DECIZIA nr. 469 din 27 octombrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Oana Diana Lola, Liviu Laurențiu Lola și de Societatea Eurodrum Com – S.R.L., cu sediul în Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 4.038/117/2018 al Tribunalului Cluj – Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 185 D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc autorii excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că norme juridice similare se regăsesc la art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și la art. 32 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor. Prin urmare, se susține că textul de lege criticat nu prezintă caracter de noutate și că asupra acestuia Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, făcându-se trimitere la considerentele reținute în jurisprudența instanței de contencios constituțional. Se arată că, în jurisprudența sa, Curtea a constatat că nu poate fi reținută pretinsa încălcare, prin prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005, a prevederilor art. 53 alin. (2) din Constituție, întrucât prejudiciile mari, produse prin comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, justifică luarea unor măsuri de restrângere temporară a dreptului de proprietate privată, deoarece măsurile de siguranță criticate sunt dispuse tocmai pentru a garanta proprietatea și plata despăgubirilor, în condițiile în care este pronunțată o hotărâre definitivă de condamnare. Se subliniază faptul că instituirea sechestrului asigurător are caracter provizoriu. Se conchide că, astfel, instanța de contencios constituțional, făcând trimitere la hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, a constatat caracterul constituțional al instituirii sechestrului asigurător, arătând că dispozițiile legale criticate sunt clare, precise și previzibile. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 12 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.038/117/2018, Tribunalul Cluj – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Oana Diana Lola, Liviu Laurențiu Lola și de Societatea Eurodrum Com – S.R.L., cu sediul în Cluj-Napoca, într-o cauză în care în privința autorilor excepției – care au calitatea de suspecți, sub aspectul comiterii unor infracțiuni de evaziune fiscală – au fost dispuse măsuri asigurătorii, conform art. 11 din Legea nr. 241/2005. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, în ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, autorii arată că principiul egalității în drepturi presupune ca destinatarii legii să beneficieze de dispozițiile legale criticate în condiții egale; astfel, dacă o persoană care este urmărită penal și care are calitatea de suspect beneficiază de prezumția de nevinovăție, a fortiori, dreptul de proprietate al acesteia ar trebui să fie ocrotit în condiții egale cu cele prevăzute în privința dreptului de proprietate al persoanelor care nu sunt urmărite penal. Se susține, în acest sens, că dreptul de proprietate privată este compus din usus, fructus și abusus și că, în măsura în care se instituie în mod obligatoriu măsura asigurătorie a sechestrului, conform art. 11 din Legea nr. 241/2005, chiar dacă aceasta nu afectează usus și fructus, componente ale dreptului de proprietate privată, suspectului îi este afectată dispoziția asupra bunului (abusus) sechestrat, în contradicție cu faptul că acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție până la soluționarea definitivă a cauzei. Mai mult, se susține că reglementarea unor situații în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie (spre exemplu, la art. 32 din Legea nr. 656/2002; la art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale; la art. 20 din Legea nr. 78/2000) este discriminatorie, întrucât creează pentru statul român o poziție de superioritate în raport cu persoanele în privința cărora sunt dispuse astfel de măsuri. Pentru aceste motive, se apreciază că luarea măsurilor asigurătorii trebuie să fie facultativă, și nu obligatorie, iar limitarea exercitării dreptului de proprietate privată ar trebui să intervină doar în cazuri temeinic justificate, spre exemplu, atunci când suspectul se sustrage de la urmărirea penală sau când acesta încearcă săși înstrăineze bunurile. Se arată, totodată, că pentru respectarea principiului egalității în drepturi luarea măsurilor asigurătorii trebuie să fie suspusă analizei judecătorului sub aspectul oportunității și temeiniciei. … 6.Se susține că, în caz contrar, controlul judecătoresc devine o formalitate, deoarece judecătorul învestit cu soluționarea contestației împotriva luării măsurilor asigurătorii este obligat să confirme obligativitatea dispunerii acestora, aspect ce încalcă prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil al persoanelor în privința cărora se dispun astfel de măsuri. Se arată că, pentru aceleași motive, textul criticat încalcă dreptul la un recurs efectiv. … 7.De asemenea, se susține că soluția legislativă criticată nu permite exercitarea reală a dreptului la apărare, care este astfel lipsit de substanță. … 8.Mai mult, se arată că, în practică, există situații repetate în care organul care stabilește caracterul penal al faptei, respectiv existența prejudiciului, este Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin organele teritoriale, prin emiterea referatului de inspecție și a deciziei de impunere. Ulterior se procedează la sesizarea organelor de urmărire penală, după care presupusul făptuitor este chemat pentru a i se comunica faptul că, în urma unor analize foarte sumare, a rezultat că este posibil ca el să fi comis o infracțiune de evaziune fiscală, moment în care i se aduce la