DECIZIA nr. 475 din 20 septembrie 2023

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 și ale art. 275 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum și ale art. 11 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Ager Leasing IFN – S.A. din Giurgiu în Dosarul nr. 2.184/2/2017/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 197D/2019. … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25 mai 2023, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea soluționării cauzei pentru data de 14 iunie 2023, apoi, în temeiul art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea soluționării cauzei pentru datele de 28 iunie 2023, 12 iulie 2023 și, respectiv, 20 septembrie 2023, când a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 12 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.184/2/2017/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 și ale art. 275 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum și ale art. 11 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Ager Leasing IFN – S.A. din Giurgiu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursurilor formulate într-un litigiu întemeiat pe dispozițiile Codului fiscal, coroborate cu dispozițiile Codului de procedură fiscală. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate, prin modul în care sunt redactate, fără a se ține seama de principiul legalității în componentele sale referitoare la calitatea legii, sunt neconstituționale, întrucât efectele pe care le produc în procesul de interpretare și aplicare conduc la încălcarea egalității în drepturi, a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare și a dreptului persoanei vătămate într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ, de a obține recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei. … 5.Referitor la dispozițiile art. 268 din Codul de procedură fiscală, cu denumirea marginală Posibilitatea de contestare, care reglementează aspecte referitoare la contestarea actului administrativ-fiscal, se consideră că acestea sunt neconstituționale în măsura în care s-ar considera că nu ar avea dreptul să formuleze contestație împotriva unui act administrativ-fiscal orice persoană ale cărei drepturi au fost lezate/vătămate (terțe persoane), direct sau indirect, prin acel act administrativ-fiscal, iar titularul dreptului de a face contestație ar putea fi doar destinatarul respectivului act administrativ-fiscal și care justifică un interes de natură fiscală, având în vedere că, în speță, interesele juridice de natură fiscală se suprapun cu interesele juridice de natură comercială. În acest context, dispozițiile art. 275 din Codul de procedură fiscală, cu denumirea marginală Introducerea altor persoane în procedură, sunt neconstituționale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că actul administrativ-fiscal adresat unui alt subiect de drept nu ar putea fi contestat de persoana lezată în drepturile sale nici prin formularea contestației, nici pe calea intervenției voluntare sau forțate, în caz contrar fiind încălcate prevederile constituționale antereferite. … 6.Cu privire la dispozițiile art. 11 din Codul fiscal, cu denumirea marginală Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal, se arată că sunt neconstituționale în măsura în care s-ar considera că autoritățile fiscale ar putea să recalifice, și din punct de vedere civil, un contract sau ar putea interpreta sau statua cu privire la clauzele unui contract civil și cu privire la drepturile și obligațiile părților. … 7.În contextul criticilor de neconstituționalitate este prezentată situația particulară a speței, arătându-se că organele fiscale au aplicat diferit normele criticate, precum și faptul că acestea nu au realizat o simplă reîncadrare a tranzacțiilor din punct de vedere fiscal, ci o denaturare a voinței părților, care s-a îndepărtat de la scopul economic și de la intenția acestora. … 8.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că normele legale criticate, în ansamblul lor, conferă persoanelor vătămate dreptul de a contesta legalitatea actului administrativ fiscal, astfel încât acestora legiuitorul le-a pus la îndemână mijloacele necesare pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, în condiții de egalitate cu cele ale altor persoane aflate în situații comparabile, reglementarea oferită înscriindu-se în marja de apreciere dată de Constituție legiuitorului în a stabili condițiile și limitele exercitării dreptului de a obține anularea actului administrativ vătămător și repararea pagubei pricinuite prin emiterea lui. … 9.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 268 și ale art. 275 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, precum și ale art. 11 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, art. 268 alin. (2) din Codul de procedură fiscală a fost modificat prin art. I pct. 85 din Legea nr. 295/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum și aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1266 din 21 decembrie 2020. Față de această împrejurare și având în vedere critica de neconstituționalitate care nu vizează articolele menționate în integralitate, ci numai anumite părți ale acestora, precum și jurisprudența Curții Constituționale prin care se statuează că trebuie să se țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate (Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006), în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 268 alin. (1) și (2), în redactarea inițială, și ale art. 275 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum și ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care au următorul cuprins:– Art. 268 alin. (1) și (2) din Legea nr. 207/2015: (1)Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit prezentului titlu. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.(2)Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.; … – Art. 275 din Legea nr. 207/2015: (1)Organul de soluționare competent poate introduce, din oficiu sau la cerere, în soluționarea contestației, după caz, alte persoane ale căror interese juridice de natură fiscală sunt afectate în urma emiterii deciziei de soluționare a contestației. Înainte de introducerea altor persoane, contestatorul va fi ascultat conform art. 9.(2)Persoanele care participă la realizarea venitului în sensul art. 268 alin. (5) și nu au înaintat contestație vor fi introduse din oficiu.(3)Persoanei introduse în procedura de contestație i se vor comunica toate cererile și declarațiile celorlalte părți. Această persoană are drepturile și obligațiile părților rezultate din raportul juridic fiscal ce formează obiectul contestației și are dreptul să înainteze propriile sale cereri.(4)Dispozițiile Codului de procedură civilă, republicat, referitoare la intervenția forțată și voluntară sunt aplicabile.; … – Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 227/2015: „(1) La stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau a unei contribuții sociale obligatorii, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic, ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîncadra forma unei tranzacții/activități pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției/activității. Organul fiscal este obligat să motiveze în fapt decizia de impunere emisă ca urmare a neluării în considerare a unei tranzacții sau, după caz, ca urmare a reîncadrării formei unei tranzacții, prin indicarea elementelor relevante în legătură cu scopul și conținutul tranzacției ce face obiectul neluării în considerare/reîncadrării, precum și a tuturor mijloacelor de probă avute în vedere pentru aceasta.“ …  … 13.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) – Principiul legalității (în componenta privind calitatea legii), ale art. 16 alin. (1) – Egalitatea în drepturi, ale art. 21 – Accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) – Dreptul la apărare și ale art. 52 alin. (1) referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea, sunt menționate prevederile art. 6 cu privire la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea excepției de neconstituționalitate deduce pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale invocate în susținerea acesteia prin prisma interpretării și aplicării dispozițiilor criticate de către organele fiscale și de către instanțele judecătorești la spețele aflate pe rolul acestora, fiind nemulțumită de soluțiile pronunțate în cauzele respective și, în mod concret, de interpretarea dată noțiunii de „interese juridice de natură fiscală“, precum și de faptul că acestea nu ar fi realizat o simplă reîncadrare a tranzacțiilor din punct de vedere fiscal, ci o denaturare a voinței părților, care s-a îndepărtat de la scopul economic și de la intenția acestora, autoritățile fiscale recalificând și din punct de vedere civil un contract (în discuție fiind vorba de un contract de leasing ce a fost considerat de către organele fiscale ca fiind un contract de credit), inclusiv clauzele acestuia în ceea ce privește drepturile și obligațiile părților, avându-se în vedere și diferite ipoteze de interpretare ale organelor fiscale care au aplicat diferit normele criticate în anumite spețe. … 15.Față de această împrejurare, Curtea reține că orice normă juridică ce urmează a fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret urmează a fi interpretată de instanțele judecătorești (interpretare judiciară, cazuală) pentru a emite un act de aplicare legal (Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, paragraful 62), aceasta fiind și situația normelor de procedură fiscală, coroborate cu cele ale contenciosului administrativ; legiuitorul, în virtutea art. 126 din Constituție, a îndrituit autoritățile care aplică procedura fiscală să verifice interesul legitim fiscal sau vătămarea produsă prin actul administrativ-fiscal și, dând expresie principiului prevalenței economicului asupra juridicului în contextul existenței instituției abuzului în dreptul fiscal, a consacrat reguli pentru reprimarea abuzului de drept. … 16.Astfel, interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii situației de fapt concrete, instanța de judecată fiind îndrituită și, în același timp, ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Așa cum a stabilit Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010). … 17.De asemenea, interpretarea, respectiv aplicarea legii acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Or, în speța de față este vorba despre aplicarea prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, coroborate cu Codul de procedură civilă și cu legislația în materia contenciosului administrativ, iar, în virtutea rolului constituțional al instanțelor de judecată, revine acestora competența de a stabili anumite chestiuni de fapt aplicabile speței în funcție de contextul legislativ și de probatoriul administrat. Astfel, potrivit art. 281 din Codul de procedură fiscală, cu denumirea marginală Comunicarea deciziei și calea de atac, decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse în procedura de soluționare a contestației, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat, iar deciziile emise în soluționarea contestațiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii, având în vedere raportul Codului de procedură fiscală cu alte acte normative. Potrivit art. 3 din Codul de procedură fiscală, acest cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea creanțelor fiscale și bugetare, iar unde acest cod nu dispune, se aplică prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorități publice și contribuabili/plătitori, ca urmare a faptului că acest Cod de procedură fiscală reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului general consolidat, indiferent de autoritatea care le administrează, cu excepția cazului când prin lege se prevede altfel. … 18.Prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție, context în care Înalta Curte de Casație și Justiție poate da o interpretare legii pentru a fi aplicată unitar de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale. De altfel, din analiza dosarului cauzei reiese că autoarea excepției de neconstituționalitate a utilizat căile de atac în materie, acțiunea sa fiind respinsă, nu ca urmare a lipsei calității procesuale, ci ca urmare a neîndeplinirii condițiilor pentru a putea solicita anularea unui act administrativ emis pentru un alt contribuabil, având în vedere lipsa interesului în materie fiscală, instanța reținând că în cauză a fost vorba despre interese de natură economică rezultate dintr-un raport juridic creditor-debitor, ce pot fi valorificate prin alte mijloace judiciare. … 19.Distinct de acestea, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate, prin motivarea formulată, tinde și la modificarea și completarea textelor criticate în sensul extinderii sferei de interes în contextul dat dincolo de interesul fiscal. Or, critica având un atare obiect excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituționalitate. Astfel, în virtutea art. 61 alin. (1) din Constituție, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării, iar, în virtutea acestei prerogative, a adoptat Codul fiscal și Codul de procedură fiscală, Curtea Constituțională neavând competența de a crea noi norme legale prin completarea unui text legal deja existent, ci doar de a verifica și evalua conformitatea normelor existente cu exigențele constituționale și de a constata constituționalitatea sau neconstituționalitatea acestora (pentru identitate de rațiune, a se vedea Decizia nr. 162 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016, paragraful 27). Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a prevederilor criticate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. … 20.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 alin. (1) și (2), în redactarea inițială, și ale art. 275 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum și ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Ager Leasing IFN – S.A. din Giurgiu în Dosarul nr. 2.184/2/2017/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 septembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește