DECIZIA nr. 474 din 27 octombrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 125 din 14 februarie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 241 15/07/2005 ART. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 2
ART. 1REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 675 17/11/2016
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 675 17/11/2016
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 673 17/11/2016
ART. 4REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 2
ART. 5REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 637 13/10/2015
ART. 6REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 297 26/04/2018
ART. 7REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 675 17/11/2016
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 673 17/11/2016
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 675 17/11/2016
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 363 07/05/2015
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 17REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 2
ART. 17REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 2
ART. 20REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 367 11/07/2024





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. f) și ale art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Johann Bohmer și Georgeta Bohmer în Dosarul nr. 720/84/2018 al Tribunalului Sălaj – Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 365D/2019.2.La apelul nominal răspunde pentru autorii excepției domnul avocat Norel Neagu din cadrul Baroului București. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1) și ale art. 21 alin. (3) din Constituție. Se face trimitere la Decizia nr. 675 din 17 noiembrie 2016, prin care Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate sunt previzibile. Se susține însă că, din anul 2016 și până în prezent, se poate observa, în practica judiciară, o cvasitotalitate în calificarea unor tranzacții reale ca fiind tranzacții fictive, prin extinderea prin analogie a sferei noțiunii de „operațiuni fictive“, iar Curtea Constituțională s-a pronunțat în jurisprudența sa în sensul că, dacă o interpretare a unor dispoziții legale în practica judiciară are valențe de neconstituționalitate, se poate pronunța cu privire la acest aspect, fie pentru a lămuri sensul dispozițiilor legale criticate, fie pentru a declara respectivele prevederi legale ca fiind imprevizibile și, în consecință, neconstituționale. Se arată că în speță este vorba despre voința legiuitorului de a nu incrimina ca fiind infracțiune înregistrarea în contabilitate și neplata unor obligații fiscale către bugetul de stat și că anumite lanțuri de tranzacții reale sunt considerate, prin prisma dorinței autorului de a obține un avantaj fiscal, ca fiind fictive în mod artificial, deși marfa există, provine de la furnizorul înscris în facturi și ajunge la beneficiarul care este, de asemenea, înscris în facturi. În acest sens, sunt invocate dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție și se solicită Curții Constituționale să constate că modul de interpretare cvasitotalitar a acestor operațiuni reale ca fiind fictive în practica judiciară și aducerea în sfera incriminării a unor tranzacții comerciale reale care au un caracter fiscal – Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin nenumărate decizii de speță, a arătat că astfel de tranzacții fie sunt deductibile, fie sunt considerate un abuz de drept fiscal și, în consecință, sunt sancționabile potrivit dreptului fiscal – sunt transpuse în materie penală și sunt sancționate potrivit normelor de drept penal. Sunt depuse concluzii scrise și o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constituind practică judiciară minoritară, în sprijinul tezei invocate de autorul excepției referitoare la inegalitatea de tratament, referitoare la o speță similară în care autorii faptelor au fost sancționați conform normelor de drept fiscal, spre deosebire de autorii prezentei excepții de neconstituționalitate, care, pentru comiterea acelorași fapte, au fost condamnați. 4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența anterioară a Curții Constituționale. Sunt invocate deciziile nr. 673 din 17 noiembrie 2016 și nr. 675 din 17 noiembrie 2016. Se arată că art. 2 lit. f) din Legea nr. 241/2005 conține o definiție a noțiunii de „operațiuni fictive“, din care se poate deduce sfera acestei noțiuni. De asemenea, se arată că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin deciziile nr. 272/2013 și nr. 4.011/2013, a clarificat sensul noțiunilor de „operațiuni reale“ și „operațiuni fictive“.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea penală din 13 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 720/84/2018, Tribunalul Sălaj – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. f) și ale art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Johann Bohmer și Georgeta Bohmer într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorilor excepției sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că dispozițiile legale criticate sunt neclare și impredictibile, întrucât nu permit calificarea cu exactitate a operațiunilor la care fac trimitere ca fiind reale sau fictive. Este invocată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul legalității incriminării și a pedepsei, astfel cum acesta este prevăzut la art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care, pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conținutului infracțiunilor asupra unor fapte care anterior nu erau incriminate de legea penală, prevede și principiul potrivit căruia legea penală nu trebuie interpretată și aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie. Conform acestei jurisprudențe, legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile, această cerință fiind îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora. Sunt invocate, cu titlu exemplificativ, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunțată în Cauza Coeme și alții împotriva Belgiei, paragraful 145, Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunțată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51, Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Achour împotriva Franței, paragrafele 41 și 42, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 și 34. Este invocată, totodată, Decizia Curții Constituționale nr. 637 din 13 octombrie 2015, paragraful 34. 7.Pentru aceste considerente, se apreciază că dispozițiile legale criticate sunt contrare principiului legalității incriminării și principiului egalității în drepturi, acesta din urmă fiind încălcat deoarece sintagma „cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive“ din cuprinsul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 generează aplicarea neunitară a textelor criticate. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018.8.De asemenea, se apreciază că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 21 alin (1) din Constituție, întrucât sintagma mai sus menționată, prin conținutul său confuz, determină considerarea unor operațiuni reale ca fiind fictive, fapt ce schimbă atât relevanța juridică a acestora, întrucât pot fi considerate infracțiuni, cât și întinderea prejudiciului, care poate fi una mult mai mare.9.Tribunalul Sălaj – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la considerentele Deciziei nr. 673 din 17 noiembrie 2016, paragraful 38, și ale Deciziei nr. 675 din 17 noiembrie 2016, paragraful 19. 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 lit. f) și ale art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul cuprins:– Art. 2 lit. f): „În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: […] f) operațiune fictivă – disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există; […]“;– Art. 9 alin. (1) lit. c): (1)Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: […]c)evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive; […]14.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale criticate, dintr-o perspectivă similară, prin Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015 și Decizia nr. 675 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 31 martie 2017, prin care a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate invocate. 16.Prin deciziile anterior menționate, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție impun garanția reglementării prin lege a incriminării faptelor și stabilirea sancțiunii corespunzătoare și, în mod implicit, obligația în sarcina legiuitorului de a adopta legi care să respecte cerințele de calitate ale acestora, care se circumscriu principiului legalității, prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție. Având în vedere jurisprudența proprie și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la condițiile pe care o lege trebuie să le îndeplinească pentru a fi conformă Constituției și Convenției, Curtea a statuat că o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenție numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita. Totodată, Curtea, având în vedere principiul generalității legilor, a reținut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii.17.În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile criticate nu definesc într-un mod clar sintagma „operațiuni fictive“, Curtea a observat că, potrivit art. 2 lit. f) din Legea nr. 241/2005, operațiunea fictivă reprezintă disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există. În cazul infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, elementul material al acesteia constă în evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive. În acest context, Curtea a reținut că sintagma „care nu au la bază operațiuni reale“ se referă la acele operațiuni care nu corespund realității faptice sau juridice, iar expresia „operațiunile fictive“ se referă la acele operațiuni imaginare, care în fapt nu există.18.Plecând de la aceste premise, Curtea a reținut că sintagma criticată este clar definită de lege, indivizii putându-și da seama din conținutul dispozițiilor legale incidente care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea penală a acestora, prevederile criticate întrunind condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate circumscrise principiului legalității, prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție.19.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.20.Având în vedere considerentele deciziilor mai sus invocate, Curtea nu poate reține încălcarea, prin dispozițiile legale criticate, a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, ca urmare a unei interpretări și aplicări neunitare a prevederilor art. 2 lit. f) și ale art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.21.De asemenea, referitor la pretinsa încălcare, prin textul criticat, a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât dispozițiile legale criticate sunt norme de drept penal substanțial, iar garanțiile dreptului la un proces echitabil se asigură prin normele dreptului procesual penal. 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Johann Bohmer și Georgeta Bohmer în Dosarul nr. 720/84/2018 al Tribunalului Sălaj – Secția penală și constată că dispozițiile art. 2 lit. f) și ale art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Sălaj – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 octombrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x