DECIZIA nr. 459 din 11 iulie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 854 din 22 octombrie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 36
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 255
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 392 02/07/2014
ART. 7REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 11
ART. 7REFERIRE LAHOTARARE 23/09/1998
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 78
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 78
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 834 14/12/2017
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 1224 20/09/2011
ART. 8REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 834 14/12/2017
ART. 10REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ART. 11REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 392 02/07/2014
ART. 13REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 59
ART. 13REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 60
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 11
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 78
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 78
ART. 14REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 16REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 965 25/06/2009
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 1246 18/11/2008
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 335 18/04/2006
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 31
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 55
ART. 23REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ART. 25REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 7
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Mona-Maria Pivniceru – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Armin Marian Gherman în Dosarul nr. 36.462/3/2013* al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.671D/2017.2.La apelul nominal răspunde autorul excepției, Armin Marian Gherman, și, pentru partea Gabriel Oprea – viceprim-ministru și ministru al afacerilor interne, domnul avocat Dan Lupașcu, având împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Președintele Curții acordă cuvântul domnului avocat Dan Lupașcu, care ridică o chestiune prealabilă deschiderii dezbaterilor pe fond. Astfel, acesta arată că partea Gabriel Oprea nu este citată în calitate de persoană fizică, ci în calitate de reprezentant al Ministerului Afacerilor Interne și de viceprim-ministru. Arată că, în anul 2013, când a fost formulată acțiunea, a fost chemat în judecată ministrul afacerilor interne. La data pronunțării hotărârii instanței de fond, respectiv în anul 2014, partea Gabriel Oprea ocupa funcția de ministru și a atacat cu recurs hotărârea pronunțată în cauză. Curtea Constituțională a fost sesizată în baza încheierii Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal din anul 2017. Ca atare, în opinia sa, în mod eronat, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a considerat că prevalează calitatea de persoană fizică a domnului Gabriel Oprea, care încă din anul 2015 nu mai avea nici calitatea de ministru al afacerilor interne și nici de viceprim-ministru. Prin urmare, la data sesizării instanței de contencios constituțional, în anul 2017, nu mai erau în discuție aceste funcții ale părții Gabriel Oprea. În aceste condiții, în baza dispozițiilor art. 36 și ale art. 255 și următoarele din Codul de procedură civilă, avocatul invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a părții Gabriel Oprea.4.Având cuvântul autorul excepției afirmă că achiesează motivelor expuse de către reprezentantul părții Gabriel Oprea și apreciază că, nemaiavând calitatea de ministru al afacerilor interne, Gabriel Oprea nu poate fi parte în prezenta cauză.5.Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de contencios constituțional a fost învestită, prin încheierea de sesizare, în mod corect, atât cu obiectul excepției de neconstituționalitate, cât și cu părțile care urmează a fi citate în cauză.6.Curtea, deliberând, unește excepția lipsei calității procesuale pasive a părții Gabriel Oprea, invocată prin reprezentant, cu fondul cauzei.7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, reiterând, pe larg, motivele formulate în fața instanței de judecată și aflate la dosarul cauzei. Astfel, susține, în esență, că dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituționale, întrucât contravin art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta referitoare la previzibilitatea legii și securitatea raporturilor juridice. Arată că, în speță, a fost dedusă judecății anularea Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 600/2005, nepublicat în Monitorul Oficial al României și necomunicat autorului excepției, care a luat cunoștință de existența acestuia când i s-a comunicat actul prin care i s-a aplicat o sancțiune disciplinară. Autorul excepției afirmă că judecătorul care soluționează fondul cauzei aplică dispozițiile de lege criticate indiferent dacă la intrarea în vigoare a actului administrativ normativ au fost respectate sau încălcate prevederile art. 78 din Constituție și ale art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Or, actul administrativ normativ nepublicat nu este opozabil. În acest context, menționează Decizia Curții Constituționale nr. 392 din 2 iulie 2014 și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 23 septembrie 1998, pronunțată în Cauza Petra împotriva României.8.Reprezentantul părții Gabriel Oprea solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, arătând că obiectul acesteia îl constituie dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, iar autorul excepției nu face nicio referire la alin. (1^1) care vizează actele administrative normative. Or, Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 600/2005, a cărui anulare se cere, este un act administrativ normativ. Chiar dacă instanța de trimitere apreciază că dispozițiile de lege criticate au legătură cu soluționarea cauzei, solicită respingerea excepției, ca inadmisibilă. Însă, în cazul în care Curtea va constata admisibilitatea excepției, solicită respingerea acesteia, ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu contravin art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât din motivare nu rezultă niciun argument care să conducă la această concluzie. Referitor la invocarea art. 31 din Constituție, se arată că aceste prevederi nu au nicio legătură cu prezenta cauză. Cu privire la invocarea art. 21 din Constituție, arată că instanța de contencios constituțional are o bogată jurisprudență în sensul că art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu încalcă accesul liber la justiție, în acest sens fiind Decizia nr. 1224 din 20 septembrie 2011 și Decizia nr. 834 din 14 decembrie 2017, și, întrucât nu au intervenit elemente noi, solicită menținerea jurisprudenței. În final, susține că art. 52 din Constituție reprezintă fundamentul adoptării Legii contenciosului administrativ.9.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât criticile autorului vizează chestiuni de aplicare a legii, de competența instanței învestite cu soluționarea acțiunii în contencios administrativ. În subsidiar, pune concluzii de respingere a excepției, ca neîntemeiată, menționând jurisprudența Curții în materie, respectiv Decizia nr. 834 din 14 decembrie 2017.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:10.Prin Încheierea din 26 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 36.462/3/2013*, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepția a fost ridicată de Armin Marian Gherman în calea de atac a recursului declarat împotriva Sentinței nr. 1.633 din 26 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.11.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 contravin prevederilor constituționale invocate, în măsura în care se interpretează în sensul în care l-ar obliga la formularea plângerii prealabile pe titularul acțiunii în anularea unui act administrativ normativ emis de un organ central de stat, act administrativ care nu a fost emis cu caracter secret sau militar și nici nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României.12.Se afirmă că ipoteza excepției de neconstituționalitate are corespondență în situația de fapt dedusă judecății, întrucât Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 600/2005 este un act fără caracter secret sau militar și care, după emitere, nu a fost publicat.13.Se susține că pentru actele normative administrative fără caracter secret sau militar, emise de autorități centrale, cum este și ministrul de interne, există o singură variantă prevăzută de lege pentru intrarea în vigoare a acestora și de aducere la cunoștință publică, și anume publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, așa cum prevăd art. 78 din Constituție și art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. Or, consideră autorul excepției, în condițiile în care Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 600/2005 a fost sustras, nejustificat, de emitentul său de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, unica formă legală în vederea intrării în vigoare și aducerii la cunoștință publică, este lipsit de orice rațiune și echitate a se impune printr-un text de lege reclamantului, drept condiție de admisibilitate a acțiunii în anulare, să depună plângere prealabilă împotriva unui act normativ administrativ sustras nelegal de la publicare și cu un conținut necunoscut. În acest context, autorul menționează și considerentele Deciziei nr. 392 din 2 iulie 2014, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului sunt neconstituționale.14.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 7 alin. ( 1) din Legea nr. 554/2004 nu încalcă prevederile constituționale indicate de autorul excepției, reținând că procedura prealabilă reglementată de textul de lege criticat nu este de natură să afecteze accesul liber la justiție ori dreptul la un proces echitabil, iar instituirea recursului prealabil sau grațios reprezintă o modalitate simplă, rapidă și scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent.15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă, având în vedere că aceasta privește modul de interpretare și aplicare a unor prevederi legale, respectiv dacă dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 îl obligă sau nu la formularea plângerii prealabile, anterior sesizării instanței, pe titularul acțiunii în anulare a unui act administrativ normativ nepublicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, act administrativ care nu a fost emis cu caracter secret sau militar. Însă neconstituționalitatea unui text de lege este dată de contradicția dintre dispoziția legală și un principiu constituțional, iar în prezenta cauză autorul nu învederează o astfel de contradicție. Modul de interpretare și aplicare a unor prevederi legale revine instanțelor judecătorești, în opera de înfăptuire a justiției, excedând competenței instanței de contencios constituțional.17.Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere anterior exprimat și reținut în Decizia nr. 335 din 18 aprilie 2006, Decizia nr. 1.246 din 18 noiembrie 2008 și Decizia nr. 965 din 25 iunie 2009, în sensul constituționalității dispozițiilor legale criticate.18.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.20.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, care la data sesizării Curții prevedeau că:(1)Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. […](2)Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta.“21.Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la statul român, art. 31 alin. (1) și (2) privind dreptul la informație, art. 21 care reglementează accesul liber la justiție și ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.22.Cu privire la excepția invocată, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a părții Gabriel Oprea, ridicată de aceasta prin avocat, Curtea constată că nu poate primi această cerere, întrucât, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a Curții îl reprezintă încheierea instanței judecătorești, iar litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți. Prin urmare, având în vedere prevederile art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora în fața instanței de contencios constituțional nu sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului, Curtea respinge cererea formulată.23.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală „Procedura prealabilă“, cuprins în capitolul II intitulat „Procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ“, în ipoteza actului administrativ individual, instituie o procedură obligatorie, prealabilă sesizării instanței de contencios administrativ competente. De asemenea, în cazul actului administrativ normativ, art. 7 alin. (1^1) din lege prevede că plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.24.Curtea reține, atât din analiza înscrisurilor aflate la dosar, cât și din susținerile părților prezente, că obiectul cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate îl reprezintă anularea Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 600/2005, act administrativ normativ.25.Astfel, având în vedere reglementările criticate raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“. Or, „legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului. În aceste condiții, având în vedere că obiectul cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate îl reprezintă anularea unui act administrativ normativ, Curtea va respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Armin Marian Gherman în Dosarul nr. 36.462/3/2013* al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2019.
PREȘEDINTE
prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x