DECIZIA nr. 473 din 8 iulie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1113 din 23 noiembrie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 53
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 53
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 53
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 53
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 82 27/02/2018
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 739 23/11/2017
ART. 10REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 53
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 53
ART. 20REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 48
ART. 20REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 51
ART. 20REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 47
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 739 23/11/2017
ART. 21REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 53
ART. 22REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 53
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 23REFERIRE LAHOTARARE 04/05/2000
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 53
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Andreea Costin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Laurențiu Modan în Dosarul nr. 33.597/3/2015/a1.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 484D/2018.2.La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care arată că a mai invocat aceeași excepție de neconstituționalitate și în Dosarul nr. 1.476D/2018. Prin urmare, solicită acordarea unui termen de judecată comun pentru cele două dosare și invocă excepția litispendenței și pe cea a conexității celor două dosare. De asemenea consideră că se impune refacerea adreselor de solicitare a punctelor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate către noii conducători ai autorităților prevăzute la art. 30 din Legea nr. 47/1992 și apreciază că raportul întocmit în cauză face referire la jurisprudența Curții care nu este aplicabilă în cauză.4.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de acordare a unui termen comun de judecată și a excepției conexității, având în vedere că cele două dosare la care se referă autorul excepției de neconstituționalitate se află în stadii procesuale diferite.5.Deliberând, Curtea respinge cererea formulată pentru aceleași motive invocate și de reprezentantul Ministerului Public.6.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.244D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vasile Răuț în Dosarul nr. 7.788/95/2013/a8.9 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă.7.La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită.8.Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 1.244D/2018 la Dosarul nr. 484D/2018. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.244D/2018 la Dosarul nr. 484D/2018, care a fost primul înregistrat.9.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că exercitarea căii de atac împotriva soluției de respingere a cererii de recuzare odată cu fondul cauzei nu reprezintă un impediment din punct de vedere constituțional. Menționează și jurisprudența în materie, respectiv Decizia nr. 739 din 23 noiembrie 2017 sau Decizia nr. 82 din 27 februarie 2018, prin care Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea dispozițiilor legale criticate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:10.Prin Încheierea din 20 martie 2018 și prin Decizia nr. 1.509 din 19 octombrie 2017, pronunțate în Dosarul nr. 33.597/3/2015/a1.1 și în Dosarul nr. 7.788/95/2013/a8.9, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Laurențiu Modan și de Vasile Răuț în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor formulate împotriva încheierilor prin care au fost respinse cererile de recuzare formulate.11.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul legal criticat care condiționează declararea recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a judecătorului de pronunțarea unei hotărâri definitive pe fondul cauzei încalcă egalitatea în drepturi a cetățenilor, accesul liber la justiție, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.12.Se mai susține că dispozițiile legale criticate din Codul de procedură civilă nu îndeplinesc cerințele de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate pe care un text de act normativ trebuie să le îndeplinească. Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative a impus cerința ca actele normative să fie redactate într-un limbaj și stil juridic specific, normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie și a condițiilor de claritate, accesibilitate și previzibilitate prevăzute de lege. Or, textul legal criticat nu menționează concret dacă este vorba despre hotărârea pronunțată asupra fondului sau despre hotărârea pronunțată asupra cererii de recuzare.13.Apreciază că, în cauză, calea de atac împotriva hotărârii prin care a fost respinsă cererea de recuzare curge de la comunicarea hotărârii prin care a fost respinsă cererea de recuzare și nu de la comunicarea hotărârii asupra fondului. Termenul de 5 zile curge de la comunicarea hotărârii pronunțate asupra cererii de recuzare și nu asupra fondului.14.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, fiind norme de procedură edictate de legiuitor în virtutea mandatului său constituțional conferit de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.16.Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 484D/2018, apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.“20.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 11 alin. (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Din analiza excepției de neconstituționalitate rezultă că în susținerea acesteia au fost invocate și prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii. De asemenea se invocă și dispozițiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, ale art. 48 privind prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare și ale art. 51 privind domeniul de aplicare din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 739 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 17 aprilie 2018, a reținut că art. 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede ca regulă generală faptul că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare va putea fi atacată numai odată cu fondul cauzei, iar ca excepție, pentru situația în care hotărârea ce urmează a fi pronunțată asupra cauzei este definitivă, prevede posibilitatea atacării, pe cale separată, cu recurs a încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare. Așadar, cu recurs va fi atacată numai încheierea de respingere a cererii de recuzare, nu și hotărârea pronunțată asupra fondului. Legiuitorul, prin această reglementare, a avut în vedere, pe de o parte, evitarea tergiversării, prin exercitarea abuzivă a unei căi de atac, și soluționarea cu celeritate a cauzelor, iar, pe de altă parte, asigurarea dreptului părții la un recurs efectiv, în scopul soluționării cauzei sale de o instanță imparțială.22.O normă juridică nu poate fi privită în mod izolat de ansamblul reglementării din care face parte. Astfel, rațiunea dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, respectiv aceea de înlăturare a posibilității de tergiversare a judecății în faza procesuală în care a fost respins incidentul procedural, subzistă și în ipoteza tezei a doua a art. 53 alin. (1), drept care legiuitorul a stabilit că termenul de recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare să curgă de la comunicarea hotărârii pronunțate asupra fondului și nu de la data pronunțării încheierii respective. Această concluzie rezultă inclusiv din analiza sintactică a textului legal criticat, care face referire la hotărârea prin care s-a soluționat cauza, precum și la comunicarea acestei hotărâri.23.Prin urmare, Curtea a reținut, referitor la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituție, că, pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerințe de claritate, precizie și previzibilitate, astfel încât acești destinatari să își poată adapta în mod corespunzător conduita. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Drept urmare, stabilirea termenului de recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, sub aspectul curgerii și al duratei, ține de opțiunea legiuitorului, având în vedere situația specifică a procedurii recuzării. Dispozițiile legale sunt precise și previzibile, destinatarul normei juridice fiind capabil să își adapteze conduita în funcție de conținutul acesteia, astfel încât nu se poate reține încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție.24.În condițiile în care reglementarea competenței și procedurii de judecată se află în sfera de competență a legiuitorului, instituirea unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun, stabilit tot de către acesta într-un domeniu care, prin specificul său, face necesară o asemenea reglementare, nu conține niciun aspect de neconstituționalitate. De altfel, partea interesată are dreptul de a ataca încheierea prin care sa respins cererea de recuzare, iar faptul că exercițiul acestui drept este corelat cu fondul cauzei nu reprezintă un impediment real, sub raport constituțional, al exercițiului unei căi de atac.25.În fine, Curtea a mai reținut că, potrivit art. 53 alin. (3) din Codul de procedură civilă, atunci când instanța ierarhic superioară este instanță de apel și constată că recuzarea a fost în mod greșit respinsă, va reface toate actele de procedură și, dacă apreciază necesar, dovezile administrate la prima instanță, iar în cazul în care instanța ierarhic superioară este instanță de recurs, încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare fiind supusă recursului, și constată că cererea de recuzare a fost greșit respinsă, va admite recursul, va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanță.26.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.27.Așadar, prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a restrâns accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și nici nu a încălcat principiul egalității în drepturi, ci a instituit un climat de ordine indispensabil exercitării, în condiții optime, a acestor drepturi constituționale, care nu aduce atingere nici art. 52 din Constituție.28.În fine, reglementarea căii de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare prin dispozițiile legale criticate apare ca un mijloc eficient de apărare și ca o modalitate de asigurare chiar a securității raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil, întrucât în lipsa acesteia ar fi posibil ca o instanță nelegal constituită să pronunțe o hotărâre dată chiar în numele legii, situație prin care să fie afectat chiar fundamentul statului de drept.29.Având în vedere toate acestea, Curtea nu poate reține nici încălcarea prevederilor actelor internaționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate.30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Laurențiu Modan și de Vasile Răuț în dosarele nr. 33.597/3/2015/a1.1 și nr. 7.788/95/2013/a8.9 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 8 iulie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x