DECIZIA nr. 458 din 11 iulie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de PFA Man I. Ioan – consilier juridic în Dosarul nr. 13.377/211/2014* al Tribunalului Cluj – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.616D/2017. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Baroul Cluj a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. … 4.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.912D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Ministerul Afacerilor Interne în Dosarul nr. 494/95/2013* al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal. … 5.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 6.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.912D/2017 la Dosarul nr. 2.616D/2017, care a fost primul înregistrat. … 7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 714 din 20 noiembrie 2018 și Decizia nr. 267 din 7 mai 2014. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:8.Prin Încheierea din 21 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 13.377/211/2014*, Tribunalul Cluj – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepția a fost ridicată de apelantul PFA Man I. Ioan – consilier juridic într-o cauză având ca obiect obligația de a face. … 9.Prin Încheierea din 31 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 494/95/2013*, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepția a fost ridicată de Ministerul Afacerilor Interne în calea de atac a recursului formulat împotriva Deciziei nr. 1.885 din 20 mai 2015 a Curții de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ și fiscal, într-o cauză în care s-a admis excepția de nelegalitate a Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 400/2004. … 10.În motivarea excepției de neconstituționalitate, în Dosarul nr. 2.616D/2017, autorul acesteia arată, în esență, că art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instituie o nouă regulă potrivit căreia se conferă instanței învestite cu soluționarea fondului litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate competența să se pronunțe asupra excepției. Ca atare, se apreciază că din acest „transfer“ al competenței de la instanțele de contencios administrativ la orice instanțe judecătorești rezultă că soluționarea excepției de nelegalitate nu mai rămâne un atribut exclusiv al instanței de contencios administrativ și, prin urmare, aceasta poate fi invocată și soluționată și de către alte instanțe decât cele specializate de contencios administrativ. … 11.Se arată că prevederile constituționale ale art. 126 alin. (6) garantează controlul judecătoresc al actelor administrative emise sau adoptate, după caz, de autoritățile publice, pe calea contenciosului administrativ, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar. Din legislația existentă rezultă că, până la înființarea tribunalelor specializate, pentru soluționarea litigiilor de contencios administrativ derivate din acte administrative, la nivelul tribunalelor vor funcționa secții sau complete specializate de contencios administrativ, potrivit competenței acestora stabilită prin art. 10 din Legea nr. 554/2004. Ca atare, se poate concluziona faptul că dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 76/2012, ies de sub „cupola neconstituționalității“ doar în ipoteza în care excepția de nelegalitate este invocată în fața unei instanțe de contencios administrativ care soluționează fondul litigiului dedus judecății și care va soluționa și excepția de nelegalitate. Prin urmare, dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 vin în contradicție cu dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituție.  … 12.În Dosarul nr. 2.912D/2017, autorul excepției arată, în esență, că legiuitorul a prevăzut în textul criticat că instanța competentă se pronunță asupra excepției de nelegalitate, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, fără a preciza însă condițiile în care aceasta poate distinge între cele două variante. În opinia autorului excepției, judecătorul este obligat să stabilească, prin hotărârile pronunțate, și în afara cadrului legal, regulile necesare pentru a se pronunța asupra excepției de nelegalitate cu care a fost învestit, contrar art. 1 alin. (4) din Constituție. … 13.Se susține că părțile nu cunosc modalitatea în care pot ataca hotărârea cu recurs, ceea ce face ca accesul lor la justiție pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege să fie limitat. Mai mult, în condițiile în care excepția de nelegalitate este invocată într-o cale de atac și este soluționată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, art. 129 din Constituție este golit de conținut. … 14.Se apreciază că modalitatea ambiguă de redactare a art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 creează o situație de inegalitate juridică, de discriminare evidentă, în cadrul aceleiași categorii de justițiabili, de natură să determine o judecată inechitabilă. … 15.În final, autorul excepției consideră că, față de aspectele de fapt și de drept expuse, se poate constata că dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 încalcă și prevederile constituționale ale art. 53 alin. (2) teza finală, potrivit cărora „măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății“.  … 16.Tribunalul Cluj – Secția civilă apreciază că se impune respingerea excepției de neconstituționalitate, deoarece textul de lege criticat a fost reglementat în scopul asigurării judecății într-un termen rezonabil, instanța sesizată cu soluționarea litigiului, chiar în situația în care aceasta este o instanță nespecializată, indiferent de gradul acesteia, fiind în măsură a analiza legalitatea pe cale incidentală a actului administrativ atacat. … 17.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că textul criticat este constituțional, întrucât excepția de nelegalitate reprezintă un incident procedural și urmează regulile aplicabile fondului cauzei în care a fost invocată. Modificările aduse art. 4 din Legea nr. 554/2004, prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, întăresc caracterul incidental al excepției de nelegalitate, în sensul că este un mijloc procesual de apărare dat în competența instanței în fața căreia se invocă, indiferent de natura juridică a litigiului. … 18.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 19.Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 2.912D/2017, precizează că își menține punctul de vedere anterior exprimat în dosare având obiect identic, în sensul constituționalității dispozițiilor legale criticate, întrucât, așa cum s-a reținut și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la justiție nu este un drept absolut și poate suferi anumite restrângeri și limitări, iar dispozițiile de lege criticate urmăresc un scop legitim, respectiv asigurarea securității raporturilor juridice și evitarea unor eventuale probleme de jurisprudență neunitară în cadrul excepțiilor de nelegalitate, dar și respectarea competenței instanțelor specializate în acest sens, respectiv cele de contencios administrativ. … 20.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:21.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 22.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.“  … 23.Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, art. 21 alin. (1) referitor la accesul liber la justiție, art. 53 alin. (2) teza finală privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 129 privind folosirea căilor de atac și ale art. 126 alin. (6) referitor la instanțele judecătorești. … 24.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici, în esență, similare, excepțiile de neconstituționalitate fiind respinse. În acest sens sunt Decizia nr. 714 din 20 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 28 februarie 2019, Decizia nr. 111 din 8 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 5 iulie 2018, și Decizia nr. 267 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014. … 25.Astfel, cu privire la critica de neconstituționalitate formulată în Dosarul nr. 2.616D/2017, potrivit căreia acordarea competenței în verificarea legalității actelor administrative tuturor instanțelor judecătorești contravine art. 126 alin. (6) din Constituție, prin Decizia nr. 267 din 7 mai 2014, precitată, Curtea a statuat că dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu contravin textului constituțional invocat, al cărui rol esențial este de garantare a controlului judecătoresc asupra actelor administrative ale autorităților publice, indiferent de modalitatea în care acesta se exercită (pe cale principală sau incidentală) și indiferent de instanța judecătorească (specializată în contencios administrativ sau de drept comun) competentă. Normele fundamentale de referință nu impun competența exclusivă a instanțelor de contencios administrativ în soluționarea excepției de nelegalitate, de vreme ce constituantul, în cuprinsul ultimei teze a alin. (6), a rezervat această exclusivitate de competență doar în privința cererilor persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din acestea declarate neconstituționale. Este singura materie asupra căreia constituantul a precizat distinct cărei instanțe judecătorești îi revine competența de soluționare, iar acest tratament diferit se justifică prin natura specială a acestor cereri. Dacă constituantul ar fi dorit ca același tratament juridic să fie aplicat și în cazul controlului legalității actelor administrative, ar fi precizat expres acest lucru în teza întâi a art. 126 alin. (6). Întrucât normele fundamentale sunt de strictă interpretare, rezultă, per a contrario că este suficient ca acest tip de control să fie supus autorității judecătorești pentru a fi îndeplinită cerința unui „control judecătoresc“ menționat de Constituție, determinarea instanței competente fiind de resortul legii infraconstituționale. În acest sens, Curtea a observat prevederile alin. (2) al aceluiași articol 126, potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Concluzionând, Curtea a constatat că noțiunea de „contencios administrativ“ nu o implică în mod necesar și pe cea de „instanță de contencios administrativ“. Potrivit art. 126 alin. (6) din Constituție, elementele definitorii ale noțiunii de „contencios administrativ“ sunt reprezentate de natura actului juridic ce stă la baza litigiului, fiind necesar ca acesta să emane de la o autoritate publică, precum și de la calitatea de autoritate publică a uneia dintre părțile litigiului. Prin coroborarea cu alin. (2) al art. 126, rezultă că organul de jurisdicție competent a soluționa litigiul, deci a exercita controlul de legalitate, este cel stabilit potrivit legii. … 26.Controlul judecătoresc garantat de art. 126 alin. (6) din Constituție reprezintă, totodată, o garanție suplimentară a dreptului unei persoane vătămate printr-un act al autorității publice, consacrat de art. 52 din Legea fundamentală, și o garanție a dreptului de acces liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, circumstanțiat însă litigiilor administrative. Așa fiind, rațiunea constituantului nu se îndreaptă cu evidență spre stabilirea unei anume instanțe judecătorești – specializate în contencios administrativ – care să realizeze controlul judecătoresc, ci ideea centrală a textului constă tocmai în instituirea unei garanții distincte, suplimentare în ceea ce privește posibilitatea cenzurării de către autoritatea judecătorească a actelor administrative ale autorităților publice, ca expresie a prevederilor art. 52 din Constituție, fără a avea relevanță dacă instanța judecătorească ce exercită respectivul control de legalitate are sau nu specializare exclusiv în contencios administrativ. Esențială, așadar, este sporirea garanțiilor controlului judecătoresc asupra actelor administrative ale autorităților publice. … 27.Controlul de legalitate poate fi exercitat fie pe calea acțiunii directe, fie pe calea incidentală a excepției de nelegalitate. Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, prin lege, ceea ce înseamnă că normele de procedură nu sunt de nivelul Legii fundamentale, ci al actelor normative subsecvente, infraconstituționale. Materia contenciosului administrativ este reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție, prin lege organică, astfel că stabilirea competenței materiale de judecată este rezultatul voinței legiuitorului în acest sens. Or, în cazul de față, legea organică – Legea nr. 554/2004 – a fost modificată tot prin voința legiuitorului, fiind stabilită o regulă diferită în ceea ce privește competența materială de soluționare a excepției de nelegalitate. Intervenția legiuitorului nu contravine însă normelor fundamentale, din moment ce exercitarea controlului judecătoresc asupra actelor administrative ale autorităților publice se realizează în continuare, sub garanția prevederilor art. 52 și ale art. 126 alin. (6) din Constituție, de către o instanță judecătorească. … 28.Nu în ultimul rând, Curtea a observat că prin conferirea plenitudinii de jurisdicție asupra excepției de nelegalitate a instanțelor de drept comun se asigură într-o manieră mai eficientă realizarea dreptului la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, drept consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție, practica judiciară demonstrând că vechea regulă de competență în materie nu servea celerității procesului, în ciuda termenelor scurte prevăzute în Legea nr. 554/2004. … 29.Referitor la criticile de neconstituționalitate formulate în Dosarul nr. 2.912D/20017, autorul excepției arată că legiuitorul a prevăzut în textul de lege criticat că instanța competentă se pronunță asupra excepției de nelegalitate fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, fără a preciza însă condițiile în care aceasta poate distinge între cele două variante. În opinia autorului excepției, contrar art. 1 alin. (4) din Constituție, judecătorul este obligat să stabilească, prin hotărârile pronunțate și în afara cadrului legal, regulile necesare pentru a se pronunța asupra excepției de nelegalitate cu care a fost învestit. … 30.Față de această susținere, prin Decizia nr. 714 din 20 noiembrie 2018 și Decizia nr. 111 din 8 martie 2018, precitate, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 235 teza a doua din Codul de procedură civilă, încheierile interlocutorii sunt acele încheieri prin care, fără a se hotărî fondul procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase. … 31.Prin Decizia nr. 241 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 13 iunie 2005, Curtea a statuat că prin interpretarea și aplicarea de către instanță a textelor de lege nu se realizează un „transfer“ de competență din sfera puterii legislative în sfera puterii executive și judecătorești. Așadar, în interesul bunei administrări a justiției, judecătorul cauzei poate aprecia asupra modului în care va soluționa excepția de nelegalitate, fie prin încheiere interlocutorie, atunci când situația de fapt și de drept este clar determinată, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, atunci când pentru soluționarea excepției sunt administrate aceleași dovezi ca și cele pentru soluționarea fondului cauzei. … 32.De altfel, Curtea a reținut că, prin critica formulată de autorul excepției, sunt vizate aspecte ce țin de procedura de judecată, pe care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența de a o stabili, în așa fel încât să nu afecteze accesul liber la justiție, dreptul la apărare ori să creeze discriminări între diferite categorii de persoane. … 33.Cât privește critica potrivit căreia părțile nu cunosc modalitatea în care pot ataca cu recurs hotărârea, ceea ce face ca accesul lor la justiție, pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege, să fie limitat, Curtea a reținut că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. … 34.Curtea nu a reținut nici critica potrivit căreia invocarea excepției de nelegalitate în calea de atac și soluționarea acesteia printr-o hotărâre judecătorească definitivă golesc de conținut norma constituțională prevăzută de art. 129 privind folosirea căilor de atac. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că legiuitorul are îndreptățirea constituțională de a considera materia contenciosului administrativ ca fiind una aparte, cu reguli specifice, inclusiv în ceea ce privește stabilirea căilor de atac. De asemenea, Curtea a observat că, în materia contenciosului administrativ, spre deosebire de dreptul comun, unde hotărârile pronunțate în prima instanță pot fi atacate cu apel, cu toate consecințele care decurg din aceasta, […] potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, legiuitorul a optat pentru menținerea căii de atac a recursului, și nu pentru înlocuirea acestuia cu calea de atac a apelului. În lumina noului Cod de procedură civilă, recursul în materia contenciosului administrativ este esențialmente diferit de recursul exercitat în această materie în vechea reglementare, care permitea, de principiu, examinarea cauzei sub toate aspectele, pe calea recursului. Așadar, ca urmare a acestei excluderi, hotărârile primei instanțe date în litigiile de contencios administrativ rămân a fi supuse în continuare recursului (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 747 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 6 februarie 2015, paragraful 23, sau Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragraful 46). … 35.De asemenea, prin Decizia nr. 679 din 5 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 16 iunie 2009, și Decizia nr. 549 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 9 iunie 2008, referitoare la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală „Recursul“, instanța de control constituțional a reținut că dispozițiile art. 129 din Constituție conțin precizarea esențială potrivit căreia hotărârile instanțelor pot fi atacate de Ministerul Public sau de părțile interesate, în condițiile legii. În plus, art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală oferă legiuitorului dreptul de a legifera cu privire la acest aspect; de aici se desprinde concluzia că nimic nu împiedică edictarea unei soluții legislative ca cea cuprinsă în textul de lege criticat. De altfel, această opțiune a legiuitorului a fost impusă de exigența soluționării cu celeritate a procesului dedus judecății, aceasta fiind una dintre caracteristicile acțiunii în contencios administrativ. … 36.De altfel, prin Decizia nr. 36 din 7 noiembrie 2016 referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 4.225/117/2014* și, în consecință, a stabilit că „dispozițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, permit invocarea excepției de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual, direct în recurs“. Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că lipsa unei căi de atac împotriva hotărârii prin care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate, în situația în care excepția de nelegalitate a fost ridicată pentru prima dată în recurs, nu reprezintă un impediment pentru invocarea acesteia direct, în calea de atac a recursului. De asemenea, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1.682 din 17 decembrie 2009, s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 4 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 554/2004, în forma nemodificată prin Legea nr. 76/2012, respingând ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate. S-a reținut că invocarea excepției de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual, în timpul soluționării litigiului ajuns deja în recurs, nu pune probleme de constituționalitate, deoarece partea interesată are dreptul de a introduce o acțiune directă prin care să solicite verificarea legalității actului administrativ respectiv, cu suspendarea consecutivă a soluționării litigiului principal. Raționamentul este asemănător și în cazul noii reglementări, când excepția de nelegalitate este soluționată chiar de către instanța de recurs, aceasta pronunțându-se mai întâi asupra excepției de nelegalitate a actului administrativ individual, după care va soluționa fondul litigiului. … 37.În raport cu aceste considerente, Curtea a reținut că dispozițiile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză. … 38.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 39.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de PFA Man I. Ioan – consilier juridic în Dosarul nr. 13.377/211/2014* al Tribunalului Cluj – Secția civilă și de Ministerul Afacerilor Interne în Dosarul nr. 494/95/2013* al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Cluj – Secția civilă și Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2019.
PREȘEDINTE
prof. univ. dr. Mona-Maria Pivniceru
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici ––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește