DECIZIA nr. 476 din 27 octombrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (2) din Codul penal și ale art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Ilie Bănicioiu în Dosarul nr. 422/318/2017 al Curții de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 436 D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispozițiile legale criticate sunt clare, precise și previzibile. Se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materia analizată, prin care excepții de neconstituționalitate similare au fost respinse ca neîntemeiate.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 20 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 422/318/2017, Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (2) din Codul penal și ale art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Ilie Bănicioiu într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat de autorul excepției împotriva unei sentințe penale prin care a fost respinsă cererea sa de schimbare a încadrării juridice a faptei.  … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că dispozițiile legale criticate nu întrunesc condițiile de calitate a legii impuse de Constituție și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nefiind enunțate cu suficientă precizie pentru a permite destinatarilor legii să își adapteze conduita la cerințele acesteia și să prevadă într-o măsură rezonabilă consecințele care ar putea rezulta din săvârșirea anumitor fapte.  … 6.Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 94 din 11 mai 2000, prin care Curtea a reținut că „aspectele de tehnică legislativă țin de activitatea legiuitorului, care trebuie să construiască norma juridică între-un mod inteligibil, cu un înțeles neîndoielnic“, și se arată că aceste considerente devin aplicabile pe deplin în prezenta cauză, în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut, în mod expres, ce înseamnă amenințarea cu „darea în vileag“ în cazul infracțiunii de șantaj, respectiv sensul sintagmei „în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1“ din cuprinsul dispozițiilor art. 13^1 din Legea nr. 78/2000. … 7.Se susține că – având în vedere că legea sancționează amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial – nu se poate aprecia dacă formularea unei plângeri penale reprezintă o „dare în vileag“, având în vedere că această expresie nu este definită de legea penală. Așadar, se arată că nu se poate aprecia dacă o plângere penală poate fi considerată o dare în vileag sau o aducere la cunoștința publicului, ținând cont că activitățile specifice care se desfășoară în cursul urmăririi penale au un caracter secret, confidențial, justificat de cerința operativității și eficienței strângerii probelor și a luării unor măsuri necesare pentru identificarea autorilor și pentru tragerea la răspundere penală a acestora. … 8.Se arată că accesibilitatea și previzibilitatea normei nu trebuie analizate prin referire la tehnica legislativă de elaborare a actelor normative, ci luând în considerare faptul că acestea sunt concepte autonome, de natură constituțională și convențională, cu determinări și implicații specifice. … 9.În aceste condiții, se susține că instanța de contencios constituțional nu se poate rezuma la simpla constatare a unor insuficiențe de tehnică legislativă însoțită de recomandarea făcută legiuitorului de a-și îmbunătăți reglementarea, ci trebuie să determine legiuitorul să adopte dispoziții legale în acord cu normele constituționale sau, după caz, să abroge dispozițiile legale contrare dispozițiilor constituționale și convenționale.  … 10.Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că sintagma „darea în vileag“ din cuprinsul art. 207 alin. (2) din Codul penal și sintagma „persoane implicate“ din cuprinsul art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 sunt clare și că acestea nu conțin elemente care să împiedice înțelegerea corectă a sensului lor, prin raportare la ansamblul normelor din care fac parte.  … 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 207 alin. (2) din Codul penal și ale art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au următorul cuprins: – Art. 207 alin. (2) din Codul penal: „(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).“; … – Art. 13^1 din Legea nr. 78/2000: „În cazul infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 207 din Codul penal, în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.“ …  … 15.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.  … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin reglementarea infracțiunii de șantaj sunt protejate relațiile sociale din sfera libertății psihice/morale a persoanei, care este determinată, fie prin constrângere [în varianta infracțională prevăzută la art. 207 alin. (1) din Codul penal], fie prin amenințare [în varianta infracțională prevăzută la art. 207 alin. (2) din Codul penal], să facă acte pe care nu ar fi dorit să le efectueze, în scopul obținerii unui folos, nepatrimonial [în varianta de bază a infracțiunii, prevăzută la art. 207 alin. (1) din Codul penal, și în varianta asimilată acesteia, prevăzută la alin. (2) al aceluiași art. 207] sau patrimonial [în varianta agravată a infracțiunii, prevăzută la art. 207 alin. (3) din Codul penal], de către cel care exercită constrângerea.  … 17.Astfel, infracțiunea de șantaj are o formă infracțională de bază, prevăzută la art. 207 alin. (1) din Codul penal, o formă asimilată celei de bază, reglementată la art. 207 alin. (2) din Codul penal, și o formă agravată, prevăzută la art. 207 alin. (3) din Codul penal.  … 18.Dintre acestea, forma infracțională asimilată celei de bază, prevăzută la art. 207 alin. (2) din Codul penal, se realizează prin amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată sau pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut la art. 207 alin. (1) din Codul penal, respectiv în vederea obținerii unui folos nepatrimonial. … 19.În ceea ce privește fapta de amenințare, aceasta este reglementată la art. 206 alin. (1) din Codul penal, având înțelesul de manifestare a intenției de a face rău cuiva, sens prevăzut, de altfel, și de Dicționarul explicativ al limbii române. Referitor la înțelesul expresiei „darea în vileag“ din cuprinsul art. 207 alin. (2) din Codul penal, aceasta nu este reglementată legal, motiv pentru care sensul său este cel uzual, de aducere la cunoștința uneia sau mai multor persoane a unei fapte sau împrejurări. Aceasta din urmă, conform textului criticat, poate fi o faptă sau o împrejurare reală sau imaginară, compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie al acesteia.  … 20.Cu privire la sintagma „în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1“ din cuprinsul dispozițiilor art. 13^1 din Legea nr. 78/2000, aceasta a mai format obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 177 din 28 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 30 aprilie 2013 [decizie care a fost pronunțată cu privire la dispozițiile art. 13^1 din Legea nr. 78/2000, în forma anterioară modificării acestora prin art. 79 pct. 8 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal], prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată. … 21.Prin decizia anterior menționată, Curtea a constatat că dispozițiile art. 13^1 din Legea nr. 78/2000, care reglementează o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, instituie pentru infracțiunea de șantaj în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1 din același act normativ o pedeapsă mai severă decât cea prevăzută de art. 194 din Codul penal, fără a distinge între subiectul activ și cel pasiv al infracțiunii sub aspectul deținerii calității speciale care atrage incidența normei criticate.  … 22.Curtea a reținut că Legea nr. 78/2000 constituie o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, care instituie măsuri de prevenire, descoperire și sancționare a faptelor de corupție și se aplică unei categorii de persoane clar circumstanțiate de legiuitor încă din primul articol al legii, precum și faptul că statutul juridic diferit al acestor persoane, din perspectiva scopului urmărit de legiuitor prin dispozițiile Legii nr. 78/2000, justifică incriminarea mai severă a infracțiunii de șantaj în care sunt implicate acestea, indiferent care din subiecții infracțiunii deține calitatea care atrage incidența normei penale speciale. S-a arătat, totodată, că acesta este și motivul pentru care legiuitorul, în incriminarea faptei prevăzute de art. 13^1 din Legea nr. 78/2000, a folosit sintagma „în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1“, care, ca sferă de aplicare, acoperă formulările la care face referire autorul excepției, desemnând atât fapta săvârșită de o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, cât și fapta săvârșită asupra unei persoane dintre cele prevăzute la art. 1.  … 23.Prin urmare, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate conțin reperele necesare pentru a putea considera că acestea sunt previzibile și suficient de clare în definirea faptei și a scopului ilicit al acesteia și nu sunt de natură să aducă atingere dreptului părților la un proces echitabil. Totodată, s-a constatat că, întrucât art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 se aplică, fără privilegii și fără discriminări, în toate situațiile ce implică persoane dintre cele arătate la art. 1 al aceleiași legi, Curtea nu poate reține nici încălcarea principiilor constituționale referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.  … 24.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 25.Având în vedere aceste considerente, Curtea reține că dispozițiile legale criticate sunt clare, precise și previzibile, fiind în acord cu standardele de calitate a legii prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituție. În privința acestor exigențe constituționale, Curtea Constituțională, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a reținut, în jurisprudența sa, că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută și că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, s-a reținut că numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică, însă oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. S-a arătat, totodată, că nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna și că, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. În acest context, s-a constatat că rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Hotărârea din 24 mai 2017 pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunțată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93). … 26.În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin dispozițiile legale criticate, a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, Curtea reține că prevederile legale criticate constituie norme de drept penal substanțial, iar garanțiile dreptului la un proces echitabil se asigură prin norme ale dreptului procesual penal, motiv pentru care prevederile constituționale anterior menționate nu sunt aplicabile în prezenta cauză.  … 27.Referitor la încadrarea în sfera sintagmei „amenințarea cu darea în vileag“ din cuprinsul art. 207 alin. (2) din Codul penal a faptei de amenințare cu formularea unei plângeri penale, aceasta constituie o problemă de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale analizate, și nu o problemă de constituționalitate, fiind de competența organelor judiciare și a instanțelor judecătorești. Cu privire la acest aspect, dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevăd că instanța de contencios constituțional „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. … 28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ilie Bănicioiu în Dosarul nr. 422/318/2017 al Curții de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 207 alin. (2) din Codul penal și ale art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 octombrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește