DECIZIA nr. 466 din 12 iulie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 10 din 4 ianuarie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 176 01/09/2010 ART. 21
ActulREFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 21
ActulREFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 26
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ActulREFERIRE LALEGE (R) 144 21/05/2007
ActulREFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 16
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 393 28/09/2004 ART. 16
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 161 19/04/2003 ART. 91
ActulREFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 91
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 69
ActulREFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 69
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 21
ART. 1REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 144 21/05/2007
ART. 1REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 16
ART. 1REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 91
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 69
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 175 29/03/2016
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 449 16/06/2015
ART. 4REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 26
ART. 4REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 16
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 175 29/03/2016
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 16 26/09/2016
ART. 5REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 69
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 175 29/03/2016
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 69
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 449 16/06/2015
ART. 9REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 26
ART. 9REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 21
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 144 21/05/2007
ART. 9REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 16
ART. 9REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 91
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 69
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 123
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 123
ART. 11REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010
ART. 11REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004
ART. 11REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 175 29/03/2016
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 26
ART. 17REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 21
ART. 17REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 144 21/05/2007
ART. 17REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 16
ART. 17REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 91
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 69
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 120
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 123
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 121
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 150
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 19REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 15
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 69
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 175 29/03/2016
ART. 21REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 26
ART. 21REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 16
ART. 21REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 340 12/07/2004
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 69
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 340 12/07/2004 ART. 19
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 123
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 123
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 102
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 123
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 123
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 102
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 120
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 121
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 121
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 120
ART. 25REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 91
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 69
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 25REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 26REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 175 29/03/2016
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 449 16/06/2015
ART. 29REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 11
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 175 29/03/2016
ART. 30REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 16
ART. 31REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 16
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 476 27/06/2017
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 69
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 150
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 150
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 35 27/01/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 1 18/01/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 659 29/09/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 699 31/10/2019





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (4),art. 25 alin. (1) și (3) și art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, ale art. 69 alin. (3) și (4) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, ale art. 16 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, precum și ale art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Florin Maria în Dosarul nr. 5.435/109/2015 al Tribunalului Argeș – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.036 D/2016.2.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, domnul Florin Maria, asistat de doamna avocat Daniela Nicoleta Andreescu, cu delegație la dosar, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă că la dosar apărătorul autorului excepției a depus concluzii scrise, prin care solicită admiterea acesteia.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia.4.Apărătorul autorului susține că, în situația în care față de un primar s-a constatat starea de incompatibilitate, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 nu reglementează exact procedura ce urmează să se desfășoare. Singurul act procedural nominalizat de lege este un referat cu privire la care nu există nicio definiție. Nu este precizat în lege rolul secretarului în raport cu procedura ulterioară, ce constă în emiterea unui ordin de către prefect, care nu are niciun fel de raport cu acest secretar. Lipsa de precizie și previzibilitate a textului de lege criticat rezultă și din refuzul instanței de judecată care a sesizat Curtea de a aplica art. 16 alin. (2) din Legea nr. 393/2004, pe motiv că secretarul este în raport de subordonare cu primarul. Apărătorul autorului arată că între deciziile Curții Constituționale nr. 449 din 16 iunie 2015, paragrafele 26-30, și nr. 175 din 29 martie 2016 există neconcordanțe. Astfel, potrivit Deciziei nr. 449 din 16 iunie 2015, prefectul, pentru a emite ordinul prin care constată încetarea de drept a mandatului primarului, trebuie să verifice dacă se află în termenul de prescripție prevăzut de art. 26 alin. (3) teza finală din Legea nr. 176/2010. Or, dacă prefectul ar avea o activitate pur formală, așa cum s-a reținut prin Decizia nr. 175 din 29 martie 2016, nu ar putea analiza excepțiile care intervin pe parcurs, excepții ce constau în constatarea stării de incompatibilitate după ce mandatul acestuia a luat sfârșit prin împlinirea termenului legal de 4 ani. Din această perspectivă, Decizia nr. 175 din 29 martie 2016 ar trebui să fie reconsiderată din perspectiva faptului că ordinul prefectului ar putea fi emis ulterior expirării mandatului. De asemenea, decizia antereferită nu cuprinde nicio precizare cu privire la dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 393/2004, dispoziții ce sunt lipsite de accesibilitate și previzibilitate, deoarece nu se arată ce trebuie să conțină referatul întocmit de secretarul comunei și nici în ce constau raporturile dintre secretar și prefect.5.Apărătorul autorului apreciază că art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 reglementează cu privire la răspunderea disciplinară, însă, potrivit celor reținute prin Decizia nr. 175 din 29 martie 2016, prefectul nu este organ disciplinar. Prin lege nu este reglementat un alt organ disciplinar, astfel încât textul de lege criticat este neclar și imprevizibil. Insecuritatea juridică este accentuată de Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție -Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 16 din 26 septembrie 2016, prin care s-a stabilit că răspunderea primarului se angajează potrivit dispozițiilor din Codul muncii, respectiv într-un termen de prescripție de șase luni. Este o lipsă de corelare a întregului sistem legislativ, folosită în detrimentul persoanei care este evaluată. Lipsa de calitate și previzibilitate a prevederilor legale criticate duce la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție și a art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.6.Referitor la dispozițiile art. 69 din Legea nr. 215/2001, apărătorul autorului excepției arată că, în cazul în care se contestă ordinul prefectului, primarul nu are la dispoziție o cale de atac. Aceasta este în contradicție cu jurisprudența Curții Constituționale referitoare la art. 129 din Legea fundamentală, potrivit căreia suprimarea accesului la o cale de atac este neconstituțională. În concluzie, apărătorul solicită admiterea excepției și constatarea neconstituționalității textelor de lege criticate, depunând concluzii scrise în acest sens.7.Având cuvântul asupra excepției de neconstituționalitate, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, apreciind că și în prezenta cauză își găsesc aplicabilitatea considerentele de principiu reținute în Decizia nr. 175 din 29 martie 2016. Mai arată că accesul liber la justiție este garantat prin art. 69 alin. (4) și (5) din Legea nr. 215/2001.8.Apărătorul autorului, în completarea celor anterior susținute, face observația că, în legătură cu Decizia Curții Constituționale nr. 449 din 16 iunie 2015, există un proces-verbal al Înaltei Curți de Casație și Justiție din 22 mai 2017, care pune sub semnul întrebării termenul de prescripție în ceea ce privește etapa verificării legalității contestării raportului de evaluare sau etapa preliminară, concluzia fiind că aceasta privește o fază ulterioară.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:->9.Prin Sentința civilă nr. 377 din 18 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 5.435/109/2015, Tribunalul Argeș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (4) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, art. 69 alin. (3) și (4) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, precum și art. 91 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Excepția a fost ridicată de Florin Maria, într-o cauză având ca obiect contestația prin care se solicită anularea Ordinului prefectului nr. 334 din 17 noiembrie 2015, prin care s-a constatat încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar al autorului.10.->În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată, în esență, că prin art. 123 alin. (4) din Constituție se stabilește clar că între prefect și primar nu există raporturi de subordonare, însă, prin legislația subsecventă, se stabilesc atribuții de organ disciplinar pentru prefect, în raport cu primarul. Se încalcă și principiul simetriei juridice, de vreme ce se instituie în sarcina prefectului atât atribuții de organ disciplinar față de primar, cât și de emitere de ordine prin care se eliberează din funcție un primar înainte de expirarea duratei mandatului pentru care a fost ales. În momentul în care un primar este ales, mandatul său este validat de instanța judecătorească, în timp ce încetarea mandatului înainte de termen se dispune de prefect, care este reprezentantul Guvernului la nivel local. Astfel, în lipsa unor raporturi de subordonare între primar și prefect, se pune în discuție constituționalitatea acestor norme de lege și a capacității prefectului de a emite acte administrative care se referă la încetarea mandatului de primar, mandat a cărui validare s-a făcut de o instanță judecătorească.11.De asemenea, autorul apreciază că, în baza celor trei legi, respectiv Legea nr. 161/2003, Legea nr. 176/2010 și Legea nr. 393/2004, prefectul emite ordinul de încetare a mandatului de primar înainte de termen, însă diferă procedura prealabilă și actele care stau la baza emiterii acestui act administrativ, astfel încât previzibilitatea și accesibilitatea lui comportă interpretări, iar acest paralelism legislativ creează confuzie.12.->Tribunalul Argeș - Secția civilă apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale.13.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.14.->Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, făcând referire la cele reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 175 din 29 martie 2016.15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,->>
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de reprezentantul autorului excepției, concluziile apărătorului autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare și din motivarea excepției, îl constituie dispozițiile art. 21 alin. (4),art. 25 alin. (1) și (3) și art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, art. 69 alin. (3) și (4) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, art. 16 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, precum și art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Textele de lege criticate au următorul conținut:– Art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010: „Raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activității de evaluare și, după caz, organelor de urmărire penală și celor disciplinare.“;– Art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 176/2010:(1)Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta și dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni. (…)(3)Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective.– Art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010:Agenția va comunica raportul de evaluare, după cum urmează: […]i)pentru primari și președinții consiliilor județene – instituției prefectului;– Art. 69 alin. (3) și (4) din Legea nr. 215/2001:(3)În cazurile prevăzute la alin. (2), prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului primarului.(4)Ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanța de contencios administrativ în termen de 10 zile de la comunicare.– Art. 16 din Legea nr. 393/2004:(1)În toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată încetarea mandatului primarului;(2)Ordinul va avea la bază un referat semnat de secretarul comunei sau al orașului, precum și actele din care rezultă motivul legal de încetare a mandatului.– Art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003: „În situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unității administrativ-teritoriale“.18.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele de lege criticate aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la criteriile de calitate ale legii, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 120 alin. (1) privind principiile de bază ale administrației publice locale, art. 121 alin. (2) privind autoritățile comunale și orășenești, art. 123 alin. (4) potrivit căruia „între prefecți, pe de o parte, consiliile locale și primari, precum și consiliile județene și președinții acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare“, art. 126 alin. (6) referitor la instanțele judecătorești și art. 150 privind inițiativa revizuirii. Se aduce atingere și art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin dispozițiile de lege criticate se stabilesc reguli privind încetarea mandatului de primar, în cazul constatării stării de incompatibilitate, înainte de termen, în temeiul art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 și al art. 69 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.20.Curtea reține că, prin Decizia nr. 175 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2016, s-a pronunțat asupra unor critici de neconstituționalitate similare celor formulate în prezenta cauză.21.Cu acel prilej, Curtea a observat că, în cazul încetării înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată această împrejurare, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 393/2004. În același sens, prevederile art. 69 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 stabilesc că prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului de primar. Legiuitorul a stabilit obligația Agenției Naționale de Integritate de a comunica prefectului raportul de evaluare prin care s-a reținut starea de incompatibilitate a primarului, așa cum rezultă din corelarea prevederilor art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 cu ansamblul reglementărilor în materie, cuprinse în Legea administrației publice locale nr. 215/2001, Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului. În aceste condiții, Curtea a observat că normele de lege criticate atribuie prefectului rolul de a „constata“, respectiv de „a lua act“ de încetarea mandatului de primar în caz de incompatibilitate, astfel că, în acest caz, prefectul îndeplinește, în temeiul legii, o formalitate necesară în vederea asigurării funcționării autorității administrației publice, în condiții de imparțialitate, fără a fi pusă în discuție crearea unui raport de subordonare între primar și prefect.22.Curtea a constatat că prevederile de lege criticate dau expresie rolului prefectului, în calitate de reprezentant al Guvernului, de a asigura, la nivelul județului sau, după caz, al municipiului București, aplicarea și respectarea Constituției, a legilor, a ordonanțelor și a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum și a ordinii publice, astfel cum stabilește art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 24 martie 2008, astfel încât nu se poate reține încălcarea art. 123 alin. (4) din Constituție.23.Curtea a reținut că ordinul emis de prefect, în temeiul acestei atribuții legale, este un act administrativ de autoritate, cu caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi subiective, în sensul că se ia act de o situație juridică preexistentă, clarificându-se și definitivându-se astfel raporturi juridice stabilite anterior, prin alte acte juridice. Ca atare, prin crearea acestei atribuții, rațiunea legiuitorului nu contravine prevederilor constituționale invocate, întrucât, conform art. 102 alin. (1) din Legea fundamentală, Guvernul exercită conducerea generală a administrației publice, iar prefectul este, potrivit art. 123 alin. (2), reprezentantul său pe plan local. Or, atribuția legală exercitată de prefect prin emiterea unui asemenea act administrativ nu este de natură să creeze raporturi de subordonare între prefect și primar și nici să modifice situații juridice preexistente, cum este în speță aceea de incompatibilitate, stabilită prin alte acte juridice.24.Referitor la critica privind încălcarea art. 120 alin. (1) și art. 121 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea a observat că dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate reglementează procedura constatării încetării mandatului de primar înainte de termen, ținându-se cont de toate etapele necesare și specifice acestui domeniu și fără a afecta funcționarea administrației publice locale. În aceste condiții, din analiza dispozițiilor legale criticate rezultă că acestea nu conțin norme de natură a conduce la înfrângerea principiilor descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice.25.Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 126 alin. (6) din Constituție, în vederea eliminării arbitrariului și a posibilității exercitării unei puteri discreționare, abuzive a prefectului în această materie, Curtea a reținut că legiuitorul, prin prevederile art. 69 alin. (4) și (5) din Legea nr. 215/2001, a reglementat controlul judecătoresc al ordinului prefectului, în deplină concordanță cu art. 126 alin. (6) din Constituție și art. 20 din Legea fundamentală, cu referire la art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prevederile art. 69 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 și ale art. 91 alin. (5) din Legea nr. 161/2003 asigură respectarea accesului liber la justiție și dau posibilitatea primarului de a contesta ordinul prefectului în fața instanței de contencios administrativ.26.În ceea ce privește critica privind lipsa de claritate și previzibilitate a legii, Curtea a reținut că, prin Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că însemnătatea noțiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul prevederii legale, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi (a se vedea și Hotărârea din 28 martie 1990, pronunțată în Cauza Groppera Radio AG și alții împotriva Elveției, paragraful 68). Dat fiind principiul generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută, sens în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a remarcat că „una din tehnicile tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive și că numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație“.27.În temeiul acestei jurisprudențe a Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea a constatat că textele de lege criticate sunt clare, precise și previzibile, iar aplicarea lor coroborată oferă suficiente repere pentru ca destinatarul acestora – în cazul de față, primarul – să înțeleagă sensul lor, putând să își adapteze conduita acestora.28.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.29.Distinct de cele reținute prin Decizia nr. 175 din 29 martie 2016, Curtea observă, referitor la susținerile apărătorului autorului făcute în ședință publică privind o pretinsă neconcordanță între deciziile Curții Constituționale nr. 449 din 16 iunie 2015, paragrafele 26-30, și nr. 175 din 29 martie 2016, că acestea nu pot fi reținute. Astfel, Curtea constată că în paragrafele menționate se face referire la activitatea Agenției Naționale de Integritate, reglementată prin art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, referitoare la perioada pentru care se efectuează evaluarea, respectiv atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora, iar nu la activitatea prefectului. Activitatea prefectului este analizată în Decizia nr. 175 din 29 martie 2016, în care se face referire la situația din speță, respectiv procedura constatării încetării mandatului de primar înainte de termen, situație în care se află și autorul excepției din prezenta cauză.30.Referitor la susținerea potrivit căreia Curtea, prin Decizia nr. 175 din 29 martie 2016, nu s-a pronunțat cu privire la dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 393/2004, Curtea observă că motivarea autorului excepției, reținută în decizia menționată, nu cuprinde critici similare celor din prezenta cauză, referitoare la lipsa de precizie, claritate și previzibilitate a textului de lege invocat.31.Cu acest prilej, analizând susținerile apărătorului autorului excepției, Curtea reține că prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 nu aduc atingere dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție referitor la claritatea, precizia și previzibilitatea legii, deoarece textul de lege criticat reprezintă o normă supletivă, astfel cum rezultă din lipsa unei sancțiuni în cazul nerespectării sale.32.Referitor la susținerile apărătorului autorului excepției făcute în ședința publică și cuprinse, de asemenea, în notele scrise depuse, prin care a extins obiectul excepției de neconstituționalitate și la prevederile art. 69 alin. (5) teza finală din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, Curtea constată că acestea nu pot face obiectul controlului de constituționalitate, întrucât neconstituționalitatea acestora a fost invocată ulterior sesizării Curții în prezenta cauză. Instanța de contencios constituțional nu poate hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate direct în fața sa, întrucât ar încălca art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, conform căruia părțile trebuie să își exprime punctele de vedere în legătură cu excepția de neconstituționalitate în fața instanței judecătorești, depunând dovezile pe care le consideră necesare, iar instanța de judecată este obligată să își exprime opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. Așadar, litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin actul de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 476 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 7 septembrie 2017, paragraful 24).33.În final, Curtea observă că prevederile art. 150 din Constituție nu au incidență în cauză.34.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florin Maria în Dosarul nr. 5.435/109/2015 al Tribunalului Argeș - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 21 alin. (4),art. 25 alin. (1) și (3) și art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, ale art. 69 alin. (3) și (4) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, ale art. 16 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, precum și ale art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Argeș – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x