DECIZIA nr. 472 din 27 octombrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 124 din 14 februarie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 280
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 468 27/06/2017
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 181 21/03/2017
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 102 07/03/2017
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 22 18/01/2018
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 14REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016 ART. 2
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 552 16/07/2015
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 3
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 31
ART. 15REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016 ART. 2
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 3
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 552 16/07/2015
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 552 16/07/2015
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 280
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 22 18/01/2018
ART. 20REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 102
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. (3) lit. b) și alin. (4) și (7) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionuț Surdu Stănescu în Dosarul nr. 32.909/3/2017/a1 al Curții de Apel București – Secția a II-a penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 230D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și, totodată, soluționarea cauzei în lipsă.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale criticate prin deciziile nr. 102 din 7 martie 2017, nr. 181 din 21 martie 2017 și nr. 468 din 27 iunie 2017.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 9 iulie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 32.909/3/2017/a1, Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. (3) lit. b) și alin. (4) și (7) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionuț Surdu Stănescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unor contestații formulate, printre alții, și de autorul excepției de neconstituționalitate împotriva unei încheieri prin care judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor neexcluse și a efectuării actelor de urmărire penală.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că soluția legislativă criticată, care impune judecătorului de cameră preliminară să restituie cauza la parchet numai în situația excluderii tuturor probelor administrate în etapa urmăririi penale și, corelativ, obligația procedurală de a dispune începerea judecății pentru toate celelalte situații în care procurorul a înlăturat numai una sau mai multe dintre probele administrate, precum și obligația de a exercita funcția de judecată după ce anterior, în calitate de judecător de cameră preliminară, a avut acces la o probă obținută printr-un mijloc de probă/procedeu probator nelegal administrat, nu este de natură să ofere garanții juridice suficiente pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil și a prezumției de nevinovăție. Se face trimitere la considerentele Deciziei nr. 22 din 18 ianuarie 2018.6.De asemenea, se susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât prevăd obligația judecătorului de cameră preliminară de a exercita și funcția de judecată, fără a reglementa o excepție pentru situațiile în care judecătorul de cameră preliminară și-a putut forma opinia asupra cauzei întrucât a luat contact cu probele administrate în mod nelegal înainte de a le elimina din dosar.7.Curtea de Apel București – Secția a II-a penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că împrejurarea că judecătorul de cameră preliminară exclude una dintre probele administrate pe parcursul urmăririi penale (chiar dacă aceasta este considerată esențială de către una dintre părți), după care dispune începerea judecății și exercită funcția de judecată în respectiva cauză, nu este de natură să aducă atingere prezumției de nevinovăție, deoarece respectivul judecător se pronunță, în faza urmăririi penale, doar cu privire la legalitatea efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor, nu și cu privire la temeinicia probatoriului, aspect care va fi analizat pe parcursul cercetării judecătorești de către instanța de judecată legal învestită.8.Se mai susține că prevederile legale criticate nu sunt de natură să plaseze inculpatul sau oricare altă parte într-un „dezavantaj net față de acuzare“, atât timp cât soluțiile pe care le reglementează sunt pronunțate într-o procedură orală și contradictorie, în cadrul căreia fiecare parte a avut posibilitatea de a-și susține cauza în condiții egale cu ceilalți participanți la proces, printre care și Ministerul Public, astfel cum s-a întâmplat și în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 346 alin. (3) lit. b) și alin. (4) și (7) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:(3)Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă: […]b)a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale; […](4)În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancționat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății.(7)Judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecății exercită funcția de judecată în cauză.13.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că problema de constituționalitate invocată de autorul excepției a mai fost supusă controlului de constituționalitate, fiind pronunțată, în acest sens, Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015, prin care instanța de contencios constituțional a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală [în forma sa anterioară modificării operate prin art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară], conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității netrimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată, este neconstituțională. Prin aceeași decizie, Curtea a constatat, totodată, constituționalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, în privința soluției legislative conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată, și a prevederilor art. 342, ale art. 343, ale art. 344 alin. (1)-(3), ale art. 345 alin. (2) și (3), ale art. 346 alin. (2)-(7), ale art. 347 alin. (1) și (2) și ale art. 348 din același cod.15.Ca urmare a pronunțării acestei decizii, art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală a fost modificat prin art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016; acesta dispune, în prezent, că, în desfășurarea aceluiași proces penal, exercitarea unei funcții judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcții judiciare, cu excepția celei prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, respectiv cu funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată, care este compatibilă cu funcția de judecată, mai puțin când se dispune începerea judecății, potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală. Acestea din urmă reglementează ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancționează, potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii și admite plângerea, desființează soluția atacată și dispune începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimițând dosarul spre repartizare aleatorie.16.În ceea ce îl privește pe autorul prezentei excepții de neconstituționalitate, acesta are calitatea de inculpat în cauza în care a fost invocată prezenta excepție, aspect ce implică faptul că împotriva acestuia a fost pusă în mișcare acțiunea penală, fiind, prin urmare, aplicabile prevederile legale mai sus analizate.17.Pentru a pronunța Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015, Curtea a reținut, la paragraful 19, cu privire la ipoteza analizată, că este în interesul înfăptuirii actului de justiție ca același judecător care a verificat atât competența și legalitatea sesizării, cât și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală să se pronunțe și pe fondul cauzei. S-a reținut, prin aceeași decizie, că o soluție contrară ar fi fost de natură să afecteze deplina realizare a funcției de judecată, prin aceea că judecătorul fondului ar fi privat de posibilitatea – esențială în buna administrare a cauzei – de a aprecia el însuși asupra legalității urmăririi penale și a administrării probelor și de a decide asupra întregului material probator pe care își va întemeia soluția. Așa fiind, Curtea a arătat că, pentru judecător, simplul fapt de a fi luat o decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de parțialitate în privința sa. Ceea ce trebuie avut în vedere sunt întinderea și importanța acestei decizii. Aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica faptul că ar fi de natură să influențeze aprecierea finală, ceea ce interesează fiind ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii și să se bazeze pe elementele dosarului și pe dezbaterile din ședința de judecată (a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 iunie 2000, pronunțată în Cauza Morel împotriva Franței, paragraful 45).18.Prin urmare, având în vedere cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015, în toate celelalte ipoteze prevăzute la art. 341 alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală, inclusiv în cea prevăzută la lit. a) a pct. 2 al art. 341 alin. (7) anterior menționat – în care judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, excluzând probele nelegal administrate sau, după caz, sancționând actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, conform art. 280-282 din Codul de procedură penală, și respinge plângerea, ca nefondată – funcția de verificare a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală este compatibilă cu funcția de judecată.19.În aceste condiții, prevederile art. 346 alin. (3) lit. b), alin. (4) și (7) din Codul de procedură penală nu constituie altceva decât o aplicație, în cadrul părții speciale a Codului de procedură penală, respectiv în faza camerei preliminare, a soluției legislative prevăzute la art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, mai sus analizată, conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată.20.În ceea ce privește excluderea probelor nelegal administrate din dosarul cauzei, prin Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 februarie 2018, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „excluderea probei“ din cuprinsul acestora se înțelege și eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei. Soluția anterior menționată a fost pronunțată în vederea asigurării garanțiilor specifice dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție, astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 21 alin. (3) și art. 23 alin. (11) din Constituție, drepturi fundamentale ce au fost invocate și în prezenta cauză. Aceasta obligă judecătorul aflat în ipoteza invocată de autorul excepției să procedeze la excluderea fizică a probelor declarate nelegale din dosarul cauzei, pentru ca acesta să nu mai aibă posibilitatea de a le consulta în procesul formării convingerilor sale referitoare la vinovăția sau nevinovăția inculpatului.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionuț Surdu Stănescu în Dosarul nr. 32.909/3/2017/a1 al Curții de Apel București – Secția a II-a penală și constată că dispozițiile art. 346 alin. (3) lit. b) și alin. (4) și (7) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 octombrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x