DECIZIA nr. 470 din 8 iulie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1164 din 8 decembrie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 52
ActulREFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 53
ActulREFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 139
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 11
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 139
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 53
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 139
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 52
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 633 12/10/2018
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 71 09/02/2021
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 27 22/01/2020
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 52
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 53
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 139
ART. 10REFERIRE LALEGE 85 05/04/2006
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 52
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 685 07/11/2018
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 52
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 11
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 139
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 53
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 139
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 19REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 19REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 71 09/02/2021
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 52
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 27 22/01/2020
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 71 09/02/2021
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 23REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 71 09/02/2021
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 27 22/01/2020
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 139
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 11
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 53
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 11
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 77 14/02/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 105 16/03/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 138 21/03/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 52 18/09/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 759 14/12/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 106 15/03/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 522 09/11/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 423 29/09/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 451 25/10/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 496 02/11/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 644 13/12/2022





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria-Eleonora Centea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11, ale art. 52 alin. (1) teza finală, ale art. 53 alin. (1) și ale art. 139 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Valerian Azamfire în Dosarul nr. 691/109/2016/a4 al Tribunalului Argeș – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 232D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.706D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Valentin-Paul Trucă în Dosarul nr. 1.318/87/2013 al Tribunalului Teleorman – Secția civilă.4.La apelul nominal răspunde autorul excepției, Valentin-Paul Trucă, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Autorul excepției de neconstituționalitate, Valentin-Paul Trucă, arată că este de acord cu conexarea cauzelor, sens în care a depus la dosar și o cerere. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.706D/2019 la Dosarul nr. 232D/2019, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, Valentin-Paul Trucă, care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată, susținând, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. l), ale art. 1 alin. (5) și ale art. 21 alin. (3), prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și celor reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, potrivit căreia repartizarea aleatorie a dosarelor constituie una dintre garanțiile legale ale imparțialității justiției.7.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, că dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 sunt constituționale, deoarece, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 27 din 22 ianuarie 2020, Curtea Constituțională nu are competența de a cenzura opțiunea legiuitorului care a stabilit organul competent să aprobe/valideze compunerea completurilor de judecată și să schimbe compunerea completurilor în situații obiective, iar o asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competențe legislative unei autorități administrative. Referitor la situațiile în care se schimbă membrii completurilor de judecată, atunci când un judecător a fost promovat la o instanță superioară sau s-a pensionat, consideră că, în aceste situații obiective, temeiul unor asemenea schimbări este chiar legea. Cât privește celelalte dispoziții de lege criticate, consideră, în esență, că și acestea sunt constituționale, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021.8.Având cuvântul în replică, autorul excepției de neconstituționalitate, Valentin-Paul Trucă, precizează că tocmai motivele obiective care pot conduce la schimbarea membrilor completelor de judecată nu sunt prevăzute în lege. Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, justiția nu doar trebuie făcută, ci trebuie să se și vadă că s-a făcut justiție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:9.Prin Încheierea din 22 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 691/109/2016/a4, Tribunalul Argeș – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11, ale art. 52 alin. (1) teza finală, ale art. 53 alin. (1) și ale art. 139 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de inculpatul Valerian Azamfire în cadrul soluționării unei cauze penale având ca obiect săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.10.Prin Încheierea din 22 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.318/87/2013, Tribunalul Teleorman – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Valentin-Paul Trucă în cadrul soluționării unei cauze privind derularea procedurii insolvenței prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.11.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că soluționarea cauzei de către un judecător prin „desemnare“, iar nu prin repartizare aleatorie, este neconstituțională. Astfel, dispozițiile de lege criticate fac referire fie la colegiul de conducere al instanței, fie la secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, care sunt organe administrative și care nu pot adopta reglementări cu același caracter ca o lege. Or, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, procedura și compunerea instanțelor se stabilesc numai prin lege, nu și prin alte acte, cum ar fi regulamente, ordine etc. Prin raportare la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, se susține că reglementarea compunerii completurilor de judecată trebuie realizată prin lege, și nu prin acte ale colegiilor de conducere ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale celorlalte instanțe judecătorești, acte care au un caracter administrativ. Astfel, dispozițiile art. 52 din Legea nr. 304/2004 nu respectă exigența de reglementare în privința organizării și funcționării completurilor, ca structuri componente necesare organizării și funcționării instanțelor, prin lege organică. Un element esențial al organizării și funcționării instanțelor, și anume constituirea completurilor, este dat în competența colegiilor de conducere, organe administrative care, prin acte administrative cu o putere juridică inferioară legii, devin abilitate să reglementeze aspecte a căror reglementare trebuie realizată prin norme de nivelul legii organice. În concluzie, lipsa reglementării unei compuneri aleatorii a completurilor și determinarea acestora prin hotărâri ale colegiului de conducere, emise în baza art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, intră în contradicție gravă cu principiul imparțialității și independenței justiției și, în consecință, cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.12.Referitor la dispozițiile art. 11 și ale art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, autorul excepției din Dosarul nr. 232D/2019 arată că sintagma „cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective“, cuprinsă de art. 11, este lipsită de precizie și generează ambiguitate, aplicarea discreționară, subiectivism și abuz ce se reflectă în caracterul de echitate, independență și imparțialitate a procesului. În lipsa stabilirii prin lege în mod clar și precis a situațiilor de excepție la care se referă ultima teză a art. 11 din Legea nr. 304/2004, cu referire la art. 53 alin. (2) din aceeași lege, textul criticat încalcă și principiul egalității în fața legii, deoarece inculpații nu beneficiază de garanțiile unei justiții unice, egale și imparțiale. Totodată, lipsa de calitate a legii în reglementarea unor situații de excepție ce derogă de la principiul repartizării aleatorii și al continuității nu asigură garanțiile constituționale și convenționale ale unui proces echitabil. Aplicarea în condiții lipsite de precizie și claritate a excepției prevăzute de art. 11 din Legea nr. 304/2004 creează nu numai o încălcare a dreptului la un proces echitabil la care se referă art. 21 alin. (3) din Constituție, ci și o justiție care nu mai este unică, imparțială și egală pentru toți, așa cum prevede art. 124 alin. (2) din Constituție.13.În final, se susține că și art. 139 din Legea nr. 304/2004 este neconstituțional, deoarece reglementează o delegare de competență dată unui alt organ decât Parlamentul/Guvernul, cu încălcarea principiului specialității la care se referă art. 1 alin. (4) din Constituție.14.Tribunalul Argeș – Secția penală și Tribunalul Teleorman – Secția civilă apreciază, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, cererea de conexare depusă la Dosarul Curții Constituționale nr. 1.706D/2019 de autorul excepției de neconstituționalitate, susținerile autorului excepției prezent la ședința publică, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11, ale art. 52 alin. (1), ale art. 53 alin. (1) și ale art. 139 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:– Art. 11: „Activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității, cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective.“;– Art. 52 alin. (1): „Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.“;– Art. 53 alin. (1): „Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat.“;– Art. 139: (1)Prin Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești se stabilesc:a)organizarea administrativă a curților de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate și a judecătoriilor;b)modul și criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată, în vederea asigurării respectării principiilor distribuției aleatorii și continuității;c)atribuțiile președinților, vicepreședinților, judecătorilor inspectori, președinților de secții, ale judecătorilor și ale celorlalte categorii de personal;d)organizarea și modul de desfășurare a activității colegiilor de conducere ale instanțelor judecătorești și a adunărilor generale ale judecătorilor;e)vacanța judecătorească;f)modul de organizare, funcționarea și atribuțiile compartimentelor auxiliare de specialitate;g)modul de organizare, funcționarea și atribuțiile departamentului economico-financiar și administrativ.(2)Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești se aprobă de Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.19.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 1 alin. (5) privind principiul supremației Constituției, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 73 alin. (3) lit. l) privind reglementarea prin lege organică a organizării și funcționării Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 126 privind instanțele judecătorești. De asemenea, prin prisma art. 20 din Constituție referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, se invocă și încălcarea prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că problema de drept a competenței colegiilor de conducere ale curților de apel, tribunalelor, ale tribunalelor specializate și ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completurilor de judecată a mai fost supusă controlului de constituționalitate, din perspectiva acelorași critici ca cele invocate în cauza de față, Curtea pronunțând Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 25 mai 2021, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.21.Referitor la competența colegiilor de conducere ale curților de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate și ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completurilor de judecată, Curtea a reținut, la paragraful 33 al deciziei sus-menționate, că ceea ce se critică este însăși ideea de învestire ex lege a acestora cu competența de a stabili compunerea completurilor, ceea ce înseamnă că pot opta pentru o anumită modalitate concretă de desemnare a membrilor completurilor, tocmai pentru că legea nu reglementează dacă aceasta se face aleatoriu sau prin nominalizare. Or, legiuitorul are opțiunea să stabilească el însuși organul competent să aprobe/valideze compunerea completurilor de judecată sau, din contră, să lase acest aspect în sfera actelor administrative normative. Învestirea/desemnarea colegiilor de conducere ex lege cu competența de a stabili ele însele compunerea completurilor de judecată nu pune nicio problemă de constituționalitate. Curtea nu are competența să cenzureze opțiunea legiuitorului de a stabili la nivelul curților de apel, al tribunalelor sau al judecătoriilor organul competent să aprobe/valideze compunerea completurilor de judecată, iar la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție să lase stabilirea organului competent în sarcina colegiului de conducere.22.Curtea a mai reținut că, referitor la modul concret de desemnare a membrilor completului, sunt aplicabile mutatis mutandis paragrafele 48 și 51 din Decizia nr. 27 din 22 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 28 februarie 2020. Astfel, ori de câte ori o lege nu reglementează o anumită procedură de aducere la îndeplinire a unei măsuri/finalități prevăzute prin lege, revine actului administrativ normativ să o reglementeze, fără ca un asemenea procedeu să poată fi echivalat cu o adăugare la lege. În situația în care autoritatea administrativă emitentă a stabilit o anumită modalitate de desemnare a membrilor unor completuri cu privire la care legea nu dispune nimic, caz în care se încadrează și situația litigioasă analizată, Curtea a constatat că aceasta are o marjă de apreciere ce nu poate fi contestată din perspectiva relației dintre un act de reglementare primar și unul secundar.23.La paragraful 35 al Deciziei nr. 71 din 9 februarie 2021, Curtea a mai reținut că nu există nicio prevedere constituțională sau vreo exigență rezultată din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor completurilor să fie realizat în mod direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese, rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru, ca act de executare a legii. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competențe legislative unei autorități administrative, astfel că textul criticat nu contravine art. 61 și art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție.24.Curtea a mai reținut, la paragraful 36 al Deciziei nr. 71 din 9 februarie 2021, că și în privința curților de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate și a judecătoriilor este aplicabil mutatis mutandis paragraful 57 din Decizia nr. 27 din 22 ianuarie 2020, astfel că, dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completurilor să se facă prin tragere la sorți sau prin nominalizare expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziții legale restrictive, una dintre aceste două modalități înseamnă că această compunere a completului, sub aspectul desemnării membrilor săi, a fost realizată în baza și în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege. Pentru argumentele de mai sus, Curtea nu a reținut nici încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituție, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanței judecătorești.25.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.26.Pentru aceleași argumente, Curtea constată că nici dispozițiile art. 139 din Legea nr. 304/2004, care prevăd domeniile ce se stabilesc prin Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale. Astfel, Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești este un act de reglementare secundară, act de executare a legii. Însă nu se poate susține că dispozițiile criticate conferă unei autorități administrative – Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, care aprobă acest regulament – o competență de legiferare cu privire la compunerea completurilor, deoarece nu există nicio prevedere constituțională sau vreo exigență rezultată din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor completurilor să fie realizat în mod direct prin lege.27.Referitor la dispozițiile art. 11 și ale art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, criticate de autorul excepției din Dosarul nr. 232D/2019, care susține că sintagma „cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective“, cuprinsă de art. 11, este lipsită de precizie și generează ambiguitate, aplicarea discreționară, subiectivism și abuz ce se reflectă în caracterul de echitate, independență și imparțialitate a procesului, Curtea constată că și aceste critici sunt neîntemeiate. Astfel, potrivit art. 11 din Legea nr. 304/2004, activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea „principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității“, iar, potrivit art. 53 alin. (1) din aceeași lege, „repartizarea cauzelor pe complete de judecată“ se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat. Prin reglementarea criticată, legiuitorul a instituit o excepție de la principiul continuității, prevăzând că pot exista motive obiective pentru care judecătorul să nu poată participa la judecată. Faptul că în cuprinsul legii nu sunt enumerate aceste motive obiective nu poate conduce la neconstituționalitatea textului de lege criticat, deoarece legiuitorul nici nu ar fi putut să prevadă, în mod exhaustiv, aceste situații obiective. În acest sens, dispozițiile art. 52 alin. (1) teza finală prevăd că schimbarea membrilor completurilor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.28.Curtea reține, astfel, că și critica referitoare la încălcarea principiului egalității în fața legii, prin aceea că „inculpații nu beneficiază de garanțiile unei justiții unice, egale și imparțiale“ din cauza pretinsei neclarități a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 304/2004, este neîntemeiată, deoarece faptul că nu sunt prevăzute exhaustiv în lege criteriile obiective pentru schimbarea membrilor completelor, ci doar în regulament, nu echivalează cu instituirea unor privilegii sau discriminări.29.Cât privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 126 privind instanțele judecătorești, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, deoarece normele de lege criticate vizează reguli privind compunerea completurilor de judecată, fără a afecta principiul înfăptuirii justiției în numele legii și cel potrivit căruia competența și procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege.30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Valerian Azamfire în Dosarul nr. 691/109/2016/a4 al Tribunalului Argeș – Secția penală și de Valentin-Paul Trucă în Dosarul nr. 1.318/87/2013 al Tribunalului Teleorman – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 11, ale art. 52 alin. (1), ale art. 53 alin. (1) și ale art. 139 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Argeș – Secția penală și Tribunalului Teleorman – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 8 iulie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x