cunoștință calitatea de suspect, fără să se fi efectuat vreun act de urmărire penală, ci doar pe baza lecturării actelor întocmite de organele fiscale. În aceste condiții, în ziua imediat următoare, noul suspect este chemat să fie încunoștințat despre luarea măsurilor asigurătorii și, de asemenea, este rugat să depună toate actele contabile în apărarea sa. Prin urmare, măsura sechestrului asigurător este dispusă fără ca organele de urmărire penală să verifice dacă a fost comisă o eventuală faptă de evaziune fiscală. … 9.Se susține că, în aceste condiții, exercițiul dreptului de proprietate privată, prin dispunerea, în mod obligatoriu, a măsurilor asigurătorii în cazul săvârșirii unor infracțiuni de evaziune fiscală, este restrâns, cu încălcarea condițiilor prevăzute la art. 53 din Constituție. … 10.Tribunalul Cluj – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, arătând că dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 contravin prevederilor art. 53 din Constituție, fiind lipsite de precizie, claritate și previzibilitate. Se face trimitere la considerentele deciziilor Curții Constituționale nr. 10 din 14 ianuarie 2016, nr. 320 din 17 mai 2016 și nr. 629 din 8 octombrie 2015. Se susține că dispozițiile legale criticate nu îndeplinesc cerințele constituționale de calitate a legii, întrucât sintagma „săvârșirea unei infracțiuni“ din cuprinsul acestora presupune existența unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare a făptuitorului pentru comiterea respectivei infracțiuni. Astfel, se susține că o persoană care lecturează dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 înțelege din acestea că luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie la finalul procesului penal, atunci când se constată, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, că inculpatul a comis o infracțiune de evaziune fiscală. Însă, în realitate, conform dispozițiilor legale criticate, în cazul existenței unei acuzații de comitere a infracțiunii de evaziune fiscală, măsurile asigurătorii sunt dispuse, în mod obligatoriu, încă din faza urmăririi penale. … 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul cuprins: „În cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.“ … 15.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (2) cu privire la dreptul de proprietate privată și ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate în prezenta cauză au mai constituit obiectul controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare, fiind pronunțate, în acest sens, Decizia nr. 320 din 17 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 18 august 2016, Decizia nr. 445 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 21 noiembrie 2017, Decizia nr. 96 din 1 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 619 din 18 iulie 2018, și Decizia nr. 303 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1013 din 30 octombrie 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată. … 17.Prin Decizia nr. 303 din 9 iunie 2020, precitată, paragrafele 14-22, Curtea a reținut că măsurile asigurătorii sunt definite drept măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ce aparțin suspectului, inculpatului, părții responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, a executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a acoperirii despăgubirilor civile. Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Potrivit art. 249 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală, măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului; în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse, acestea se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori asupra bunurilor altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate; în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare, măsurile asigurătorii se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora. Măsurile asigurătorii se dispun de procuror, în cursul urmăririi penale, din oficiu sau la cererea părții civile, prin ordonanță motivată, de judecătorul de cameră preliminară sau de instanța de judecată în timpul procesului penal, la sesizarea procurorului, a părții civile sau din oficiu, prin încheiere motivată, producându-și efectele de la momentul dispunerii până la momentul pronunțării hotărârii definitive în dosarul penal (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 20 noiembrie 2015, paragraful 14). Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că măsura asigurătorie, indiferent de organul judiciar care o instituie, trebuie motivată, fiind necesar să se arate în cuprinsul actului prin care se dispune (ordonanță sau încheiere) îndeplinirea condițiilor legale privind necesitatea dispunerii măsurii și, de asemenea, întinderea prejudiciului sau a valorii necesare pentru care se solicită sechestrul și valoarea care urmează a fi garantată în acest fel. De asemenea, pentru instituirea sechestrului asigurător nu este necesar ca suspectul sau inculpatul să pregătească ori să realizeze manopere sau activități din care să rezulte că ar intenționa ascunderea bunurilor sale, măsura putând fi dispusă în toate cazurile în care s-a produs un prejudiciu sau legea impune confiscarea specială sau extinsă (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, paragraful 15). … 18.Totodată, Curtea a constatat că dispunerea măsurilor asigurătorii și instituirea sechestrului asigurător se fac pe baza valorilor implicate în cauză (valoarea prejudiciului sau a sumelor probabile ce trebuie confiscate, bonitatea suspectului sau a inculpatului, valoarea patrimoniului de care acesta dispune) și sunt lăsate, de regulă, la aprecierea organelor judiciare. De la această regulă, Codul de procedură penală și legile speciale prevăd excepții referitoare atât la obligativitatea instituirii sechestrului asigurător, cât și la imposibilitatea luării măsurilor asigurătorii, acestea din urmă având drept criterii calitatea titularilor și tipul bunurilor. Cu privire la cea dintâi categorie de excepții, dispozițiile art. 249 alin. (7) din Codul de procedură penală stabilesc obligativitatea instituirii sechestrului în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitatea de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă, indiferent dacă aceasta are sau nu are desemnat un reprezentant legal și indiferent dacă acesta înțelege să formuleze o cerere de sechestru. … 19.Prin aceeași decizie, Curtea a mai constatat alte cazuri de instituire obligatorie a sechestrului asigurător, de exemplu, la art. 32 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor (în prezent, art. 50 din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 18 iulie 2019), conform căruia luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul săvârșirii oricărei infracțiuni de spălare a banilor sau de finanțare a actelor de terorism; la art. 11 din Legea nr. 241/2005, care prevede obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în situația săvârșirii unei infracțiuni prevăzute de această lege; și la art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000. Analizând obiectul legilor anterior enumerate, precum și particularitățile infracțiunilor în cazul cărora este prevăzută excepția luării obligatorii a măsurilor asigurătorii, Curtea a reținut că reglementarea acestor excepții a fost determinată, în mod special, de importanța relațiilor sociale ocrotite prin acestea, de caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestor infracțiuni și de pericolul social crescut al faptelor incriminate. În fine, Curtea a constatat că norma juridică a cărei neconstituționalitate este invocată obligă organele judiciare la luarea măsurilor asigurătorii în cazul unor infracțiuni ce au un obiect material care poate atinge valori foarte mari și al căror pericol social este, de asemenea, foarte ridicat. Așa fiind, și prejudiciile provocate prin săvârșirea infracțiunilor constau în sume însemnate de bani. În aceste condiții, textul criticat are rolul de a asigura posibilitatea acoperirii parțiale sau totale a pagubelor provocate, caracterul obligatoriu al măsurilor asigurătorii având rolul de a împiedica sustragerea, ascunderea sau înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul lor. Așa fiind, Curtea a reținut că, prin prisma particularităților infracțiunilor reglementate prin Legea nr. 241/2005, obligativitatea instituirii măsurilor asigurătorii apare ca fiind justificată. … 20.Cu privire la pretinsa încălcare, prin textul criticat, a accesului liber la justiție, Curtea, făcând trimitere la Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, precitată, paragraful 30, a observat că indisponibilizarea bunurilor prin luarea măsurilor asigurătorii nu are în vedere drepturi în materie penală în sensul art. 6 din Convenție, potrivit căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială. … 21.Totodată, Curtea a constatat că persoanele care săvârșesc infracțiuni dintre cele reglementate prin Legea nr. 241/2005 și cele care săvârșesc alte categorii de infracțiuni, pentru care legea nu prevede obligativitatea dispunerii măsurilor asigurătorii, se află în situații juridice diferite, motiv pentru care nu poate fi reținută existența unei discriminări sub aspectul regimului juridic diferit al luării acestor măsuri. Așa fiind, nu poate fi reținută încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. … 22.Referitor la sensul sintagmei „s-a săvârșit o infracțiune“ din cuprinsul textului criticat, Curtea a reținut că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005, în ansamblul prevederilor legale ce reglementează măsurile asigurătorii, Curtea constată că, în contextul analizat, noțiunea de „infracțiune“ este folosită de legiuitor în sens larg, prin aceasta înțelegându-se „faptă prevăzută de legea penală“. Acest din urmă sens rezultă, în mod direct, din natura și modalitatea de reglementare a măsurilor asigurătorii, care, potrivit art. 249 și următoarele din Codul de procedură penală, sunt măsuri ce pot fi dispuse de organele judiciare pe parcursul procesului penal, anterior pronunțării unei hotărâri judecătorești de condamnare. Așa fiind, dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 nu pot avea în vedere decât constatarea de către organele judiciare a săvârșirii unei fapte dintre cele incriminate prin actul normativ anterior menționat, anterior pronunțării unei hotărâri de condamnare. … 23.Totodată, prin Decizia nr. 96 din 1 martie 2018, precitată, paragrafele 21 și 22, Curtea a constatat, cu privire la pretinsa încălcare, prin textul criticat, a dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată, că aceasta nu poate fi reținută, întrucât, până la dovedirea vinovăției în materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanța dreptului de proprietate avut asupra bunurilor supuse măsurii. … 24.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența anterior invocată, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Oana Diana Lola, Liviu Laurențiu Lola și de Societatea Eurodrum Com – S.R.L., cu sediul în Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 4.038/117/2018 al Tribunalului Cluj – Secția penală și constată că dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Cluj – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 octombrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește