DECIZIA nr. 467 din 25 iunie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horațiu Radu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Petrică Florea în Dosarul nr. 5.354/245/2018 al Tribunalului Iași – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.480D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.348D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 alin. (1) și ale art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Amet Imran în Dosarul nr. 16.516/300/2018 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția penală. … 4.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul a comunicat la dosar o cerere de judecare în lipsă a excepției de neconstituționalitate. … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.348D/2018 la Dosarul nr. 1.480D/2018, care a fost primul înregistrat.  … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate și menținerea jurisprudenței instanței de control constituțional în materie.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 8 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 5.354/245/2018, Tribunalul Iași – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Petrică Florea în cauza având ca obiect soluționarea contestației formulată de acesta împotriva Încheierii nr. 44AC a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Iași, prin care s-a admis contestația privind durata procesului penal, formulată de contestatorul Viorel Nimerincu, și prin care s-a stabilit ca procurorul să finalizeze urmărirea penală până la data de 30 aprilie 2018. … 8.Prin Sentința penală nr. 861 din 6 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 16.516/300/2018, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 alin. (1) și ale art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Amet Imran în cauza având ca obiect contestația în anulare formulată de acesta împotriva Încheierii din 5 iulie 2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în Dosarul nr. 12.754/300/2018, prin care a fost soluționată contestația privind durata procesului penal. … 9.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia din Dosarul Curții Constituționale nr. 1.480D/2018 susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, nelegale și imorale, îngrădesc persoanelor dreptul de a se adresa justiției atunci când le sunt încălcate drepturile prevăzute de lege și dau posibilitatea unor judecători corupți să pronunțe soluții nelegale și abuzive. … 10.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia din Dosarul Curții Constituționale nr. 2.348D/2018 susține, în esență, că limitarea prin art. 426 alin. (1) din Codul de procedură penală a hotărârilor judecătorești supuse contestației în anulare, cu excluderea încheierilor pronunțate în condițiile art. 488^6 alin. (7) din același act normativ, aduce atingere prevederilor constituționale invocate. … 11.Tribunalul Iași – Secția penală, judecătorul de drepturi și libertăți, opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului și invocă în acest sens dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2) și ale art. 129. Totodată, reține că norma procesual penală criticată nu aduce atingere dreptului de acces liber la justiție și – având în vedere natura cauzei reglementate prin dispozițiile art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci dacă modalitatea de instrumentare a cauzei penale respectă criteriile de diligență necesare pentru respectarea drepturilor părților privind soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil – apreciază că prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt aplicabile. Cu privire la dispozițiile art. 16 din Constituție, reține că instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, nu contravine egalității cetățenilor în drepturi, atât timp cât acestea se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situații identice sau similare. Apreciază că celelalte dispoziții din Constituție invocate de autor nu au relevanță în cauză. … 12.Judecătoria Sectorului 2 București – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată. În acest sens reține că limitarea cazurilor în care poate fi formulată contestație în anulare nu contravine niciunui principiu constituțional, precum cele referitoare la liberul acces la justiție ori dreptul la un proces echitabil, câtă vreme contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, în care nu poate fi analizat fondul cauzei, acesta putând forma exclusiv obiectul căilor de atac ordinare, adică al apelului sau al contestației. Cât privește dispozițiile art. 488^6 din Codul de procedură penală, reține că neprevederea unei căi de atac împotriva încheierii prin care se soluționează contestația privind durata procesului penal este determinată de însăși natura acestei proceduri, care este una ce reclamă urgență, prin această încheiere nedându-se o dezlegare problemelor de fond ale conflictului juridic de drept penal, ci sancționându-se sau nu eventuala tergiversare a soluționării cauzei. … 13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 426 partea introductivă și ale art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:– Art. 426 partea introductivă: „Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: […]“.; … – Art. 488^6 alin. (7): „Încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac.“ …  … 17.În susținerea neconstituționalității normelor procesual penale criticate, autorul excepției din Dosarul Curții Constituționale nr. 1.480D/2018 invocă încălcarea atât a prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), ale art. 11, 20, 21, 22, 31, 40, 44, 52, 124, 126, cât și a dispozițiilor art. 6, 7, 13 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Invocă, totodată, și prevederile art. 3 și 4 din Codul de procedură civilă, precum și dispozițiile art. 1, ale art. 4 alin. (1) și (4), art. 8, art. 9 alin. (1) și ale art. 11 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. … 18.În Dosarul Curții Constituționale nr. 2.348D/2018, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 referitor la dreptul la apărare. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 partea introductivă din Codul de procedură penală, Curtea observă că a pronunțat Decizia nr. 804 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 19 februarie 2018, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. … 20.În considerentele deciziei precitate, paragrafele 14-21, Curtea a reținut că o contestație în anulare – cale extraordinară de atac – vizează hotărâri judecătorești definitive și se promovează în condiții procedurale mult mai stricte decât căile ordinare de atac (cât privește titularii, termenul de introducere, cazurile de contestație în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora, dovezile în susținerea lor), având în vedere caracterul aparte indus de legiuitor pentru această instituție juridică, datorat aspectului că, prin aceasta, se tinde la înlăturarea autorității de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă și care își produce efecte (în același sens, Decizia nr. 623 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 18 noiembrie 2015, Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, și Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 31 ianuarie 2017). Totodată, în Decizia nr. 501 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 21 septembrie 2016, paragraful 18, Curtea a reținut că, indiferent de motivul invocat, contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei. … 21.În ceea ce privește principiul respectării autorității de lucru judecat, în deciziile precitate, Curtea a reținut că acesta este de o importanță fundamentală atât în ordinea juridică națională, cât și la nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la justiție și dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe fiind necesar a fi interpretate în lumina preambulului la Convenție, care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai poată fi supusă rejudecării (Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61). Conform acestui principiu, niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa. Instanțele superioare nu trebuie să își folosească dreptul de reformare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare, și nu pentru a proceda la o nouă analiză. Totodată, acestui principiu nu i se poate aduce derogare decât dacă o impun motive substanțiale și imperioase (Hotărârea din 7 iulie 2009, pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99, și Hotărârea din 24 iulie 2003, pronunțată în Cauza Ryabykh împotriva Rusiei, paragraful 52). … 22.Având în vedere cele arătate, Curtea a constatat că intenția legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestației în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat decât în situațiile excepționale în care se remarcă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului și doar în condițiile reglementate expres în art. 426-432 din Codul de procedură penală, stabilind, totodată, că legiuitorul poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părților, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale. … 23.Curtea reține, de asemenea, că art. 21 alin. (3) din Constituție garantează dreptul părților la acces liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, constituind valorificarea explicită a prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dreptul de acces liber la justiție presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor și a intereselor sale legitime. Potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“. Această normă constituțională cuprinde două teze: prima teză consacră dreptul subiectiv al oricărei părți a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum și dreptul Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate; cea de-a doua teză prevede că exercitarea căilor de atac se poate realiza în condițiile legii. Prima teză exprimă, în alți termeni, dreptul fundamental înscris în art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție, conținând așadar o reglementare substanțială. Cea de-a doua teză se referă la reguli de procedură, care nu pot însă aduce atingere substanței dreptului conferit prin cea dintâi teză decât în condițiile restrictive stabilite în art. 53 din Constituție. Așa fiind, în privința condițiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie făcută declarația, conținutul său, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate și altele de același gen, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. … 24.Dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3), coroborate cu cele ale art. 129, nu presupun însă accesul la toate căile de atac și la toate categoriile de instanțe, indiferent de obiectul cauzei ce se cere a fi soluționată. Dreptul la un proces echitabil, invocat în susținerea excepției, reprezintă un standard constituțional a cărui îndeplinire este apreciată în funcție de ansamblul procesului și ținând cont de specificul normelor procedurale aplicabile. Totodată, dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea și egalitatea armelor, care presupun ca fiecare dintre părți să dispună de posibilități suficiente, echivalente și adecvate de a-și susține apărările, fără ca vreuna dintre ele să fie defavorizată în raport cu cealaltă. La rândul său, art. 6 din Convenție, referitor la dreptul la un proces echitabil, obligă statele membre la asigurarea prin legislația națională a unor garanții procesuale, precum egalitatea armelor, contradictorialitatea, motivarea hotărârilor pronunțate, publicitatea procesului, soluționarea acestuia într-un termen rezonabil, prezumția de nevinovăție și asigurarea dreptului la apărare. În completare, art. 13 din Convenție prevede dreptul la un recurs efectiv, drept cu caracter subsidiar, ce presupune epuizarea tuturor căilor interne de atac, conform art. 35 paragraful 1 din Convenție. … 25.În aceste condiții – având în vedere caracterul contestației în anulare de cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată în condiții procedurale stricte și ținând cont că legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, poate stabili, prin lege, procedura de judecată și modalitatea de exercitare a căilor de atac, cu condiția respectării normelor și a principiilor privind drepturile și libertățile fundamentale și a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală, Curtea Constituțională fiind competentă a cenzura norma legală numai în măsura în care se aduce atingere acestora din urmă – Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 partea introductivă din Codul de procedură penală. … 26.În ceea ce privește dispozițiile art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală, Curtea reține că și acestea au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, fiind analizate critici similare celor formulate în prezenta cauză. Astfel, prin deciziile nr. 645 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 24 noiembrie 2015, nr. 567 din 1 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2020, și nr. 549 din 26 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 13 februarie 2020, Curtea a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate. … 27.În considerentele deciziilor sus-amintite, Curtea a reținut că, deși încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac, acest fapt nu aduce atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil și nici dreptului la apărare, consacrate de art. 21 și 24 din Constituție. Pentru argumentarea acestei soluții, Curtea a făcut trimitere la Decizia nr. 423 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 20 iulie 2015, paragraful 22, prin care a reținut că procedura reglementată la art. 488^4-488^6 din Codul de procedură penală nu vizează fondul cauzei penale, prin procedura analizată nefiind judecată o acuzație în materie penală, în sensul prevederilor art. 6 din Convenție. Prin încheierea pronunțată, judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța de judecată nu dispune cu privire la vinovăția inculpatului sau la pedeapsa aplicată acestuia, ci apreciază asupra duratei rezonabile a activității de urmărire penală sau de judecată, conform dispozițiilor art. 488^1 alin. (1) din Codul de procedură penală. În cazul respingerii contestației, poate fi formulată o nouă contestație, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 488^1 alin. (3) din Codul de procedură penală, cu mențiunea că abuzul de drept constând în formularea cu reacredință a contestației se sancționează cu amendă judiciară și prin obligarea la plata cheltuielilor judiciare ocazionate. Dacă s-a constatat depășirea duratei rezonabile, o nouă contestație în aceeași cauză se va soluționa cu luarea în considerare, potrivit art. 488^6 alin. (3) din Codul de procedură penală, exclusiv a motivelor ivite ulterior contestației anterioare. … 28.Totodată, Curtea a constatat că stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar dispozițiile art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală nu încalcă accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. Astfel, atât art. 129, cât și art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“, și nicio prevedere a Legii fundamentale nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. În acest sens, art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Totodată, Curtea a reținut că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii, în condițiile în care scopul reglementării criticate îl reprezintă obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care se exercită controlul judiciar cu privire la durata procesului penal, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a susținerilor părților, subiecților procesuali principali și procurorului. … 29.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea jurisprudenței anterior invocate, atât soluția, cât și considerentele reținute în deciziile mai sus citate sunt aplicabile și în prezenta cauză. … 30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Petrică Florea în Dosarul nr. 5.354/245/2018 al Tribunalului Iași – Secția penală, respectiv de Amet Imran în Dosarul nr. 16.516/300/2018 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția penală și constată că dispozițiile art. 426 partea introductivă și ale art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Iași – Secția penală și Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește