DECIZIA nr. 468 din 25 iunie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horațiu Radu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Teodor Alexandru Gavriș în Dosarul nr. 12.586/3/2015 al Tribunalului București – Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.640D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 102 din 25 februarie 2020. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 16 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 12.586/3/2015, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Teodor Alexandru Gavriș într-o cauză penală. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că redactarea textului de lege criticat este defectuoasă, întrucât prin modul în care este aplicat în practica judiciară lasă loc arbitrariului organelor judiciare de a modifica și completa rechizitoriul, după parcurgerea camerei preliminare și citirea actului de sesizare a instanței, ceea ce, în opinia autorului, echivalează cu schimbarea obiectului judecății, în dezacord cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate. … 6.Tribunalul București – Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că normele procesual penale criticate îndeplinesc condițiile de accesibilitate și previzibilitate, stabilind, în concret, obiectul și limitele judecății la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare a instanței. În plus, reține că, față de legea procesual penală anterioară, noul Cod de procedură penală nu dă posibilitatea extinderii procesului penal pentru alte fapte sau persoane decât cele arătate expres în actul de sesizare. Totodată, reține că depunerea de cereri, excepții, concluzii, memorii ori alte acte de către participanții la proces, inclusiv în faza judecății în fond, precum și modalitatea în care părțile sau procurorul înțeleg să susțină apărările și acuzațiile în fața instanței se înscriu pe deplin în limitele dreptului la un proces echitabil, analiza ori cenzurarea motivată a lor, prin raportare la normele legale incidente, fiind de competența exclusivă a instanțelor judecătorești. De asemenea, arată că modul de interpretare și aplicare a legii este exclusiv în competența instanțelor de judecată. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, memoriul comunicat la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 371 din Codul de procedură penală, cu următorul cuprins: „Judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței.“ … 11.În susținerea neconstituționalității normelor penale criticate, autorul excepției invocă încălcarea atât a prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității și ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiție, cât și a dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin raportare la art. 11 și 20 din Legea fundamentală. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că norma procesual penală criticată reglementează obiectul judecății, stabilind în acest sens că „Judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței“. Dispozițiile art. 317 din Codul de procedură penală din 1968 prevedeau că „Judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea.“ … 13.Cu privire la normele procesual penale în vigoare, Curtea a pronunțat Decizia nr. 102 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 13 mai 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 371 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. În considerentele deciziei precitate, paragrafele 12-16, Curtea a reținut că, potrivit legii procesual penale în vigoare, obiectul judecății se raportează la fapta și persoana arătate în cuprinsul actului de sesizare a instanței – rechizitoriu (când instanța este sesizată printr-un acord de recunoaștere a vinovăției) sau încheierea de începere a judecății, după caz, în condițiile în care, ca regulă, trimiterea în judecată este atributul exclusiv al procurorului și se realizează prin rechizitoriu, iar învestirea instanței de judecată și stabilirea limitelor acestei învestiri sunt făcute de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea de începere a judecății. O situație particulară o reprezintă ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară, soluționând plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată, o admite în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, desființează soluția atacată și dispune începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală. Și în această din urmă ipoteză însă, învestirea instanței de judecată se realizează de judecătorul de cameră preliminară în limitele stabilite de ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și plângerea petentului, titularul acțiunii penale rămânând procurorul, iar nu petentul (victima). O nuanță trebuie însă reținută în această din urmă ipoteză, în condițiile în care judecătorul de cameră preliminară – ca urmare a exercitării atât a controlului de legalitate, cât și a controlului de temeinicie – poate să stabilească totuși noi limite ale învestirii instanței. … 14.În aceste condiții, Curtea a constatat că noua lege procesual penală, prin textul criticat, nu mai permite autoînvestirea instanței de judecată, prin extinderea procesului penal pentru alte fapte sau alte persoane ori a acțiunii penale pentru alte acte materiale, asigurându-se în acest fel celeritatea soluționării procesului penal – prin evitarea riscului de întârziere ori diluarea cauzei inițiale deduse judecății și stabilirea adevărului judiciar. De asemenea, Curtea a constatat că această limitare este o aplicație a principiului separației funcțiilor judiciare, potrivit căruia instanța nu se poate sesiza din oficiu cu judecarea și soluționarea unui conflict de drept penal, astfel încât conflictul care va face obiectul judecății în primă instanță va fi limitat la fapta care l-a generat și la persoanele între care s-a ivit, astfel cum rezultă din actul de sesizare a instanței. … 15.Curtea a reținut însă că este posibil ca, în cursul cercetării judecătorești sau al dezbaterilor, să se descopere că făptuitorul a săvârșit și alte acte materiale care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, dar pentru care nu a fost trimis în judecată, ori că la săvârșirea infracțiunii care face obiectul judecății au participat și alte persoane, care însă nu au fost trimise în judecată, sau că inculpatul a săvârșit, pe lângă infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, dar în legătură cu aceasta, și o altă faptă prevăzută de legea penală pentru care nu a fost trimis în judecată sau că o persoană, care nu a fost trimisă în judecată, a comis o faptă prevăzută de legea penală care are legătură cu infracțiunea săvârșită de inculpat. Or, limitarea instituită prin norma procesual penală criticată are ca efect inaptitudinea funcțională a instanței de fond de a judeca alte fapte și/sau persoane cu privire la care, în cursul cercetării judecătorești, ar rezulta date având legătură substanțială cu faptele și persoanele deduse judecății. Cu privire la acestea din urmă, Curtea a reținut că instanța de judecată poate sesiza procurorul în vederea efectuării urmăririi penale și, eventual, a trimiterii în judecată a făptuitorilor, într-un dosar distinct, singurul organ judiciar care are prerogativa acuzării fiind procurorul. Totodată, Curtea a reținut că orice persoană – victimă a unei infracțiuni – poate formula plângere referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune, în temeiul art. 289 din Codul de procedură penală, ori plângere prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere, în condițiile art. 295 din același act normativ, la organul de urmărire penală competent ori, în raport cu art. 336-340 din Codul de procedură penală, poate formula plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, la procurorul care supraveghează activitatea organului de cercetare penală, la procurorul ierarhic superior ori, astfel cum s-a arătat anterior, în situația unei soluții de netrimitere în judecată, la judecătorul de cameră preliminară. … 16.În concluzie, Curtea a constatat că norma procesual penală criticată garantează drepturile procesuale ale părților și constituie expresia aplicării în plan legislativ a principiului constituțional care consacră dreptul la un proces echitabil. De asemenea, Curtea a reținut că dispozițiile criticate sunt norme de procedură care nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, așa încât nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție. … 17.Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Teodor Alexandru Gavriș în Dosarul 12.586/3/2015 al Tribunalului București – Secția I penală și constată că dispozițiile art. 371 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește