DECIZIA nr. 468 din 27 iunie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată, din oficiu, de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. 12.784/225/2015 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 630D/2016. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea nr. 36 din 22 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 12.784/225/2015, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de judecătorul de cameră preliminară cu ocazia soluționării unei cauze penale. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate judecătorul de cameră preliminară, în calitate de autor al excepției, susține, în esență, că dispozițiile art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale privind principiul legalității, dreptul la un proces echitabil, stabilirea prin lege a competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată, precum și prevederile referitoare la dreptul la viață și la interzicerea torturii – sub aspectul obligației impuse autorităților statale de a proceda la o anchetă efectivă – din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, arată că dispozițiile de lege criticate – care impun judecătorului de cameră preliminară să dispună începerea judecății și în cazul în care urmărirea penală este golită de conținut prin excluderea aproape în întregime a probelor administrate în faza de urmărire penală, inclusiv a declarațiilor de suspect și de inculpat date de persoana trimisă în judecată, împiedicând, practic, trimiterea cauzei la parchet în această ipoteză – contravin principiilor legalității și separației funcțiilor judiciare în procesul penal și, pe cale de consecință, aduc atingere prevederilor art. 1 alin. (5) și ale art. 126 alin. (2) din Constituție. De asemenea, consideră că textul de lege criticat – impunând soluția de începere a judecății, deși cauzei penale îi lipsește faza esențială a urmăririi penale – este neconstituțional și prin raportare la jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului la o anchetă penală efectivă. În ceea ce privește încălcarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, arată că inculpatul ajunge să fie trimis în judecată fără a cunoaște acuzația ce îi este adusă, din moment ce cvasitotalitatea probelor au fost excluse, inclusiv declarațiile sale. Mai mult, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 371 din Codul de procedură penală, judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței, inculpatul ajunge să fie acuzat – prin actul de trimitere în judecată – de săvârșirea unor fapte ce nu au fost efectiv anchetate, astfel că nici cauza nu este absolut deloc lămurită și nici garanțiile procesuale ale inculpatului nu sunt respectate, cum ar fi dreptul la apărare, dreptul la tăcere și dreptul de a nu se autoacuza. Pe de altă parte, consideră că textul de lege criticat încalcă, în aceeași măsură, și dreptul persoanei vătămate și al părții civile la un proces echitabil, având în vedere că fapta penală căreia i-au fost victime nu este anchetată în mod efectiv și, pe cale de consecință, acțiunea penală și o eventuală acțiune civilă alăturată nu pot fi exercitate corespunzător împotriva autorului faptei penale. Așadar, având în vedere obligația statului de a exercita acțiunea penală – care presupune și cercetarea corespunzătoare, efectivă și cu celeritate a cauzei penale – prin omisiunea autorităților statului de a asigura condițiile minime impuse de Convenție, subiecții procesuali principali și părțile unei cauze penale nu au asigurat dreptul la un proces echitabil. Consideră că singurul remediu ce poate fi dispus este acela al refacerii actelor nelegale sau necorespunzătoare, inclusiv prin refacerea întregii urmăriri penale. Or, în condițiile în care dispozițiile art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală interzic o asemenea soluție, textul de lege criticat nu face altceva decât să impună o soluție judecătorească la finalul procedurii de cameră preliminară care, în funcție de datele concrete ale speței, constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil pentru toți participanții în procesul penal. … 6.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 7.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. În acest sens, arată că soluția legislativă ce interzice judecătorului de cameră preliminară să dispună începerea judecății atunci când a înlăturat ca nelegale toate probele administrate la urmărirea penală ține seama de principiul separării funcțiilor judiciare prevăzut de art. 3 din Codul de procedură penală, întrucât reținerea cauzei în vederea continuării judecății ar însemna ca instanța să efectueze ea însăși ancheta penală, substituindu-se organelor de urmărire penală. Prin urmare, este firesc ca – în cazul în care judecătorul de cameră preliminară înlătură numai unele dintre probele administrate în faza de urmărire penală – dosarul să nu fie restituit procurorului, ci judecata să aibă loc pe baza probelor legal administrate de către organul de urmărire penală, precum și a probelor ce vor fi administrate nemijlocit de către instanță în etapa cercetării judecătorești. … 8.Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 663 din 11 noiembrie 2014, nr. 784 din 17 noiembrie 2015 și nr. 35 din 9 februarie 2016, în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.  … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancționat potrivit art. 280 – 282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății“.  … 12.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, judecătorul de cameră preliminară, în calitate de autor al excepției, invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, ale art. 21 alin. (3) teza întâi privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 126 alin. (2) referitor la stabilirea prin lege a competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată, precum și ale art. 20 alin. (2) referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 2 referitor la dreptul la viață și ale art. 3 privind interzicerea torturii – sub aspectul obligației impuse autorităților statale de a proceda la o anchetă efectivă – din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.  … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție privind dreptul la un proces echitabil – invocate și în prezenta cauză – și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 296 din 11 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 7 octombrie 2016, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, în privința soluției legislative conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată, precum și a dispozițiilor cuprinse în titlul II – Camera preliminară al Părții speciale din Codul de procedură penală. Prin decizia menționată, Curtea a reținut că obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Prin urmare, acesta se circumscrie unor aspecte referitoare la competență și la legalitatea fie a sesizării, fie a administrării probelor care fundamentează acuzația în materie penală. De altfel, potrivit prevederilor art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară va comunica de îndată parchetului în vederea remedierii încheierea pronunțată, în cazul în care fie constată neregularități ale actului de sesizare, fie sancționează, potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori exclude una sau mai multe probe administrate în timpul urmăririi penale. Cu privire la legalitatea probațiunii, în camera preliminară pot fi supuse controlului judecătorului aspectele referitoare la nulitatea absolută sau relativă ori la excluderea unor probe, care, potrivit art. 102 din Codul de procedură penală, vizează numai probele nelegale, probele obținute prin tortură și cele derivate din acestea. Așa fiind, judecătorul de cameră preliminară nu se poate pronunța asupra aspectelor legate de temeinicia acuzației, aceasta fiind atributul exclusiv al instanței competente să judece fondul cauzei. Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că obiectivul acestei proceduri este de a stabili dacă urmărirea penală și rechizitoriul sunt apte să declanșeze faza de judecată ori trebuie refăcute, iar, în ipoteza începerii judecății, de a stabili care sunt actele asupra cărora aceasta va purta și pe care părțile și ceilalți participanți își vor putea întemeia susținerile ori pe care trebuie să le combată (paragraful 20). … 14.Așa fiind, Curtea a constatat că legiuitorul a limitat la o fază distinctă de parcurs a procesului penal posibilitatea invocării excepțiilor referitoare la competența instanței, legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor sau legalitatea actelor efectuate de organul de urmărire penală, fază în care nu se stabilește vinovăția sau nevinovăția inculpatului. Consecința acestei limitări temporale este faptul că, după începerea judecății, nu mai este posibilă restituirea cauzei la procuror, scopul reglementării fiind acela al asigurării soluționării cu celeritate a cauzelor penale. Împrejurarea că instanța competentă să judece cauza pe fond nu poate ea însăși să se pronunțe cu privire la cererile și excepțiile care au fost ridicate în procedura de cameră preliminară și care au fost soluționate în această procedură (atât pe fond, cât și/sau în contestație) nu afectează dreptul părților la un proces echitabil, deoarece au făcut deja obiect al controlului unui judecător. Instanța competentă să se pronunțe asupra judecății pe fond a cauzei are plenitudinea de jurisdicție să statueze cu privire la temeinicia acuzației în materie penală, deoarece, potrivit art. 374 alin. (7)-(9) din Codul de procedură penală, probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de părți, deși nu se readministrează, sunt puse în dezbaterea contradictorie a părților sau pot fi administrate din oficiu de către instanță dacă apreciază că este necesar pentru aflarea adevărului și pentru justa soluționare a cauzei. Per a contrario, o probă contestată va fi readministrată, iar, în cazul în care readministrarea nu mai este posibilă, devin aplicabile dispozițiile art. 383 alin. (4) din același cod care obligă instanța să o pună în discuția părților, a persoanei vătămate și a procurorului, dacă imposibilitatea de administrare se referă la o probă administrată în faza de urmărire penală și încuviințată de instanță. Faptul că instanța de judecată va ține seama la judecarea cauzei de o astfel de probă implică filtrarea ei în raport cu exigențele procedural penale referitoare la aprecierea probelor care, potrivit art. 103 din Codul de procedură penală, nu au o valoare dinainte stabilită și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză, condamnarea putând fi dispusă numai atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă (paragrafele 21 și 22). … 15.De asemenea, Curtea a observat că, în urma pronunțării Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, procedura în cadrul camerei preliminare se desfășoară în cadrul unor dezbateri orale și contradictorii. Aceasta presupune că în procedura de cameră preliminară se pot administra probe pentru a se face dovada că anumite probe din rechizitoriu sunt obținute nelegal sau neloial. Dacă s-ar aprecia în mod contrar s-ar ajunge la situația în care dreptul la o procedură orală și contradictorie ar fi un drept formal a cărui exercitare nu s-ar bucura de efectivitate (paragraful 24).  … 16.În sfârșit, Curtea a constatat că, potrivit jurisprudenței sale, deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematică interpretare și aplicare eronată a acestora de către instanțele judecătorești sau de către celelalte subiecte chemate să aplice dispozițiile de lege, poate determina neconstituționalitatea acelei reglementări. De aceea, Curtea a apreciat că are competența de a elimina viciul de neconstituționalitate astfel creat, esențială în asemenea situații fiind asigurarea respectării drepturilor și libertăților persoanelor, precum și a supremației Constituției (Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014). Totodată, Curtea a apreciat că analiza sa din această perspectivă se va realiza în cazul existenței unei practici unanime într-un anumit sens care determină neconstituționalitatea textului de lege criticat (Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016). Aplicând aceste considerente la speța supusă controlului de constituționalitate, Curtea a constatat că nu poate reține neconstituționalitatea textului de lege criticat, având în vedere că, în prezent, nu au fost relevate o practică și o interpretare a acestor reglementări care să contravină Legii fundamentale (paragraful 25). … 17.În același sens sunt și Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 1 martie 2016, și Decizia nr. 778 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 3 mai 2017. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 18.Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea reține că procedura de cameră preliminară a fost concepută de legiuitor ca o procedură-filtru, în cadrul căreia se examinează competența și legalitatea sesizării instanței, legalitatea actelor de urmărire penală efectuate în cauză, precum și legalitatea modului de administrare a probelor în faza de urmărire penală. Scopul acestei proceduri este acela de a identifica și remedia eventualele neregularități survenite sub aspectele enumerate, așa încât faza de judecată să se desfășoare cu celeritate și cu respectarea tuturor drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.  … 19.Neregularitățile constatate în procedura de cameră preliminară determină sancțiuni juridice diferite, în funcție de elementele asupra cărora poartă și de consecințele pe care le-ar avea acestea în perspectiva continuării judecății. Astfel, dacă apreciază că instanța sesizată nu este competentă, judecătorul de cameră preliminară procedează potrivit dispozițiilor art. 50 și art. 51 din Codul de procedură penală [art. 346 alin. (6) din Codul de procedură penală]. Încălcarea regulilor referitoare la competența instanței sesizate determină declinarea competenței și desesizarea acesteia, având în vedere sancțiunea nulității absolute, prevăzută de art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală pentru încălcarea dispozițiilor privind competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești (atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente). De asemenea, dacă constată că una sau mai multe dintre probele administrate în faza de urmărire penală sunt nelegale, judecătorul de cameră preliminară va proceda la înlăturarea acestora din cadrul probatoriului, probele excluse neputând fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei [art. 346 alin. (5) din Codul de procedură penală], iar dacă apreciază că anumite acte de urmărire penală au fost efectuate cu nesocotirea legii, va proceda potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, dispunând anularea lor [art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală]. În fine, atunci când observă neregularități ale rechizitoriului ce fac imposibilă stabilirea obiectului sau a limitelor judecății, iar în termenul prevăzut de lege procurorul nu răspunde solicitării de remediere, judecătorul de cameră preliminară dispune restituirea cauzei la parchet [art. 346 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală], întrucât în lipsa acestor elemente instanța nu poate cunoaște persoanele și faptele cu privire la care este chemată să se pronunțe.  … 20.Curtea reține că aceeași soluție de restituire a cauzei la parchet este prevăzută de lege și pentru situația în care judecătorul de cameră preliminară exclude toate probele administrate în faza de urmărire penală [art. 346 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală]. Dacă însă înlătură numai unele dintre probele administrate în faza de urmărire penală, dosarul nu va fi restituit parchetului, ci judecata va avea loc pe baza probelor legal administrate de către organul de urmărire penală și a probelor ce vor fi administrate nemijlocit de către instanță în etapa cercetării judecătorești.  … 21.Curtea constată că dispozițiile art. 346 alin. (3) lit. b) și alin. (4) din Codul de procedură penală – care împiedică judecătorul de cameră preliminară să dispună începerea judecății atunci când a înlăturat ca nelegale toate probele administrate în cursul urmăririi penale – țin seama tocmai de principiul separării funcțiilor judiciare, consacrat de prevederile art. 3 din Codul de procedură penală, având în vedere faptul că, într-o astfel de ipoteză, începerea judecății ar însemna ca instanța să efectueze ea însăși ancheta penală, substituindu-se organelor de urmărire penală. Pe de altă parte, a permite judecătorului de cameră preliminară să evalueze dacă probele legal administrate în faza de urmărire penală sunt sau nu suficiente pentru susținerea acuzației înseamnă depășirea obiectului procedurii camerei preliminare și, în mod implicit, încălcarea principiului legalității procesului penal, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală, în această etapă se verifică exclusiv legalitatea administrării probelor de către organul de urmărire penală. Sub acest aspect, Curtea reține că aptitudinea probelor de a susține acuzația se analizează de instanța de judecată în urma administrării întregului material probator [art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală], cu ocazia judecării fondului cauzei penale. Prin urmare, dispozițiile art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității și ale art. 126 alin. (2) referitor la stabilirea prin lege a competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată.  … 22.De asemenea, Curtea reține că dispozițiile ce reglementează procedura camerei preliminare nu împiedică efectuarea unei anchete efective în cauzele penale, ci, dimpotrivă, contribuie la aceasta. Astfel, prin prevederile art. 346 alin. (3) lit. c) din Codul de procedură penală, legiuitorul a stabilit că dosarul de urmărire penală se restituie parchetului dacă procurorul de caz solicită aceasta ori nu răspunde încheierii prin care judecătorul a exclus ca nelegale unele dintre probele administrate. Or, în acest fel, legiuitorul dă procurorului posibilitatea de a relua urmărirea penală în vederea desfășurării unei anchete efective. Așadar, în considerarea principiului separației funcțiilor judiciare, dacă procurorul comunică judecătorului de cameră preliminară că, în ciuda excluderii unora dintre probele administrate, menține dispoziția de trimitere în judecată, judecătorul va proceda conform dispozițiilor art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, dispunând începerea judecății. … 23.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. 12.784/225/2015 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și constată că dispozițiile art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 iunie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește