DECIZIA nr. 458 din 5 iulie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 904 din 26 octombrie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 511
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 511
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 511
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 222
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 511
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 8REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 511
ART. 9REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 634
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 12REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 511
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 524 05/07/2016
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 353 02/05/2006
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 511
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 353 02/05/2006
ART. 20REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948
ART. 20REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 324
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 655 11/11/2014
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 251 09/03/2006
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 235 05/06/2003
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 24REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 511
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 495 25/06/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 743 22/11/2018





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Luis Manuel Montalban Navas, Luis Manuel Montalban Guillen și Vanys Proyecto 03 SL din Spania, în Dosarul nr. 427/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.754D/2016.2.La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Angela Grecu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că dosarul a avut primul termen de judecată la data de 19 iunie 2018, dată la care, ca urmare a solicitării apărătorului ales al autorilor excepției de neconstituționalitate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 222 alin. (1) din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, a amânat judecarea cauzei pentru data de 5 iulie 2018. De asemenea, magistratul-asistent menționează că partea Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care arată că a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care, în cazul revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod, termenul de o lună se socotește de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Conform art. 634 din noul Cod de procedură civilă, sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În acest context, consideră că dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 21,art. 24 și art. 129 din Constituție, deoarece data rămânerii definitive a ultimei hotărâri despre care face vorbire acest text de lege are o formulare ambiguă, nu precizează clar data de la care începe să curgă termenul de 30 de zile, respectiv data pronunțării ultimei hotărâri date de instanța de apel sau data comunicării acestei hotărâri către partea interesată. Or, textul de lege trebuie să facă această distincție, în condițiile în care art. 427 din același cod stipulează faptul că hotărârea, chiar dacă este definitivă, se va comunica părților, ceea ce nu era valabil în vechiul cod de procedură civilă. Având în vedere cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod, și anume în situația existenței a două hotărâri definitive, iar ultima hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, în această situație legiuitorul trebuia să precizeze clar data de la care începe să curgă termenul de 30 de zile – data pronunțării ultimei hotărâri sau data comunicării, având în vedere că revizuirea pe motivul încălcării autorității de lucru judecat vizează și considerentele hotărârii, normă stipulată în noul cod de procedură civilă, respectiv art. 430 alin. (2), potrivit căruia autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care se sprijină hotărârea, inclusiv cele care vizează o chestiune litigioasă. În cauza de față, revizuirea, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, vizează tocmai acest aspect, și anume motivul de autoritate de lucru judecat cuprins în considerentele ultimei hotărâri, care încălcau dispoziții definitive cuprinse într-o hotărâre anterioară privind efectele juridice ale unei hotărâri a adunării generale a acționarilor.5.Ca atare, prevederile criticate nu au un reper sigur al datei de la care începe să curgă termenul de 30 de zile, în condițiile în care noul cod de procedură civilă stipulează clar că cererea de revizuire se motivează prin însăși cererea de revizuire înlăuntrul termenului. Or, în situația de față, ultima hotărâre a fost pronunțată la o anumită dată, dar a fost comunicată cu mult peste termenul de 30 de zile în care se putea formula o cerere de revizuire, întemeiată pe aspecte care încalcă autoritatea de lucru judecat a altei hotărâri. Astfel, nu se poate bănui care au fost motivarea sau considerentele pentru care instanța care a pronunțat ultima hotărâre în apel a respins acțiunea/apelul și a considerat că hotărârea adunării generale a acționarilor, care a constituit motivul litigiului, produce efecte juridice, contrar unei alte hotărâri definitive a Curții de Apel București, prin care se arăta că aceasta nu produce niciun fel de efecte juridice și nu exprimă voința părților, context în care apreciază că termenul curge de la data comunicării hotărârii, când partea interesată poate să ia act de considerentele hotărârii respective pentru a putea formula cererea de revizuire.6.Pentru motivele arătate, se consideră că dispozițiile criticate au o redactare defectuoasă, sunt lipsite de rigoare, încalcă principiul accesului liber la justiție și necesită impunerea unor precizări clare în ceea ce privește data de la care începe să curgă termenul pentru depunerea unei asemenea cereri. În acest context, menționează jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.7.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, precum și faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea practicii instanței de contencios constituțional.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:8.Prin Decizia civilă nr. 245 din 4 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 427/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Luis Manuel Montalban Navas, Luis Manuel Montalban Guillen și Vanys Proyecto 03 SL din Spania într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, prin care s-a admis excepția tardivității și s-a respins cererea de revizuire.9.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile criticate sunt contrare dispozițiilor art. 21,art. 24 alin. (1) și art. 129 din Constituție, deoarece sintagma „data rămânerii definitive a ultimei hotărâri“ ar conține o formulare ambiguă a textului de lege menționat. Astfel, se permite judecătorilor să interpreteze subiectiv respectiva normă în ceea ce privește data de la care începe să curgă termenul de revizuire de o lună, în sensul că s-ar putea considera că data rămânerii definitive a ultimei hotărâri este data pronunțării ei, în condițiile în care prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă nu precizează în mod expres dacă data rămânerii definitive a unei hotărâri date în apel este data pronunțării sau data comunicării acesteia către părți, după redactare și semnare.10.Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, din moment ce părțile interesate pot sesiza instanțele judecătorești în termen legal cu cererea de revizuire, iar procedura de soluționare garantează dreptul la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil. Cu privire la calcularea termenului de o lună chiar de la data pronunțării ultimei hotărâri, se arată că formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței, care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate și, prin urmare, nu îngrădesc dreptul la un proces echitabil sau accesul liber la justiție, sens în care menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie.11.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 12.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie, atât cu privire la Codul de procedură civilă din 1865, cât și la noul Cod de procedură civilă. 13.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, care au următorul cuprins: „(1) Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: […] 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.“ 17.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare și art. 129 privind folosirea căilor de atac.18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că atât dispozițiile criticate, cât și soluția legislativă cuprinsă în acestea au mai format obiectul excepției de neconstituționalitate, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 524 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 16 noiembrie 2016, și Decizia nr. 353 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 29 mai 2006.19.Cu acele prilejuri, Curtea a observat că prevederile criticate fac parte din cartea a II-a – Procedura contencioasă, titlul II – Căile de atac, capitolul III – Căile extraordinare de atac – respectiv recursul (prevăzut la art. 483-502), contestația în anulare (prevăzută la art. 503-508) și revizuirea (prevăzută la art. 509-513). Astfel, potrivit prevederilor legale criticate în prezenta cauză [art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă], termenul de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, respectiv termenul de revizuire, este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Aceste din urmă dispoziții legale, la care face trimitere art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, prevăd că „revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă […] există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;“. 20.Curtea, analizând dinamica legislativă privind căile extraordinare de atac prevăzute în Codul de procedură civilă, constată că soluția legislativă criticată în prezenta cauză s-a regăsit și în Codul de procedură civilă din 1865 (art. 324 alin. 1 pct. 1 cu trimitere la art. 322 pct. 7) și a format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu motivări și prevederi constituționale similare. În acest sens este, spre exemplu, Decizia nr. 353 din 2 mai 2006, precitată, prin care instanța de contencios constituțional a arătat că termenul de o lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța de recurs după evocarea fondului, este socotit de la momentul pronunțării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoștință de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge niciun drept procesual al părții.21.Totodată, Curtea a reținut că, de principiu, hotărârea atacată prin intermediul revizuirii – cale extraordinară de atac – nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate și, pentru aceleași rațiuni, nu îngrădesc accesul liber la justiție al revizuentului (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 655 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 30 decembrie 2014).22.Mai mult, prin Decizia nr. 235 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie 2003, Curtea a reținut că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților. Totodată, prin Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21.23.De asemenea, Curtea reține că, în virtutea prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, precum și ale art. 129, care statuează că „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“, legiuitorul are prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv cu privire la condițiile de exercitare a căilor de atac. 24.Față de cele prezentate, nu se poate reține pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 21,art. 24 și art. 129, astfel că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.25.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Luis Manuel Montalban Navas, Luis Manuel Montalban Guillen și Vanys Proyecto 03 SL din Spania în Dosarul nr. 427/1/2016 al Înaltei Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și constată că dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 5 iulie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x