DECIZIA nr. 474 din 17 septembrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 902 din 8 noiembrie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 188 08/12/1999 ART. 100
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 188 08/12/1999 ART. 100
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 188 08/12/1999 ART. 100
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 366 25/06/2014
ART. 4REFERIRE LALEGE 329 05/11/2009 ART. 3
ART. 4REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 4REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 188 08/12/1999 ART. 100
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 188 08/12/1999 ART. 100
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 518
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 188 08/12/1999 ART. 100
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 188 08/12/1999 ART. 100
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 366 25/06/2014
ART. 19REFERIRE LAOUG 74 26/06/2013
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Pavel Vălușescu în Dosarul nr. 427/64/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 945D/2017.2.La apelul nominal răspunde autorul excepției personal și asistat de domnul avocat Victor Ilie, membru al Baroului Brașov, în calitate de apărător ales, cu delegație depusă la dosar. Se constată lipsa celeilalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent învederează Curții că partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a transmis note scrise, prin care își exprimă opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, arătând că printr-o decizie interpretativă Curtea Constituțională ar trebui să constate că textul se aplică tuturor formelor de reorganizare prevăzute de Codul civil, nu doar situației reorganizării prin reducerea posturilor, cuprinsă în art. 3 lit. e) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional. Susține, în esență, că scopul prevederilor criticate este asigurarea stabilității funcției publice și prevenirea abuzului din partea elementului politic asupra personalului administrativ, respectiv funcționarii publici. Nu există nicio justificare pentru aplicarea unui tratament diferit pentru situația în care se reduce numărul de posturi și cea în care o instituție publică este trecută în subordinea altei instituții sau în care două instituții fuzionează și este creată o nouă instituție. Arată că se încalcă și dreptul la muncă și protecția socială a muncii. Invocă, în acest sens, cele reținute în una dintre opiniile separate exprimate la Decizia Curții Constituționale nr. 366 din 25 iunie 2014.5.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât se solicită Curții Constituționale o interpretare extensivă a textului de lege criticat, astfel încât acesta să fie aplicabil și în situația în care instituția publică își pierde personalitatea juridică în urma reorganizării. Consideră că pronunțarea unei astfel de decizii interpretative ar presupune adăugarea unor elemente noi, ceea ce ar implica o legiferare pozitivă, care nu intră în competența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 1 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 427/64/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Pavel Vălușescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reintegrare a acestuia în funcția de inspector antifraudă în cadrul Direcției Regionale Antifraudă Sibiu.7.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că prevederile de lege criticate nu trebuie interpretate în sens restrictiv, respectiv că acestea își găsesc aplicabilitatea numai în cazul reorganizării activității autorității ori a instituției publice prin reducerea posturilor pentru că s-ar încălca principiul stabilității funcțiilor publice, putând fi eludată interdicția de înființare a unor posturi similare cu cele desființate pentru o perioadă de un an de la reorganizare. Se referă la situația reorganizării ca urmare a fuziunii prin absorbție, caz în care, în interpretarea restrictivă, instituția absorbantă nu va mai fi ținută de restricția prevăzută de art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 și va putea să înființeze posturi noi, identice cu cele existente anterior. Apreciază că acest mecanism reprezintă, în realitate, o modalitate de eliberare din funcție a unor persoane și de angajare a altora în locul acestora, de natură a afecta dreptul la muncă. Arată, de asemenea, că se creează instabilitate în ceea ce privește statutul funcționarilor publici, garanțiile de ordin constituțional și legal ale funcției publice devenind simbolice, iar nu efective. Astfel, se face o diferențiere nejustificată între cei disponibilizați ca urmare a reorganizării activității prin reducerea posturilor și cei disponibilizați ca urmare a reorganizării persoanei juridice în urma fuziunii. Precizează, în acest sens, că Autoritatea Națională a Vămilor a fost reorganizată prin procedura fuziunii prin absorbție, fiind absorbită de Agenția Națională de Administrare Fiscală, împreună cu salariații acesteia. Garda Financiară a fost însă desființată, iar salariații acesteia și-au pierdut locul de muncă. Agenția Națională de Administrare Fiscală a înființat însă posturi similare, cvasiidentice cu cele ale foștilor comisari ai Gărzii Financiare.8.Înalta Curte de Casație și Justiție –- Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale, petentul urmărind, în realitate, ca instanța constituțională să procedeze la o interpretare în sensul dorit de acesta a dispozițiilor legale supuse controlului de constituționalitate. 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile de lege criticate se aplică pentru toți funcționarii publici care se regăsesc în ipoteza normei și reprezintă o măsură de protecție a acestora pentru situația în care desființarea posturilor pe care le ocupă ar fi fictivă și ar avea ca scop eliberarea acestora din funcție, iar nu o reorganizare propriu-zisă a autorității respective. Consideră, totodată, că motivarea criticii are la bază aspecte referitoare la modalitatea de interpretare și aplicare a normelor legale.11.Avocatul Poporului opinează în sensul că prevederile legale criticate sunt constituționale, arătând că acestea nu îngrădesc dreptul la alegerea profesiei sau a locului de muncă, ci reprezintă o măsură de protecție a funcționarilor publici împotriva unor eventuale abuzuri ale angajatorului care ar putea dispune, în mod discreționar, eliberări din funcție prin reducerea unor posturi, pentru ca ulterior să fie scoase la concurs posturi similare celor desființate. Totodată, arată că dispozițiile legale ce constituie obiectul excepției de neconstituționalitate se aplică tuturor persoanelor aflate într-o situație similară, astfel că nu poate fi reținută încălcarea principiului egalității în fața legii.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007. Deși ulterior sesizării Curții Constituționale Legea nr. 188/1999 a fost abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, iar soluția legislativă se regăsește într-o redactare asemănătoare în cuprinsul art. 518 alin. (7) din aceasta, Curtea, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, va analiza excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, aplicabile în litigiul aflat pe rolul instanței care a sesizat Curtea Constituțională. Acestea au următorul cuprins: „(5) În cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.“15.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 care consacră principiul egalității în fața legii și a autorităților publice și în art. 41 care garantează dreptul la muncă.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că ipoteza normei criticate o constituie situația reorganizării activității unei instituții sau autorități publice prin reducerea posturilor, pentru care legiuitorul a înțeles să instituie interdicția înființării unor posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării. Curtea reține că această soluție legislativă urmărește să evite riscul transformării evenimentului juridic menționat într-o modalitate mascată de înlăturare a unor funcționari publici din funcțiile deținute și înlocuirea lor cu alte persoane. Reducerea posturilor este o măsură ce nu poate fi luată decât în urma unei analize aprofundate a activității instituției sau autorității publice, care să confirme necesitatea și utilitatea acesteia. Or, eventuala înființare într-un interval mai scurt de un an a unor noi posturi în locul celor desființate inițial ar contrazice aceste exigențe și nu ar putea să denote decât intenția de modificare a compoziției corpului funcționarilor publici angajați în respectiva instituție, de natură să ridice suspiciuni cu privire la onestitatea unui asemenea demers. 17.Textul de lege ce formează obiect al excepției reprezintă, așadar, o garanție a stabilității funcției publice, prin intermediul căreia se îndepărtează posibilitatea fragilizării acesteia. Conținutul său normativ este însă circumscris exclusiv ipotezei enunțate, respectiv a reorganizării activității unei instituții sau autorități publice prin reducerea posturilor. Or, autorul excepției urmărește ca dispoziția normei să fie aplicabilă și unei alte modalități de reorganizare a instituțiilor sau autorităților publice, anume aceea a fuziunii prin absorbție, nu doar celei a reorganizării prin reducerea posturilor. 18.Ca atare, Curtea constată că, în realitate, critica autorului excepției de neconstituționalitate vizează completarea conținutului normativ al prevederilor art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 cu o nouă situație în care să opereze interdicția menționată. Or, extinderea câmpului de aplicare a prevederilor de lege supuse controlului de constituționalitate astfel încât acestea să fie incidente și în cazul în care reorganizarea se realizează prin fuziune prin absorbția instituției publice de o altă instituție care, la rândul său, să nu aibă posibilitatea de a înființa posturi similare celor existente în instituția absorbită, desființate ca urmare a acestui proces, intră în marja de apreciere a legiuitorului, excedând competenței instanței de contencios constituțional. În consecință, din perspectiva învederată de autorul excepției, aceasta este inadmisibilă și urmează să fie respinsă ca atare.19.De altfel, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a examinat critici similare celor formulate de autorul prezentei excepții, dar care vizau dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013, prin care s-a dispus reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală ca urmare a fuziunii prin absorbție, preluarea de către aceasta a activității Autorității Naționale a Vămilor și a activității Gărzii Financiare, precum și desființarea acestei din urmă instituții publice, eliberarea din funcție a personalului său, cu respectarea procedurilor prevăzute de lege pentru fiecare categorie de personal, și înființarea Direcției generale antifraudă fiscală, iar în cadrul acesteia, a Direcției de combatere a fraudelor. Astfel, prin Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, Curtea Constituțională a constatat conformitatea cu prevederile art. 16 și art. 41 din Legea fundamentală a actului normativ menționat. Curtea a reținut în esență (paragrafele 54-57) că între categoria de funcționari care a fost preluată de noile structuri create în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și cea a personalului Gărzii Financiare există însă o diferență semnificativă, astfel că se justifică tratamentul juridic diferit. Totodată, Curtea a constatat (paragraful 58) că măsura eliberării din funcție a personalului Gărzii Financiare nu nesocotește dreptul la muncă, deoarece cadrul legal oferă foștilor angajați ai acesteia dreptul de a opta pentru înscrierea la procedurile de concurs sau de examen pentru încadrarea în structurile nou-înființate în urma preluării activității Gărzii Financiare de către Agenția Națională de Administrare Fiscală.20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Pavel Vălușescu în Dosarul nr. 427/64/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 septembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x