DECIZIA nr. 457 din 22 iunie 2017

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepție ridicată de Valentin Popa în Dosarul nr. 38.285/3/2015 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.126D/2016. … 2.Dezbaterile au avut loc la data de 13 iunie 2017, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările ulterioare, precum și ale art. 396 din Codul de procedură civilă, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 22 iunie 2017, când a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 4 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 38.285/3/2015, Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Valentin Popa cu prilejul soluționării contestației formulate împotriva deciziei de concediere.  … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 sunt discriminatorii, contravenind, astfel, prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. În acest sens arată că, potrivit textului de lege criticat, are la dispoziție 30 de zile calendaristice de la data la care i s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară pentru a formula cererea privind soluționarea conflictului de muncă. Dispozițiile art. 211 alin. (1) lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011 prevăd, însă, un termen de 45 de zile pentru contestarea măsurilor unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv a angajamentelor de plată a unor sume de bani, termen calculat de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă. Așadar, prin interpretare judecătorească, ar rezulta faptul că, în cazul abaterilor disciplinare, termenul de contestare este de 30 de zile de la data comunicării sancțiunii disciplinare, în vreme ce, în cazul măsurilor unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, termenul de contestare este de 45 de zile. Or, această diferență de tratament juridic între cele două reglementări amintite sub aspectul termenelor în care pot fi formulate constații este considerată de autorul excepției ca fiind lipsită de justificare rațională. … 5.Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că toți salariații concediați disciplinar pot exercita calea de atac prevăzută de art. 268 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003, iar împrejurarea că prin dispozițiile art. 211 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 62/2011 s-a prevăzut un alt termen de contestare a măsurilor unilaterale ale angajatorului ce exclud contestarea deciziilor prin care s-a aplicat o sancțiune disciplinară nu reprezintă o încălcare a principiului egalității în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituție.  … 6.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 7.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens invocă Decizia nr. 1.154 din 13 septembrie 2011. De asemenea, arată că interpretarea dată de instanțele de judecată dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 prin raportare la dispozițiile art. 211 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 62/2011 este o problemă de aplicare a legii, ce nu revine competenței Curții Constituționale.  … 8.Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât autorul excepției solicită interpretarea dispozițiilor de lege criticate în sensul în care contestarea deciziei de concediere disciplinară se face întrun termen de 45 de zile, potrivit art. 211 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 62/2011. Or, examinarea constituționalității unui text de lege de către instanța de contencios constituțional are în vedere compatibilitatea acestui text de lege cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Asemenea operațiuni de interpretare și aplicare a textului de lege criticat la diferitele circumstanțe ce caracterizează fiecare litigiu în parte nu pot fi atribuite competenței de control a Curții Constituționale. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispoziții potrivit cărora: „(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:[…]b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care sa comunicat decizia de sancționare disciplinară;“. … 12.Autorul excepției consideră că aceste dispoziții de lege sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituție, referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. b) din Codul muncii reglementează termenul în care poate fi formulată cererea privind soluționarea unui conflict de muncă referitor la o decizie de sancționare disciplinară. Acest termen este de 30 de zile calendaristice și începe să curgă de la data la care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară. … 14.Art. 268 alin. (1) lit. a) Legea nr. 53/2003 a prevăzut același termen de 30 de zile calendaristice și pentru acțiunile privind decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă. Ulterior, prin art. 211 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, s-a prevăzut că „măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă;“.  … 15.Legea nr. 62/2011 nu a prevăzut abrogarea expresă a dispozițiilor art. 268 din Legea nr. 53/2003, astfel că sunt aplicabile regulile specifice succesiunii în timp a actelor normative aflate pe același palier normativ. Prin urmare, termenele și ipotezele prevăzute în Legea nr. 53/2003 care nu au suferit modificări rămân aplicabile, producându-și efectele – așa cum este cazul textului de lege supus analizei de constituționalitate -, în timp ce termenele și situațiile prevăzute de Legea nr. 62/2011, precum și cele preluate cu modificări din Codul muncii se aplică cu întâietate, fiind norme adoptate ulterior.  … 16.Mai mult, Curtea observă că, modificând în sensul mai sus arătat termenele stabilite de art. 268 din Legea nr. 53/2003, Legea nr. 62/2011 nu a modificat și termenul prevăzut de art. 252 alin. (5) din Legea nr. 53/2003, care, în contextul mai larg al materiei răspunderii disciplinare, prevede că „Decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.“ În consecință, nu s-ar putea susține că formularea generală a art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 ar încorpora atât ipoteza de la lit. a), cât și pe cea de la lit. b) a art. 268 din Legea nr. 53/2003. … 17.Autorul excepției, considerând că între ipoteza în care se află, respectiv cea a art. 268 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, și ipoteza art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 nu există diferențe care să justifice în mod obiectiv un tratament juridic distinct, susține că termenul de 30 de zile calendaristice în care poate formula cererea de soluționare a unui conflict de muncă privind o decizie de sancționare disciplinară este discriminatoriu și ar trebui să fie același cu cel prevăzut de art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011. … 18.Referindu-se la principiul egalității în drepturi a cetățenilor, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că „egalitatea în fața legii și a autorităților publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituție, își găsește aplicare doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și, deci, instituirea aceluiași regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat“ (în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005). … 19.Având în vedere aceste criterii, Curtea observă că materia răspunderii disciplinare, chiar dacă este legată în mod esențial de exercitarea obligațiilor salariatului izvorând din contractul individual de muncă, reprezintă, totuși, o materie distinctă față de celelalte aspecte care vizează executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea acestui contract. Chiar și în situația în care se contestă o măsură care are ca efect încetarea contractului de muncă, Curtea apreciază că nu se poate pune un semn de egalitate între situația persoanei al cărei contract de muncă a fost desfăcut disciplinar, sancțiune însoțită de o procedură specifică, și persoana concediată pentru alte motive decât cele disciplinare, având sau nu legătură cu persoana salariatului și care se supun altor cerințe. Prin urmare, Curtea apreciază că ipotezele comparate de autorul excepției nu impun în mod necesar o reglementare identică, categoriile de persoane comparate neaflându-se în situații identice sau egale.  … 20.De altfel, Curtea constată că, prin chiar reglementarea inițială a art. 268 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 53/2003, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 62/2011, legiuitorul a optat pentru o tratare distinctă a situației persoanelor care formulează o acțiune în justiție privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă față de cele care contestă o decizie de sancționare disciplinară, în două texte de lege diferite, subliniind astfel că ipotezele legale nu se supun aceluiași regim juridic. … 21.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Valentin Popa în Dosarul nr. 38.285/3/2015 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 iunie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește