum și considerente din jurisprudența Curții Constituționale în materia principiilor constituționale a căror încălcare se susține. … 18.Curtea de Apel București – Secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 2.046D/2019, opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că, în expunerea de motive a actului normativ prin care au fost instituite noile reguli de procedură în materia insolvenței, legiuitorul a arătat care a fost scopul reglementării – eficientizarea procedurilor de insolvență și a mecanismelor de recuperare a creanțelor bugetare față de societățile aflate în stare de insolvență cu respectarea șanselor de redresare a acestora, evitarea afectării mediului concurențial etc. -, scop ce este în concordanță atât cu interesul bugetar, cât și cu interesul economico-financiar al României. Astfel, dacă instituirea unui atare prag este explicată tocmai prin încercarea de menținere a debitorului în circuit și asigurarea încasării corespunzătoare a tuturor creanțelor (indiferent de statutul titularului), în situația în care statul ar fi, ipotetic, unicul creditor al creanțelor împotriva debitorului, acesta are libertatea (la fel ca orice alt creditor) de a verifica dacă interesul său este acela de a demara procedura insolvenței sau nu. O atare situație, lăsată la latitudinea creditorului, nu poate constitui un act de discriminare și încălcare a principiului egalității, întrucât scopul urmărit prin instituirea unui atare procent (egal în drepturile creditorilor) a fost acela de a impulsiona redresarea societăților și de a evita fraudarea intereselor statului. Prin urmare, instituirea unui prag egal al debitelor datorate statului și altor creditori ca o condiție pentru deschiderea procedurilor insolvenței de către debitor nu constituie o discriminare față de situația în care deschiderea procedurii insolvenței are loc ca urmare a solicitării creditorilor. Având în vedere că accesul liber la justiție poate fi exercitat în anumite limite rezonabile impuse de legiuitor, condiționarea accesului la procedura insolvenței de varietatea naturii creanțelor nu echivalează cu o negare a dreptului. De altfel, autoarea excepției de neconstituționalitate antamează anumite situații-premisă în raport cu o situație particulară (existența unei sentințe penale definitive prin care s-a dispus dizolvarea societății în cauză), aspecte care țin de modul de interpretare și aplicare efectivă a normelor la o atare situație specială și care pot avea loc în contextul analizei și soluționării fondului cererii de apel. … 19.Tribunalul București – Secția a VII-a civilă, în Dosarul nr. 2.490D/2019, opinează că prevederile criticate sunt contrare principiului egalității, prin prisma accesului liber la justiție, întrucât creează discriminare între debitori, unora fiindu-le obstrucționat accesul la procedurile insolvenței în funcție de cuantumul creanțelor bugetare, deși aceștia pot avea per ansamblu aceeași sumă a datoriilor acumulate. Astfel, debitorul ce are un cuantum al creanțelor bugetare mai mic de 50% din valoarea tuturor creanțelor poate introduce acțiune pentru declanșarea procedurilor de insolvență și, implicit, se poate redresa. În antiteză cu normele criticate, dispozițiile generale cuprinse în Legea nr. 85/2014 obligă debitorul aflat în stare de insolvență să se adreseze instanței pentru a fi supus prevederilor acestei legi. … 20.Curtea de Apel București – Secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 2.608D/2019, opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că accesul liber la justiție poate fi exercitat în anumite limite rezonabile impuse de legiuitor, limite justificate de existența unui interes general ce se urmărește a fi protejat sau de respectarea în egală măsură a drepturilor sau intereselor legitime ale celorlalte subiecte de drept. Or, în expunerea de motive a actului normativ prin care au fost instituite noile reguli de procedură în materia insolvenței, legiuitorul a arătat care a fost scopul reglementării – eficientizarea procedurilor de insolvență și a mecanismelor de recuperare a creanțelor bugetare față de societățile aflate în stare de insolvență cu respectarea șanselor de redresare a acestora, evitarea afectării mediului concurențial etc. -, scop ce este în concordanță atât cu interesul bugetar, cât și cu interesul economico-financiar al României. Astfel, limitarea impusă de textul criticat este una rezonabilă, din moment ce prin aceasta s-a urmărit protejarea mediului concurențial și a interesului bugetar, apreciat ca fiind unul colectiv, având în vedere destinația sumelor obținute la bugetul de stat. … 21.Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 3.074D/2019, opinează, pe de o parte, că normele criticate sunt contrare art. 21 alin. (1) și (2) și art. 53 din Constituție, principiul accesului liber la justiție fiind îngrădit prin imposibilitatea formulării unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței în condițiile impuse de textul criticat și care nu este urmat de vreun remediu pentru debitor în contextul dat, dacă creditorul bugetar rămâne în pasivitate și nu formulează chiar el o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, ceea ce conduce la restrângerea exercițiului drepturilor ce decurg din procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014. Pe de altă parte, referitor la celelalte prevederi constituționale menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, arată că nu sunt afectate prin normele criticate. … 22.Tribunalul București – Secția a VII-a civilă, în Dosarul nr. 144D/2020, opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată în raport cu dispozițiile constituționale menționate în susținerea acesteia. … 23.Curtea de Apel Alba Iulia – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 620D/2020, opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere, pe de o parte, faptul că, astfel cum reiese și din preambulul actului normativ prin care au fost instituite noile reguli de procedură în materia insolvenței, scopul reglementării a fost eficientizarea procedurilor de insolvență și a mecanismelor de recuperare a creanțelor bugetare față de societățile aflate în stare de insolvență cu respectarea șanselor de redresare a acestora, evitarea afectării mediului concurențial prin folosirea procedurilor insolvenței în mod abuziv de către unii debitori cu intenția de a se sustrage de la plata creanțelor bugetare prin formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, creanțe care, uneori, sunt majoritare în raport cu creanțele de altă natură. Pe de altă parte, în acord și cu jurisprudența Curții Constituționale în materie, în virtutea art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui reguli speciale pentru situații deosebite, astfel cum este și starea de insolvență cauzată de culpa debitorului constând în neplata unor creanțe certe, lichide și exigibile având un anumit cuantum. … 24.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 25.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:26.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 27.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din actele de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 2 octombrie 2018, precum și ale art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 [cu referire la art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014]. Având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate, precum și prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, actul de bază fiind reprezentat de Legea nr. 85/2014, Curtea reține ca obiect al excepției dispozițiile art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 și care au următorul cuprins: „(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile au următoarele semnificații: (…) 72. valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvență. Valoarea-prag este de 40.000 lei atât pentru creditori, cât și pentru debitori, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru creanțe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariați este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat. Când cererea de deschidere a procedurii de insolvență este introdusă de debitor, cuantumul creanțelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului.“ … 28.Ulterior actelor de sesizare, dispozițiile legale criticate au fost modificate prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 iulie 2020, nemaifiind păstrată soluția legislativă criticată. Însă, având în vedere cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, respectiv faptul că acestea au fost soluționate sub imperiul normelor criticate, precum și considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanța de contencios constituțional urmează să analizeze prevederile legale criticate cu care a fost sesizată, astfel cum și-au produs efectele în cauză. Așadar, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate în forma avută înainte de modificarea acestora prin actul normativ antereferit. … 29.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, în componenta privind calitatea legii, coroborat cu principiul securității juridice, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) – (3) referitor la accesul liber la justiție, ale art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt menționate prevederile art. 1 paragraful 1 privind respectarea bunurilor din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 – Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenție. … 30.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 fac parte din titlul preliminar, capitolul II – Principiile fundamentale ale procedurilor de prevenire a insolvenței și de insolvență. Definiții, iar noțiunea de valoare-prag este definită ca fiind cuantumul minim al creanței pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvență. Valoarea-prag este, în prezent, de 50.000 lei atât pentru creditori, cât și pentru debitori, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea societăților nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru creanțe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariați este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat (în forma inițială a legii, valoarea-prag era de 40.000 lei). … 31.În ceea ce privește soluția legislativă criticată, astfel cum Curtea a arătat și la obiectul excepției de neconstituționalitate, art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 a fost completat cu o nouă teză prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, care introduce o nouă condiție, respectiv că, atunci când cererea de deschidere a procedurii de insolvență este introdusă de debitor, cuantumul creanțelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului. Raportat la cauza de față, Curtea constată că autoarele excepției de neconstituționalitate critică faptul că nu pot cere deschiderea procedurii insolvenței atunci când creanțele bugetare reprezintă mai mult de 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului. … 32.Față de această împrejurare, Curtea constată că dispozițiile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, concretizat, spre exemplu prin Decizia nr. 381 din 5 iulie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1203 din 14 decembrie 2022, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, având în vedere că prevederile legale criticate cu care a fost sesizată, astfel cum și-au produs efectele în cauzele respective (cauzele fiind soluționate), și ale cărei considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză. … 33.Curtea reține că prevederile legale criticate au fost introduse, potrivit preambulului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018, ținând seama de necesitatea adoptării unor măsuri menite să evite afectarea mediului concurențial prin folosirea procedurilor insolvenței în mod abuziv de către unii debitori care utilizează mecanismele reglementate de legea insolvenței cu scopul de a se sustrage de la plata sumelor datorate bugetului general consolidat. Prin același preambul, Guvernul a arătat că necesitatea adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018 a avut în vedere faptul că eficientizarea procedurilor de insolvență și îmbunătățirea protecției drepturilor creditorilor contribuie în mod substanțial la îmbunătățirea climatului de afaceri, creând astfel premisele pentru redresarea afacerilor viabile și recuperarea mai rapidă a creanțelor, inclusiv a celor bugetare, fiind în concordanță atât cu interesul bugetar, cât și cu interesul economico-social general al României. … 34.Astfel, garantarea drepturilor operatorilor economici debitori nu poate aduce prejudicii creanțelor statului, respectiv creanțelor bugetare. Art. 2 din Legea nr. 85/2014 prevede că scopul acestei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a șansei de redresare a activității acestuia. În aceste condiții, configurarea, conținutul procedural, termenele care vizează insolvența se realizează prin lege. Or, criteriul folosit de legiuitor apare ca fiind unul obiectiv și rezonabil. Prin urmare, limitarea prin prevederile legale criticate a exercițiului unor drepturi ale debitorilor care nu și-au exercitat voluntar obligațiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfășurării procedurii insolvenței ce urmărește tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanțelor statului, inclusiv a celor bugetare. … 35.De altfel, Curtea învederează că, în cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor, și contribuabil, în calitate de debitor al obligației fiscale, cele două părți nu se situează pe poziții de egalitate, între ele existând o legătură de subordonare în favoarea statului, pe baza unui regim de drept public (Decizia nr. 248 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010). Or, dispozițiile legale criticate reprezintă tocmai expresia și consecința unui astfel de raport juridic. De asemenea, prin decizia precitată, Curtea a constatat că existența unei obligații exprese a fiecărui cetățean de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice, prevăzută la art. 56 alin. (1) din Constituție, și a unei obligații a statului de a proteja interesele naționale în activitatea financiară, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, este justificată de necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului. Astfel, este în afară de orice îndoială că încasarea impozitelor și a taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naționale pe plan financiar. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să își îndeplinească obligațiile sale față de cetățeni și operatorii economici, care au fost stabilite în art. 135 alin. (2) lit. a) și b) din Constituție. … 36.În ceea ce privește dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, potrivit cărora „în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, Curtea, având în vedere dezvoltarea jurisprudențială în materie, constată că acestea cuprind anumite exigențe ce țin de principiul legalității, de calitatea legii (căreia i se subsumează claritatea, precizia, previzibilitatea și accesibilitatea legii), de principiul securității juridice, precum și valorificarea în condiții optime a drepturilor și a libertăților fundamentale (a se vedea Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68). În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că cerința de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluției legislative alese și a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii privește scopul și consecințele pe care le antrenează, iar accesibilitatea, din punct de vedere formal, are în vedere aducerea la cunoștința publică a actelor normative de rang infraconstituțional și intrarea în vigoare a acestora, care se realizează prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 și 26). Referitor la principiul securității raporturilor juridice, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, odată ce statul adoptă o soluție, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate și coerență rezonabile, pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept vizați de măsurile de aplicare a acestei soluții (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92; Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României, paragraful 33). … 37.Raportând considerentele de principiu referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție mai sus enunțate la normele deduse controlului de constituționalitate, se constată că textele criticate se circumscriu condițiilor impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta privind calitatea legii, coroborată cu principiul securității raporturilor juridice, și dezvoltate pe cale jurisprudențială, întrucât (i) au un scop bine determinat, astfel cum Curtea a arătat mai sus, (ii) au un conținut clar și previzibil, întrucât definesc noțiunea de valoare-prag și menționează care este cuantumul creanțelor, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvență, (iii) sunt aduse la cunoștința subiecților ce cad sub incidența acestora prin publicarea actului normativ în discuție în Monitorul Oficial al României, Partea I, (iv) de principiu, Legea nr. 85/2014, prin conținutul său, are aplicabilitate în funcție de evoluția situației juridice a societății care este sau ar putea să intre sub incidența procedurilor insolvenței și de dinamica legislativă în materie care poate evolua, ținând seama de interesele naționale în activitatea economică, financiară și valutară și de protecția concurenței loiale. Prin urmare, nu se poate reține pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, în componentele antereferite. … 38.Referitor la principiul egalității în drepturi, menționat în susținerea excepției de neconstituționalitate, printr-o jurisprudență constantă, Curtea a reținut că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Ca urmare, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 23). Principiul egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate, încălcarea principiului egalității și nediscriminării existând atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite (Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 aprilie 2002). Nesocotirea principiului egalității are drept consecință neconstituționalitatea discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea acestuia. Curtea a mai stabilit că discriminarea se bazează pe noțiunea de „excludere de la un drept“ (Decizia nr. 62 din 21 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994), iar remediul constituțional specific în cazul constatării neconstituționalității discriminării îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 11 iulie 2012). În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă (Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei; Hotărârea din 13 noiembrie 2007, pronunțată în Cauza D.H. și alții împotriva Republicii Cehe, paragraful 175; Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60; Hotărârea din 16 martie 2010, pronunțată în Cauza Carson și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 61). Raportând considerentele de principiu mai sus enunțate la textul dedus controlului de constituționalitate, Curtea observă că, în cazul de față, prevederile legale criticate se aplică tuturor debitorilor aflați în aceeași situație juridică, astfel încât încălcarea principiului egalității în fața legii nu poate fi reținută. … 39.În ceea ce privește dispozițiile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție, Curtea reține că accesul la justiție nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiții de formă și de fond impuse de legiuitor. Stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie, în sine, o încălcare a accesului liber la justiție, el presupunând accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, fiind de competența exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Aceste condiționări nu pot fi însă acceptate dacă afectează dreptul fundamental în chiar substanța sa. Prin urmare, limitările aduse dreptului fundamental sunt admisibile doar în măsura în care vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite de legiuitor și scopul urmărit de acesta (Decizia Curții Constituționale nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005), legiuitorul fiind ținut să aducă anumite limitări orientându-se după principiul est modus in rebus, respectiv să fie preocupat ca exigențele instituite să fie îndeajuns de rezonabile încât să nu pună sub semnul întrebării însăși existența dreptului (Decizia Curții Constituționale nr. 39 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004). … 40.Aplicând considerentele de principiu în privința stabilirii anumitor condiții de formă și de fond impuse de legiuitor prin textele criticate, prin raportare la dispozițiile art. 21 din Constituție, Curtea constată că legiuitorul nu a afectat dreptul de acces liber la justiție prin faptul că a instituit interdicția de a cere deschiderea procedurii insolvenței atunci când creanțele bugetare reprezintă mai mult de 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului. De altfel, nu se poate recunoaște un interes legitim atunci când printr-o acțiune introdusă debitorul ar urmări, în fapt, fraudarea intereselor bugetare ale statului. … 41.În ceea ce privește menționarea normelor constituționale care consacră dreptul de proprietate privată, Curtea a observat că prevederile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție garantează dreptul de proprietate și creanțelor asupra statului, iar conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat că, în temeiul art. 44 din Constituție, este de competența legiuitorului stabilirea cadrului juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecți de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat (Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004). … 42.De asemenea, potrivit art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile menționate nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor. Totodată, și jurisprudența Curții (Comisiei) Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Decizia din 10 martie 1981, pronunțată în Cauza X împotriva Belgiei, este în sensul că procedurile legale instituite în materia insolvenței, de principiu, nu reprezintă o privare de proprietate asupra bunurilor, ci o măsură de control al folosirii acestora, în concordanță cu interesul general, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Hotărârea din 17 iulie 2003, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Luordo împotriva Italiei, paragraful 67). Prin urmare, în virtutea prevederilor constituționale și convenționale, de principiu, statele au o anumită marjă de apreciere cu privire la adoptarea legilor pe care le consideră necesare pentru reglementarea procedurilor de recuperare a creanțelor bugetare și de stabilire a procedurilor insolvenței și cărora li se circumscriu și prevederile criticate în prezenta cauză. … 43.De altfel, orice ingerință în dreptul de proprietate poate fi justificată numai de o cauză de utilitate publică sau de un interes general. În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant că, datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a necesităților acesteia, autoritățile naționale se află, în principiu, într-o poziție mai adecvată decât instanța internațională pentru a stabili ce anume este „de utilitate publică“. În consecință, în cadrul mecanismului de protecție creat de Convenție, este de competența acestora să se pronunțe primele cu privire la existența unei probleme de interes general. Prin urmare, autoritățile naționale beneficiază, în această privință, de o anumită marjă de apreciere, ca și în alte domenii asupra cărora funcționează garanțiile Convenției. În plus, noțiunea de utilitate publică este o noțiune amplă în sine. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice și sociale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului respectă modul în care acesta percepe imperativele „utilității publice“, cu excepția cazului în care raționamentul său se dovedește în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil [Hotărârea din 12 noiembrie 2002, pronunțată în Cauza Zvolsky și Zvolska împotriva Republicii Cehe, paragraful 67; Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României (cererile nr. 44.232/11 și 44.605/11), paragraful 19]. … 44.Totodată, astfel cum a statuat și instanța europeană, o măsură care reprezintă o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor trebuie să păstreze un „echilibru just“ între cerințele de interes general ale comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat de orice măsură prin care o persoană este privată de proprietatea sa. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, controlând totodată respectarea acestei cerințe, îi recunoaște statului o largă marjă de apreciere atât pentru a alege modalitățile de punere în aplicare, cât și pentru a hotărî dacă consecințele acestora sunt motivate, în interesul general, de preocuparea de a atinge obiectivul legii în cauză [Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României (cererile nr. 44.232/11 și nr. 44.605/11), paragraful 20]. … 45.De asemenea, Curtea Constituțională învederează că dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, potrivit cărora statul are obligația să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, se traduc prin obligația constituțională a statului de a veghea la protejarea intereselor sus-menționate în vederea asigurării stabilității sale economice și financiare (Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011). Drepturile fundamentale consacrate prin Constituție nu au o existență abstractă, ele exercitându-se în corelare și coroborare cu celelalte prevederi constituționale. Această interdependență funcțională determină atât cadrul în care aceste drepturi se exercită, cât și conținutul material concret al acestora. A nu lua în considerare prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție ar echivala cu convertirea unor drepturi esențialmente normative de natură constituțională în concepte filosofice abstracte. Prin urmare, drepturile fundamentale sunt influențate de principiile de bază care călăuzesc însăși existența statului, iar conținutul lor normativ ține cont de această situație. Desigur, numai Curtea Constituțională este cea competentă să aprecieze asupra acestui conținut, întrucât este garantul supremației Constituției și unica autoritate de jurisdicție constituțională din România [a se vedea, în acest sens, art. 142 alin. (1) din Constituție, precum și art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992]. De asemenea, conținutul drepturilor și libertăților fundamentale astfel stabilit determină însuși nivelul de protecție pe care Constituția îl garantează acestora. Astfel, în cazul de față, rațiunea pe care actul normativ se întemeiază face ca reglementarea legală dedusă controlului de constituționalitate să ofere cadrul juridic necesar protejării intereselor naționale în activitatea economică și financiară, în concordanță cu exigența prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 272 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 4 septembrie 2013). … 46.În ceea ce privește mențiunile formulate în motivarea excepției de neconstituționalitate potrivit cărora administratorii statutari, debitorul persoană fizică ori reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare ar putea intra sub incidența altor norme și ar putea fi supuși unor sancțiuni de ordin fiscal și/sau penal, Curtea reține că, atât timp cât au făcut demersurile prevăzute, dar și permise de lege, aceștia nu sunt supuși sancțiunilor invocate. … 47.În ceea ce privește dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, se observă că acestea nu au incidență în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituționale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020) în sensul prevăzut de textul constituțional, ci definește noțiunea de valoare-prag a creanțelor pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvență. … 48.Distinct de acestea, cu privire la aspectele învederate prin notele scrise și prin care se prezintă situațiile particulare ale spețelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești (spre exemplu, faza procedurii de insolvență în care se află societățile, starea financiară etc.), se constată că acestea sunt chestiuni ce țin de interpretarea și aplicarea legii, iar Curtea Constituțională se poate pronunța numai asupra conformității unui text de lege cu prevederile și principiile Constituției. … 49.În ceea ce privește conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, respectiv interpretarea și aplicarea legii, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), în speța de față, cu privire la chestiuni ce țin de creanțele curente și creanțele bugetare, în funcție de natura lor și de cadrul legislativ aplicabil – fie procedura fiscală, fie procedura insolvenței, fie ambele coroborate sau prin derogare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 38 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 7 iunie 2018). … 50.Printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. Astfel, spre exemplu, în virtutea acestor prevederi constituționale, prin Decizia nr. 49 din 14 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1010 din 16 decembrie 2019, instanța supremă a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, „cerința referitoare la cuantumul creanțelor bugetare mai mic de 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului nu este aplicabilă pentru cererile de deschidere a procedurii insolvenței formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990“. … 51.Întrucât nu s-a constatat încălcarea unei norme sau a unui principiu cuprins în Constituție, care să atragă implicit afectarea principiului statului de drept, nu se poate reține nici pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală (pentru identitate de rațiune, a se vedea Decizia nr. 104 din 6 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 mai 2018, paragrafele 73 și 75). … 52.Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, în raport cu prevederile constituționale și convenționale menționate în susținerea acesteia, urmează să fie respinsă ca neîntemeiată. … 53.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Global Construction Details – S.R.L. din București în Dosarul nr. 34.095/3/2018 al Curții de Apel București – Secția a V-a civilă, de Societatea Atlanta Games – S.R.L. din București în Dosarul nr. 23.372/3/2019 al Tribunalului București – Secția a VII-a civilă, de Societatea Gorconstruct – S.R.L. din Suceava, precum și de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 1.324/86/2019 al Tribunalului Suceava – Secția a II-a civilă, de Societatea Arbas Top Company – S.R.L. din București în Dosarul nr. 39.092/3/2018 al Curții de Apel București – Secția a V-a civilă, de către instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 2.261/86/2019 al Tribunalului Suceava – Secția a II-a civilă, de Societatea Blănari – S.R.L. din localitatea Băișești, comuna Cornu Luncii, județul Suceava, în Dosarul nr. 555/86/2019/a1 al Curții de Apel Suceava – Secția a II-a civilă, de Societatea Euronet Business Concept – S.R.L. din București în Dosarul nr. 14.895/4/2019 al Tribunalului București – Secția a VII-a civilă, de Societatea Pendin Gomme – S.R.L. din Galați, precum și de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 3.794/121/2019 al Curții de Apel Galați – Secția a II-a civilă și de Melania Nergheș, persoană fizică autorizată, în Dosarul nr. 3.230/107/2019 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a V-a civilă, Tribunalului București – Secția a VII-a civilă, Tribunalului Suceava – Secția a II-a civilă, Curții de Apel Suceava – Secția a II-a civilă, Curții de Apel Galați – Secția a II-a civilă și Curții de Apel Alba Iulia – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 septembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește