DECIZIA nr. 474 din 20 septembrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 74 din 26 ianuarie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 426
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 513
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 513
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 513
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 513
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 369 30/05/2017
ART. 7REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014
ART. 8REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 513
ART. 9REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 513
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 609 30/09/2021
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 346 16/06/2020
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 413 22/09/2022
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 417 17/06/2021
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 430
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 461
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 513
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 461
ART. 20REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 431
ART. 21REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 17 20/05/2019
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 369 30/05/2017
ART. 22REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ART. 22REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 513 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în ceea ce privește sintagma „în cazul hotărârilor potrivnice ea va anula cea din urmă hotărâre“ excepție ridicată de Alexandru Gavrilescu și Societatea Hotel Dacia – S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.173/1/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.054D/2019. 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 4 iulie 2023, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 20 septembrie 2023, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 22 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.173/1/2018/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 513 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în ceea ce privește sintagma „în cazul hotărârilor potrivnice ea va anula cea din urmă hotărâre“ excepție ridicată de Alexandru Gavrilescu și Societatea Hotel Dacia – S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire. 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, prin limitarea discuțiilor asupra revizuirii unei hotărâri doar la condițiile de admisibilitate, fără a se verifica în fond încălcarea autorității de lucru judecat (inclusiv a puterii de lucru judecat), prevederile art. 513 alin. (3) din Codul de procedură civilă fac să fie doar formale și iluzorii accesul la justiție, respectarea proprietății câștigate prin hotărârile judecătorești anterioare și securitatea circuitului juridic al hotărârilor judecătorești.5.Se arată că în noul Cod de procedură civilă s-a redefinit „autoritatea de lucru judecat“, incluzându-se și „puterea de lucru judecat“, respectiv considerentele decizorii pe care s-a sprijinit o hotărâre judecătorească, eliminându-se sub acest aspect necesitatea existenței triplei identități și ridicându-se încălcarea considerentelor decizorii ale hotărârilor anterioare la rang de încălcare a autorității de lucru judecat. Această redefinire a autorității de lucru judecat nu poate fi verificată prin revizuire, ca urmare a celor stipulate de art. 513 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Prin limitarea discuțiilor la condițiile de admisibilitate a revizuirii, legiuitorul a blocat accesul efectiv la verificarea încălcării autorității de lucru judecat și a limitat instanța învestită cu revizuirea doar la verificarea formală a abordării acestei teme în sentința atacată cu revizuire. 6.Se susține că, pentru hotărârile care nu pot fi atacate cu recurs din cauza legilor speciale, cum este în speță Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, dar care judecă pretenții în fond între părți, căile extraordinare de atac ar trebui să asigure teze cel puțin egale de verificare, comparativ cu hotărârile care au calea recursului.7.Față de cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, autorii excepției prezintă situația particulară a hotărârilor care nu pot fi atacate cu recurs. Astfel, prin Legea nr. 85/2014 s-a limitat dreptul la recurs în cazul contestațiilor la tabelul preliminar de creanțe. În soluționarea contestațiilor formulate și prin dispozițiile date în fond și în apel, instanțele au statuat că în cadrul acestei proceduri speciale pot fi analizate înseși contractele/actele ce stau la baza pretențiilor creditorilor, deci implicit a pretențiilor contractuale ale debitorului și creditorului. Cu toate că analizează fondul dreptului, gradele de jurisdicție sunt doar fond și apel, existând o limitare a etapelor procesuale. Așadar, în loc ca legiuitorul să asigure proceduri judiciare de garantare a verificării respectării drepturilor câștigate prin hotărâri anterioare, limitează drastic căile pentru hotărârile definitive în apel. 8.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă, cu referire la sintagma „iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice ea va anula cea din urmă hotărâre“, se arată că, în ipoteza respingerii autorității de lucru judecat în toate fazele procesuale sau a unei hotărâri de confirmare a unor drepturi, sintagma menționată privează instanța de revizuire de instrumentul modificării ultimei hotărâri prin care se poate repara nerespectarea hotărârilor anterioare.9.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestei opinii, precizează că revizuirea întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă presupune existența unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțate de instanțe de același grad ori de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Contrarietatea vizează, în acest caz, pronunțarea de soluții contrare, în privința aceleiași situații litigioase, în două dosare diferite. Acest caz de revizuire are menirea de a sancționa încălcarea autorității de lucru judecat, astfel încât nu poate să poarte decât asupra celei de-a doua hotărâri, sens în care este necesar fie ca în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată excepția autorității de lucru judecat, fie ca instanța de judecată să fi omis să se pronunțe asupra acestei excepții invocate.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 513 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în ceea ce privește sintagma „în cazul hotărârilor potrivnice ea va anula cea din urmă hotărâre“, care au următorul cuprins: – Art. 513 alin. (3) și (4):(3)Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.(4)Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.14.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 – Statul român, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 – Accesul liber la justiție și art. 44 – Dreptul de proprietate privată.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în jurisprudența sa, a reținut că semnificația soluției legislative prevăzute de art. 513 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit căreia, în procedura de judecată a revizuirii, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, este aceea că nu se reia întreaga judecată cu ocazia dezbaterilor asupra revizuirii, ci părțile își limitează cuvântul la acele susțineri care pot demonstra admisibilitatea revizuirii. Sub acest aspect, Curtea a observat că există o diferență esențială, în ceea ce privește administrarea de probe în cadrul căii de atac a revizuirii, între căile de atac devolutive și cele nedevolutive, în sensul că, în cazul acestora din urmă, posibilitățile probatorii ale părților sunt limitate (Decizia nr. 609 din 30 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2022, paragraful 19).16.Totodată, Curtea a reamintit că dispozițiile art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt norme de procedură, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, procedura de judecată și exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt stabilite numai prin lege. Din aceste norme constituționale reiese că legiuitorul are libertatea de a stabili condițiile în care părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, cu respectarea normelor și principiilor consacrate prin Legea fundamentală.17.În această ordine de idei, limitarea dezbaterilor doar la admisibilitatea revizuirii se justifică și prin prisma faptului că revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, motiv pentru care, în cadrul judecării acesteia, nu este permisă și soluționarea fondului pricinii. De asemenea, Curtea a reținut că, în ipoteza în care constată existența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate. Or, în verificarea existenței triplei identități menționate, nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor. Ca atare, demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese (a se vedea Decizia nr. 346 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 19 noiembrie 2020, paragraful 18). 18.Referitor la imposibilitatea de a utiliza calea de atac a revizuirii în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, atunci când nerespectarea autorității de lucru judecat este determinată de contrarietatea considerentelor pe care se bazează hotărârile definitive potrivnice, Curtea a statuat (Decizia nr. 413 din 22 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 8 martie 2023, și Decizia nr. 417 din 17 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 29 octombrie 2021) că art. 461 alin. (1) din Codul de procedură civilă clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii. Așadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia – ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă -, se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepția actuală a Codului de procedură civilă, se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină – după cum prevede art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă -, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, conform art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție.19.Curtea a mai reținut că art. 461 alin. (2) din Codul de procedură civilă reglementează problema considerentelor în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, și anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situație, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce privește căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu și în ceea ce privește căile de atac de retractare, așa cum este revizuirea, ceea ce justifică, de altfel, soluția pronunțată de instanță în cazul încuviințării cererii de revizuire pentru cazul hotărârilor potrivnice, constând în anularea celei din urmă hotărâri și, după caz, trimiterea cauzei spre rejudecare.20.În ceea ce privește considerentele prin care a fost soluționată pe cale incidentală o chestiune litigioasă (așa-numitele considerente decizorii), Curtea a observat că acestea nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri, ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existența unei alte căi procedurale puse la îndemâna părții interesate încă din timpul soluționării celui de-al doilea proces, și anume posibilitatea acesteia de a invoca excepția autorității de lucru judecat cu referire la soluția dată cu privire la aceeași chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiții de diligență procesuală, poate fi prevenită apariția unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv. Se valorifică astfel efectul pozitiv al lucrului judecat, consacrat de art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.21.În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate formulate prin prisma faptului că, în procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență în sensul că este limitat dreptul de acces liber la justiție prin aceea că nu poate fi utilizată calea de atac a recursului în cazul contestațiilor la tabelul preliminar de creanțe, deși se analizează fondul dreptului, Curtea observă că obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost precizat în motivarea scrisă aflată la dosarul cauzei și cum a fost reținut de instanța judecătorească în considerentele și dispozitivul încheierii de sesizare a Curții Constituționale, este circumscris la art. 513 alin. (3) din Codul de procedură civilă, nicidecum la vreo prevedere din Legea nr. 85/2014, care, de altfel, nu are incidență în soluționarea revizuirii hotărârii judecătorești contestate. 22.Referitor la invocarea Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea apreciază că este lipsită de relevanță în cauză, deoarece, cu acel prilej, a constatat că este neconstituțională lipsirea de calea de atac a recursului în litigiile având ca obiect „alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013. Or, împotriva hotărârii prin care a fost soluționată cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă (existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri) se poate declara recurs, indiferent dacă hotărârea atacată cu revizuire are sau nu caracter definitiv. Aceasta este concluzia la care a ajuns Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, care a tranșat această chestiune prin Decizia nr. 17 din 20 mai 2019 privind examinarea sesizării formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la „admisibilitatea căii de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 noiembrie 2019.23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Gavrilescu și Societatea Hotel Dacia – S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.173/1/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 513 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în ceea ce privește sintagma „în cazul hotărârilor potrivnice ea va anula cea din urmă hotărâre“, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 septembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Pentru magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,
semnează
prim-magistrat-asistent,
Benke Károly
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x