DECIZIA nr. 471 din 22 octombrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 126 din 14 februarie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ActulREFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 10
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 10
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 418 19/06/2018
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 10
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 10
ART. 10REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 270
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 221
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 8
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 10
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 418 19/06/2018
ART. 16REFERIRE LAHOTARARE 08/06/2006
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 418 19/06/2018
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 2
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 418 19/06/2018
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 418 19/06/2018
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 10
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 10
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 26REFERIRE LALEGE 129 11/07/2019
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 116 10/03/2020
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 545 26/09/2019
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 116 10/03/2020
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 418 19/06/2018
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 116 10/03/2020
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 418 19/06/2018
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 36REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 215 12/04/2016
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 545 26/09/2019
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 418 19/06/2018
ART. 38REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 270
ART. 38REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 38REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 10
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 10
ART. 41REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 10
ART. 41REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 CAP. 1
ART. 42REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 10
ART. 43REFERIRE LALEGE 129 11/07/2019
ART. 43REFERIRE LALEGE 129 11/07/2019 ART. 5
ART. 43REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002
ART. 43REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 10
ART. 44REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 10
ART. 45REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 45REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 46REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 48REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 48REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 313 18/06/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 282 09/05/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 277 09/05/2023





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor „art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată de punctul 2 al dispozitivului Deciziei nr. 16/8.06.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum și în interpretarea lui corelată cu prevederile art. 10 din aceeași lege“, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 224D/2019, excepție ridicată de Constantin Costinel Breazu în Dosarul nr. 6.422/95/2017/a20 al Tribunalului Gorj – Secția penală.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului ca inadmisibilă, aceasta neavând legătură cu fondul cauzei. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, se solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată. În acest sens, sunt invocate paragrafele 25 și 26 din Decizia Curții Constituționale nr. 418 din 19 iunie 2018.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea nr. 3 din 21 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 6.422/95/2017/a20, Tribunalul Gorj – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor „art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată de punctul 2 al dispozitivului Deciziei nr. 16/8.06.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum și în interpretarea lui corelată cu prevederile art. 10 din aceeași lege“, excepție ridicată de Constantin Costinel Breazu într-o cauză având ca obiect, printre altele, stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni, printre care și a infracțiunii de spălare a banilor în formele prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, pentru a tranșa disputa apărută în practica instanțelor judecătorești în legătură cu subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor, prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, instanța supremă a statuat, la punctul 2 al dispozitivului deciziei anterior menționate, cu valoare obligatorie pentru instanțe, că „subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile“.6.Se susține că, dezlegând chestiunea de drept de această manieră, instanța supremă a conferit textului criticat valențe neconstituționale, interpretarea dată fiind contrară dispozițiilor art. 1 alin. (5) și ale art. 23 alin. (12) din Constituție; aceasta deoarece, în loc să aducă clarificări, prin decizia pronunțată, instanța supremă a sporit confuzia care poartă asupra voinței legiuitorului în privința subiectului activ al infracțiunii de spălare a banilor. 7.În acest sens, autorul excepției de neconstituționalitate atrage atenția asupra a două aspecte esențiale.8.Primul dintre acestea privește dispozițiile art. 10 din Legea nr. 656/2002, care enumeră limitativ care sunt categoriile de persoane fizice și juridice care intră sub incidența acestei legi, articol ce face parte din capitolul II al legii analizate și pare să exprime voința legiuitorului de a restrânge aplicabilitatea prevederilor acestui act normativ la persoanele astfel enumerate. Prin urmare, se susține că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor este unul calificat, aspect care nu a fost analizat de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia pronunțată, dar care nu este incompatibil cu dezlegarea dată de aceasta în privința „autospălării banilor“.9.Al doilea aspect învederat de autorul excepției se referă la esența conceptuală a infracțiunii de spălare a banilor, care urmărește să sancționeze acele persoane care, prin anumite acte de conduită interzise de lege, tind să creeze o aparență de legalitate a provenienței ilicite a averii dobândite. Așadar, se arată că, în oricare dintre variantele infracțiunii de spălare a banilor, există cel puțin două infracțiuni, dintre care una este infracțiunea subiect – cea de spălare a banilor -, iar cealaltă este infracțiunea predicat – cea din care provin bunurile supuse procesului de spălare a banilor. Se susține că, în substanța ei, infracțiunea de spălare a banilor are drept scop acoperirea, sub o aparență a legalității, a infracțiunii principale, pentru a nu fi identificată sursa bunurilor, de unde și cerința autonomiei ei în raport cu infracțiunea predicat, aspect subliniat prin decizia anterior menționată pronunțată de instanța supremă.10.Din perspectiva conținutului constitutiv al infracțiunii de spălare a banilor, se observă că, din punct de vedere subiectiv, textul criticat include, în oricare dintre variantele alternative de săvârșire, condiția ca autorul infracțiunii de spălare a banilor să cunoască faptul că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni. Impunerea acestei cerințe pare să exprime voința legiuitorului de a exclude din sfera subiecților activi ai infracțiunii de spălare a banilor, comisă în oricare dintre modalitățile alternative ale elementului material, pe autorul infracțiunii din care provine bunul spălat. Se apreciază că numai printr-o astfel de construcție logică se justifică cerința expresă ca autorul infracțiunii de spălare a banilor să cunoască proveniența ilicită a bunurilor, pentru că numai dacă autorii celor două fapte sunt diferiți există eventualitatea ca autorul faptelor de spălare a banilor să nu cunoască sursa frauduloasă a achiziției bunurilor. Totodată, se arată că este de domeniul evidenței că, dacă autorul infracțiunii de spălare a banilor este unul și același cu cel al infracțiunii principale, din care provine bunul, o atare cerință devine superfluă în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (3) din Codul penal. 11.De asemenea, se arată că, sub aspectul cerinței ca autorul spălării banilor să cunoască proveniența bunurilor, infracțiunea analizată [în mod special, varianta alternativă prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002] se aseamănă cu infracțiunea de tăinuire, reglementată de art. 270 din Codul penal (art. 221 din Codul penal din 1969), autorul infracțiunii de tăinuire neputând fi și autorul infracțiunii din care provine bunul tăinuit, pentru că nimeni nu își poate tăinui propria faptă; se susține că, în acest ultim caz, tăinuirea este absorbită în infracțiunea din care provine bunul tăinuit, fiind o consecință firească a acesteia. În această ipoteză, autorul răspunde numai pentru cea din urmă infracțiune, deoarece a intrat în posesia bunurilor prin comiterea primei infracțiuni, fiind nerelevant din punct de vedere penal dacă săvârșește ulterior și acte de executare specifice infracțiunii de tăinuire, întrucât ordinea de drept a fost deja încălcată de către făptuitor prin săvârșirea infracțiunii principale. Se susține că, la fel ca infracțiunea de tăinuire, pe a cărei schemă logico-juridică a fost construită, infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune autonomă și corelativă în același timp, fiind, așadar, condiționată de săvârșirea anterioară a altei fapte din care provine bunul spălat, care constituie, astfel, situația-premisă.12.Se susține că, de aici, rezultă două consecințe esențiale, respectiv aceea că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor acționează întotdeauna cu intenție directă, deoarece cunoaște împrejurarea că bunul provine dintr-o faptă prevăzută de legea penală și urmărește obținerea unui folos material, precum și aceea că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor nu poate fi autorul faptei din care provine bunul și nici instigatorul sau complicele acestuia (Vintilă Dongoroz și colaboratorii, Explicații teoretice ale Codului penal român, volumul III, ediția a II-a, Editura Academiei Române, Editura All Beck, 2003, p. 570, 572; Tudorel Toader, Drept penal român. Partea specială, ediția a IV-a revizuită și actualizată, Editura Hamangiu, 2009, p. 210; Valerian Cioclei, Drept penal român, Partea specială, Infracțiuni contra patrimoniului, Editura CH Beck, 2011, p. 200; Mihail Udroiu, Drept penal român, Partea generală. Partea specială, ediția a IV-a, Editura CH Beck, 2013, p. 484-485).13.Totodată, se arată că, similar infracțiunii de tăinuire, obiectul protecției penale în cazul infracțiunii de spălare a banilor este, în principal, înfăptuirea justiției, pentru că prin ascunderea faptei ilicite sub o aparență de legalitate, prin crearea de circuite infracționale de amploare ori prin manevre ascunse, se încearcă, și de multe ori se reușește, îngreunarea identificării infracțiunii în legătură cu care au fost concepute faptele sau a tragerii la răspundere penală a autorilor acestora (Vintilă Dongoroz și colaboratorii, Explicații III, p. 538; Valerian Cioclei, op. cit., p. 198; Mihail Udroiu, Victor Constantinescu, Noul Cod penal. Codul penal anterior, Editura Hamangiu, 2014, p. 271).14.Se mai susține că, anterior pronunțării Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2016 de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, tendința majoritară a practicii, inclusiv a instanței supreme, era de a valoriza o voință a legiuitorului care – chiar dacă într-un mod relativ confuz, incoerent și plin de echivoc – părea să înlăture posibilitatea ca una și aceeași persoană să comită atât infracțiunea principală, cât și infracțiunea subsecventă de spălare a banilor; mai mult, se arată că aceeași practică părea să exprime ideea că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor este unul calificat, circumscris sferei determinate de enumerarea limitativă prevăzută la art. 10 (fost art. 8) din Legea nr. 656/2002.15.Așadar, se susține că, dezlegând chestiunea de drept analizată, în sensul că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile, Înalta Curte de Casație și Justiție a introdus, pe cale de interpretare, elemente care accentuează neclaritatea și lipsa de precizie și de previzibilitate a legii, din perspectiva sferei subiectului activ al infracțiunii de spălare a banilor, iar, pe de altă parte, extind nepermis de mult domeniul infracțiunii la alte situații, care nu rezultă în mod explicit din redactarea conținutului constitutiv al infracțiunii de spălare a banilor. De asemenea, se arată că instanța supremă nu a evocat, nici măcar în dezvoltarea considerentelor deciziei astfel pronunțate, caracterul calificat/ circumstanțiat sau, dimpotrivă, necircumstanțiat al subiectului activ al infracțiunii de spălare a banilor. Or, în dreptul penal substanțial, guvernat de principiul fundamental al legalității incriminării și a pedepsei, nu este permisă niciun fel de interpretare extensivă a unei norme de incriminare, fiind posibile numai acele interpretări care conduc la un efect declarativ ori chiar restrictiv al normei interpretate.16.Totodată, se arată că, într-un sistem de drept democratic, bazat pe principiul fundamental al statului de drept, ca expresie a democrației constituționale, a fortiori o normă de incriminare trebuie să satisfacă cerințele de calitate a legii. Se face trimitere la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 iunie 2006, pronunțată în Cauza Lupșa împotriva României, dar și la Decizia Curții Constituționale nr. 418 din 19 iunie 2018, prin care Curtea a reținut, la paragraful 24, că autorul sau coautorul infracțiunii principale, complicele ori instigatorul la infracțiunea principală (delictum principale din care provin banii murdari) nu poate fi subiect activ al infracțiunii de spălare a banilor (delictum subsecvens). Se arată, totodată, că expresia „cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni“, din cuprinsul normei de incriminare, este folosită de legiuitor pentru a exclude din sfera subiecților activi persoanele implicate în comiterea infracțiunii din care provin bunurile. Se susține, de asemenea, că legiuitorul folosește o exprimare asemănătoare și în cazul infracțiunii de tăinuire și nimeni nu a susținut că persoana care a săvârșit infracțiunea din care provine bunul tăinuit poate fi subiect activ al infracțiunii de tăinuire. 17.Se observă că, în același timp, în cazul modalităților alternative de comitere a infracțiunii de spălare a banilor, reglementate de art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, Curtea pare să admită teza că ele pot fi săvârșite și de către autorul infracțiunii principale, însă, pe de o parte, ideea anterior exprimată tot de către Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018 este una de principiu, care nu distinge între diferitele variante normative ale elementului material al infracțiunii analizate, iar, pe de altă parte, nu poate fi pierdută din vedere unicitatea infracțiunii de spălare a banilor, care reiese din modul de redactare a art. 2 lit. a) din Legea nr. 656/2002.18.De altfel, se susține că, prin aceeași Decizie nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care a generat pronunțarea de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018, instanța supremă a subliniat la pct. 1 al dispozitivului aspectul că „Acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deținerea sau folosirea sunt modalități alternative ale elementului material al infracțiunii unice de spălare a banilor“.19.Or, având în vedere caracterul unitar al incriminării tuturor variantelor normative ale infracțiunii de spălare a banilor, precum și împrejurarea că dezlegarea chestiunii de drept în dezbatere vizează infracțiunea de spălare a banilor în ansamblul său, se susține că cele reținute de instanța de contencios constituțional, cu referire la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, respectiv imposibilitatea comiterii de către autorul infracțiunii principale a infracțiunii subsecvente de spălare a banilor, sunt valabile mutatis mutandis și în privința art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002. A nu raționa astfel înseamnă a contrazice voința legiuitorului și a divide, pe cale de interpretare, unica infracțiune de spălare a banilor, în alcătuirea ei juridică, obiectivă și subiectivă, într-un număr de 3 infracțiuni distincte de spălare a banilor, fiecare cu un regim juridic distinct, inclusiv sub aspectul subiectului activ, ceea ce este inadmisibil.20.Se mai arată că, prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, Curtea Constituțională s-a pronunțat doar cu privire la problema subiectului activ al infracțiunii de spălare a banilor prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002; prin urmare, nu a fost niciodată analizată constituționalitatea întregului art. 29 din Legea nr. 656/2002, respectiv caracterul neclar al acestuia, sub aspectul subiectului activ al infracțiunii, caracter ce rezultă din corelarea normei de incriminare analizate cu prevederile art. 10 din lege.21.Tribunalul Gorj – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. 22.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.23.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:24.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.25.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată de punctul 2 al dispozitivului Deciziei nr. 16/8.06.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum și în interpretarea lui corelată cu prevederile art. 10 din aceeași lege. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul critică, în realitate, dispozițiile art. 10 și ale art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 25 august 2016, referitoare la infracțiunea de spălare a banilor, care au următorul cuprins:– Art. 10:Intră sub incidența prezentei legi următoarele persoane fizice sau juridice:a)instituțiile de credit și sucursalele din România ale instituțiilor de credit străine;b)instituțiile financiare, precum și sucursalele din România ale instituțiilor financiare străine;c)administratorii de fonduri de pensii private, în nume propriu și pentru fondurile de pensii private pe care le administrează, agenții de marketing autorizați/avizați în sistemul pensiilor private;d)cazinourile;e)auditorii, persoanele fizice și juridice care acordă consultanță fiscală sau contabilă;f)notarii publici, avocații și alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistență în întocmirea sau perfectarea de operațiuni pentru clienții lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acțiuni sau părți sociale ori elemente ale fondului de comerț, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienților, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcționării sau administrării unei societăți comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăților comerciale, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare ori desfășurarea, potrivit legii, a altor activități fiduciare, precum și în cazul în care își reprezintă clienții în orice operațiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile;g)furnizorii de servicii pentru societățile comerciale și alte entități sau construcții juridice, alții decât cei prevăzuți la lit. e) sau f), așa cum sunt definiți la art. 2 lit. k);h)persoanele cu atribuții în procesul de privatizare;i)agenții imobiliari;j)asociațiile și fundațiile;k)alte persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri și/sau servicii, numai în măsura în care acestea au la bază operațiuni cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacția se execută printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni ce par a avea o legătură între ele.;– Art. 29 alin. (1) lit. a) și b): (1)Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani:a)schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;b)ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni.26.Ulterior invocării prezentei excepții de neconstituționalitate, Legea nr. 656/2002 a fost abrogată prin Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 18 iulie 2019. Într-o atare ipoteză devine incidentă Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Pentru aceste motive, Curtea constată că se impune ca instanța de contencios constituțional să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor art. 10 și ale art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 în forma lor în vigoare la data sesizării Curții Constituționale.27.Anterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 au făcut obiectul Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, referitoare la infracțiunea de spălare a banilor. Prin decizia anterior menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, printre altele, că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile. Așa fiind, la data sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, prevederile art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 erau aplicabile în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, anterior menționată. 28.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii și ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea incriminării și a pedepsei. 29.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a admis sesizarea și a stabilit că: (i) acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deținerea sau folosirea sunt modalități alternative ale elementului material al infracțiunii unice de spălare a banilor; (ii) subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile; (iii) infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune autonomă, nefiind condiționată de existența unei soluții de condamnare pentru infracțiunea din care provin bunurile.30.Curtea reține, de asemenea, că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 10 februarie 2020, și Decizia nr. 116 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 29 iunie 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.31.Prin Decizia nr. 116 din 10 martie 2020, precitată, paragraful 22, Curtea a reținut că, prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 19 iulie 2018, a constatat că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituționale. S-a reținut, totodată, că, în soluția pronunțată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, atunci când a stabilit că, subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile, nu a distins între modalitățile normative alternative ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a), b) și, respectiv, c) din Legea nr. 656/2002. Însă instanța de contencios constituțional, în cuprinsul Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018, paragraful 14, a făcut o distincție referitoare la varianta normativă reglementată la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, arătând că, în ipoteza săvârșirii faptelor de spălare a banilor și a infracțiunii din care aceștia provin de către același subiect activ, organele judiciare sunt chemate să aprecieze, în fiecare situație în parte, dacă infracțiunea de spălare a banilor este suficient de bine individualizată față de infracțiunea predicat și dacă se impune reținerea unui concurs de infracțiuni sau a unei infracțiuni unice.32.Prin aceeași decizie, Decizia nr. 116 din 10 martie 2020, paragrafele 23-38, analizând dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, Curtea Constituțională a reținut că varianta normativă prevăzută la alin. (1) lit. a) constă în fapte de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul ajutării persoanei care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; varianta normativă reglementată la alin. (1) lit. b) constă în ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni; iar varianta infracțională prevăzută la alin. (1) lit. c) din aceeași lege constă în dobândirea, depunerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni. Curtea a stabilit că primele două modalități normative, reglementate la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, corespund scopului reglementării infracțiunilor de spălare a banilor, acela de combatere a acțiunilor de ascundere și disimulare a provenienței unor bunuri rezultate din săvârșirea de infracțiuni, în timp ce modalitatea normativă prevăzută la art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, este neconstituțională în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii.33.Cu referire la prevederile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, Curtea a constatat, astfel cum s-a reținut atât în Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și în Decizia Curții Constituționale nr. 418 din 19 iunie 2018, paragraful 21, că acestea reglementează o modalitate faptică de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor, modalitate ce nu poate fi comisă de autorul infracțiunii din care provin bunurile, deoarece acesta nu se poate autofavoriza. Prin urmare, modalitatea normativă prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, prin felul în care este reglementată, exclude, de plano, incriminarea „autospălării“, motiv pentru care nu încalcă principiul ne bis in idem.34.De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 sunt clare, precise și previzibile sub aspectul acțiunilor care constituie elementul material al infracțiunii de spălare a banilor, potrivit acestora elementul material al infracțiunii antereferite constând în schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni. Așa fiind, Curtea a constatat că prevederile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 sunt în acord cu dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (12) din Constituție și cu cele ale art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.35.Referitor la dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, acestea reglementează o modalitate de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor al cărei element material constă în fapte de ascundere sau disimulare care, prin natura lor, nu pot fi decât subsecvente dobândirii bunurilor provenite din săvârșirea de infracțiuni și, totodată, diferite de acțiunile sau inacțiunile care formează elementul material al infracțiunii predicat. Prin urmare, tragerea la răspundere penală a aceleiași persoane pentru comiterea infracțiunii predicat, dar și pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, în modalitatea prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, nu presupune o încălcare a principiului ne bis in idem, neimplicând judecarea și pedepsirea subiectului activ al infracțiunii de spălare a banilor de două ori pentru aceeași faptă, ci, dimpotrivă, sancționarea acestuia pentru fapte diferite, săvârșite la un anumit interval de timp, fapte care constituie elementul material al infracțiunii predicat și, respectiv, al celei de spălare a banilor.36.Având în vedere considerentele mai sus invocate, Curtea a constatat că interpretarea dată prevederilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a hotărât, printre altele, că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile, este în acord cu dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție și cu cele ale art. 7 din Convenție.37.Mai mult, noțiunile de „ascundere“ și „disimulare“ folosite în cuprinsul textului criticat, precum și sintagma care arată obiectul faptelor de ascundere sau disimulare, respectiv adevărata natură „a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora“ sunt clare, precise și previzibile, norma de incriminare analizată fiind în acord cu exigențele ce rezultă din prevederile constituționale și convenționale referitoare la calitatea legii și la principiul legalității incriminării. În același sens, Curtea a reținut că, prin Decizia nr. 215 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 3 iunie 2016, paragraful 20, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, constatând că textele criticate stabilesc criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operațiunilor săvârșite în legătură cu bunul sau sumele rezultate dintr-o anumită infracțiune.38.În ceea ce privește potențialul paralelism între infracțiunea de tăinuire, prevăzută la art. 270 din Codul penal, și cea de spălare a banilor, reglementată la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, paragraful 14, Curtea Constituțională a reținut că împrejurarea că infracțiunea criticată ar fi ușor confundată cu cea de tăinuire, reglementată de art. 270 din Codul penal, nu conferă caracter neconstituțional primei infracțiuni, deoarece interpretarea și aplicarea în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor de judecată, cu atât mai mult cu cât diferența esențială dintre spălarea de bani și tăinuire este că, la dobândirea unui bun în cazul infracțiunii de spălare a banilor, fondurile provin din operațiuni ilicite, ce au ca scop ascunderea banilor negri, pe când la tăinuire dobândirea bunurilor se face numai cu bani „albi“. De asemenea, prin Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019, paragraful 32, Curtea a constatat că infracțiunea de tăinuire, fiind inclusă în titlul IV – Infracțiuni contra înfăptuirii justiției al părții speciale a Codului penal, reprezintă o incriminare cu caracter general, prin raportare la aceasta dispozițiile legale criticate constituind norme juridice speciale de incriminare a unor infracțiuni cu un obiect juridic bine determinat, acela al protecției valorilor sociale din domeniul circulației legale a banilor și al prevenirii și combaterii finanțării terorismului. Așa fiind, încadrarea faptelor, potrivit art. 270 din Codul penal sau conform art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, va fi făcută de instanțele judecătorești, în fiecare caz în parte, în funcție de specificul lor, aceasta reprezentând o chestiune de interpretare și aplicare a legii, ce excedează competenței instanței de contencios constituțional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.39.Referitor la critica privind dispozițiile art. 10 din Legea nr. 656/2002, Curtea a reținut că, la o primă analiză a textului criticat, din interpretarea sa gramaticală strict izolată, ar rezulta că întregul act normativ se aplică doar persoanelor fizice și juridice enumerate la art. 10 din cuprinsul său și, prin urmare, că doar acestea din urmă pot avea calitatea de subiect activ al infracțiunilor reglementate la art. 29 din Legea nr. 656/2002. 40.Interpretând însă sistematic dispozițiile art. 10 din Legea nr. 656/2002, în contextul capitolelor I, II și III din legea analizată, Curtea a constatat că toate trimiterile exprese la persoanele prevăzute la art. 10 din aceeași lege au în vedere activitatea de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, respectiv identificarea clienților și prelucrarea informațiilor referitoare la tranzacțiile efectuate de aceștia, precum și activitatea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. Astfel, cu titlu exemplificativ, art. 2 definește la lit. d) noțiunea de „tranzacție suspectă“, prin referire la activitățile clientului uneia dintre persoanele prevăzute la art. 10 din Legea nr. 656/2002, iar la lit. h) noțiunea de „relație de afaceri“, prin referire la activitățile profesionale ale persoanelor prevăzute la același art. 10;art. 3 alin. (6) din Legea nr. 656/2002 arată condițiile în care instituțiile și persoanele prevăzute la art. 10 din lege nu mai consideră o persoană ca fiind „expusă politic“; art. 5 din Legea nr. 656/2002 prevede, la alin. (1), în sarcina persoanelor fizice și juridice enumerate în cuprinsul textului criticat obligația de a informa persoana desemnată conform art. 20 alin. (1) din aceeași lege, iar la alin. (5) și (6) se prevede obligația Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor de a comunica persoanelor prevăzute la art. 10, în termen de 24 de ore, decizia de suspendare a efectuării unei anumite operațiuni ori, după caz, măsura prelungirii acesteia, dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și, respectiv, dreptul persoanelor enumerate în cuprinsul textului criticat de a efectua operațiunea în cauză, în situația în care autoritatea administrativă anterior menționată nu face această comunicare; alin. (7) al art. 5 din Legea nr. 656/2002 dispune obligația persoanelor prevăzute la art. 10 din aceeași lege de a raporta Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, în cel mult 10 zile lucrătoare, efectuarea operațiunilor cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacția se realizează prin una sau mai multe operațiuni ce pot avea o legătură între ele; alin. (9) al art. 5 din Legea nr. 656/2002 dispune că persoanele prevăzute la art. 10 lit. e) și f) din lege nu au obligația de a raporta către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor informațiile pe care le primesc sau pe care le obțin de la unul dintre clienții lor în cursul determinării situației juridice a acestuia ori al apărării sau reprezentării acestuia în cadrul unor proceduri judiciare ori în legătură cu acestea, inclusiv al acordării de consultanță cu privire la declanșarea unor proceduri judiciare, potrivit legii, indiferent dacă aceste informații au fost primite sau obținute înainte, în timpul ori după încheierea procedurilor; art. 6 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 prevede faptul că persoanele prevăzute la art. 10 din aceeași lege, care au cunoștință că o operațiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor, pot să efectueze operațiunea fără informarea prealabilă a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, dacă tranzacția se impune a fi efectuată imediat sau dacă neefectuarea ei ar zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor tranzacției suspecte.41.Analizând dispozițiile legale din cuprinsul capitolelor I-III din Legea nr. 656/2002, Curtea a constatat că scopul enumerării exprese în cuprinsul legii criticate a persoanelor fizice și juridice prevăzute la art. 10 din același act normativ a fost de a stabili în sarcina acestora obligații, bine definite, referitoare la activitatea de prevenire și combatere a spălării banilor, precum și un anumit regim juridic al desfășurării activităților acestora, prin raportare la activitatea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, care presupune realizarea de informări permanente, cu privire la operațiunile de natură financiară efectuate, în condițiile reglementate prin legea analizată.42.Prin urmare, cu toate că partea dispozitivă a art. 10 din Legea nr. 656/2002 este formulată de o manieră foarte generală, care la o primă analiză ar putea conduce la concluzia că, sub incidența dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 656/2002, ce reglementează infracțiunile de spălare a banilor, intră doar subiectele de drept prevăzute la art. 10 din același act normativ, Curtea reține că intenția legiuitorului a fost aceea de a enumera, la art. 10 din legea criticată, persoanele fizice și juridice cărora le sunt aplicabile obligațiile ce rezultă din măsurile administrative prevăzute la capitolele II și III ale Legii nr. 656/2002.43.De asemenea, Curtea a constatat că Legea nr. 656/2002 a fost abrogată prin Legea nr. 129/2019 și, cu prilejul acestei operațiuni legislative, enumerarea prevăzută la art. 10 din Legea nr. 656/2002 a fost preluată, cu câteva modificări, la art. 5 din Legea nr. 129/2019, care, în partea dispozitivă, califică, în mod expres, aceste persoane astfel reglementate ca fiind entități raportoare.44.Interpretând teleologic prevederile art. 10 din Legea nr. 656/2002, prin raportare la argumentele mai sus arătate, Curtea a reținut că intenția legiuitorului a fost aceea de a desemna, în cuprinsul textului criticat, persoanele fizice și juridice care au obligația de a raporta Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor tranzacțiile efectuate sau tranzacțiile care au legătură cu activitățile pe care le desfășoară și care ar putea ridica suspiciuni referitoare la comiterea unor activități de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, fără ca prin dispozițiile art. 10 din Legea nr. 656/2002 să fie restrânsă sfera subiecților activi ai infracțiunilor de spălare a banilor.45.Această manieră de reglementare nu este însă de natură a încălca standardele de calitate a legii, prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituție, și principiul legalității incriminării, prevăzut la art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală și la art. 7 din Convenție, întrucât dispozițiile constituționale și convenționale invocate impun posibilitatea înțelegerii de către destinatarii legii a conținutului acesteia, la nevoie, cu ajutorul unui specialist. În acest sens, atât Curtea Constituțională, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat că principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. S-a arătat că este, în special, cazul profesioniștilor, care sunt obligați să dea dovadă de o mare prudență în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se așteaptă din partea lor să acorde o atenție specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 35, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi – S.R.L. și alții împotriva Italiei, paragraful 109). S-a reținut, totodată, că, având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută și că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, s-a statuat că numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, ale căror interpretare și aplicare depind de practică, și că oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. S-a reținut, de asemenea, că, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre. Prin urmare, s-a arătat că art. 7 paragraful 1 din Convenție nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiția ca rezultatul să fie coerent cu substanța infracțiunii și să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, și Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37).46.Or, având în vedere exigențele mai sus analizate, Curtea a reținut că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, raportate la cele ale art. 10 din aceeași lege, sunt clare, precise și previzibile, destinatarii normelor de incriminare prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 având posibilitatea să determine conținutul juridic și sfera de aplicare a acestora, la nevoie cu ajutorul consultanței juridice.47.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele care au fundamentat deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.48.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Costinel Breazu în Dosarul nr. 6.422/95/2017/a20 al Tribunalului Gorj – Secția penală și constată că dispozițiile art. 10 și ale art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, referitoare la infracțiunea de spălare a banilor, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Gorj – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 octombrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x