DECIZIA nr. 457 din 13 iulie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 27/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1091 din 4 decembrie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 273
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 273
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 273
ART. 6REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997
ART. 6REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 260
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 133 15/03/2022
ART. 17REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 273
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 209
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 223
ART. 25REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 273
ART. 27REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 273
ART. 30REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 273 alin. (3) din Codul penal, excepție ridicată de Andreea Pleșca și Marius Gabriel Găinaru în Dosarul nr. 5.031/866/2018 al Judecătoriei Pașcani – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.139D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se susține că rațiunea reglementării cauzei de nepedepsire prevăzute la art. 273 alin. (3) din Codul penal are în vedere tocmai raportarea subiectului activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă la activitatea organelor de urmărire penală și că dispozițiile articolului criticat nu creează discriminare între autorii faptelor de mărturie mincinoasă care își retrag declarațiile neconforme cu realitatea înainte de reținerea făptuitorului sau de punerea în mișcare a acțiunii penale și autorii faptelor de mărturie mincinoasă care nu îndeplinesc condițiile prevăzute în textul criticat.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 19 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.031/866/2018, Judecătoria Pașcani – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 273 alin. (3) din Codul penal, excepție ridicată de Andreea Pleșca și Marius Gabriel Găinaru într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorilor excepției sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate creează discriminare între martorii citați și audiați pentru prima dată în faza judecății, în primă instanță sau în căile de atac, și persoanele care au fost citate și audiate ca martori în cursul urmăririi penale, pe de o parte, iar, pe de altă parte, între toți aceștia și martorii audiați în cauzele civile sau de altă natură. Se susține că, dacă martorii audiați în procesele civile au posibilitatea de a-și retrage declarațiile mincinoase până la momentul pronunțării unei soluții în cauză, cu beneficiul nepedepsirii lor, martorii audiați în fața instanțelor penale, în faza judecății sau în faza căilor de atac, sunt lipsiți de această prerogativă, legiuitorul actual restrângând, în mod nejustificat, sfera subiecților care beneficiază de cauza de nepedepsire reglementată prin textul criticat. 6.Judecătoria Pașcani – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se susține că textul criticat încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât acesta, cu privire la cauzele penale, limitează momentul până la care poate fi aplicată cauza de nepedepsire a mărturiei mincinoase, prin condiționarea acestuia de retragerea de către martor a declarației sale anterior reținerii, arestării sau punerii în mișcare a acțiunii penale; se arată că, în celelalte categorii de cauze, retragerea mărturiei mincinoase poate fi făcută înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție pe baza acesteia. Se apreciază că natura cauzei în care este dată mărturia mincinoasă nu constituie un criteriu obiectiv pentru această diferență de tratament juridic și că, dimpotrivă, martorii mincinoși se află în aceeași situație, indiferent de tipul cauzei în care aceștia fac afirmații mincinoase. Mai mult, se observă că martorii din cauzele penale care fac declarații mincinoase pe care doresc să le retragă în cursul judecății sunt complet excluși de la cauza de nepedepsire prevăzută la art. 273 alin. (3) din Codul penal. Se susține că aceasta a fost și viziunea legiuitorului Codului penal din 1969, care prevedea, la art. 260 alin. 2, nepedepsirea faptei de mărturie mincinoasă, dacă retractarea declarației avea loc „în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție“.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Avocatul Poporului opinează că dispozițiile art. 273 alin. (3) din Codul penal sunt neconstituționale, întrucât generează discriminări fără ca acestea să fie justificate de motive obiective și raționale. Se arată că textul criticat reglementează o cauză de nepedepsire a mărturiei mincinoase care se aplică diferit martorilor din cauzele penale față de cei din cauzele civile sau de altă natură. Astfel, sfera de aplicare a textului criticat în cauzele penale este mult mai restrânsă decât în celelalte categorii de cauze, martorii din cauzele penale trebuind să își retragă mărturia mincinoasă înainte de reținere, arestare sau de punerea în mișcare a acțiunii penale, în timp ce martorii din cauzele civile sau de altă natură pot proceda la retragerea plângerii înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție, ca urmare a mărturiei mincinoase. Se susține că această diferență de tratament juridic nu este justificată, motiv pentru care dispozițiile art. 273 alin. (3) din Codul penal contravin art. 16 alin. (1) din Constituție. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la principiul egalității în fața legii.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 273 alin. (3) din Codul penal. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține însă că autorul critică prevederile art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, care au următorul cuprins: „Autorul nu se pedepsește dacă își retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reținere, arestare sau de punerea în mișcare a acțiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție, ca urmare a mărturiei mincinoase.“12.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în fața legii.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 133 din 15 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 8 august 2022, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.14.Prin Decizia nr. 133 din 15 martie 2022, paragrafele 12-26, Curtea a reținut că prevederile art. 273 alin. (3) din Codul penal reglementează o cauză de nepedepsire cu caracter personal, aplicabilă persoanei care are calitatea de martor și care procedează la retragerea mărturiei mincinoase. În acest context, dispozițiile art. 273 alin. (3) din Codul penal împart cauzele în care poate interveni retragerea mărturiei mincinoase în două categorii, făcând referire, pe de o parte, la cauzele penale, în care cauza de nepedepsire astfel reglementată este aplicabilă dacă mărturia mincinoasă este retrasă înainte de reținere, arestare sau de punerea în mișcare a acțiunii penale, iar, pe de altă parte, la toate celelalte cauze, în care mărturia mincinoasă trebuie să fie retrasă înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție, ca urmare a mărturiei mincinoase, pentru a fi aplicabilă cauza de nepedepsire analizată.15.Curtea a reținut că autorul excepției critică însă soluția legislativă prevăzută de dispozițiile art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, în ipoteza retragerii mărturiei mincinoase, arătând că acestea discriminează persoanele care comit fapte de mărturie mincinoasă în cadrul cauzelor penale și înțeleg să își retragă declarațiile ulterior momentelor procesuale enumerate în cuprinsul textului criticat (reținerea, arestarea sau punerea în mișcare a acțiunii penale), dar anterior pronunțării unei hotărâri penale, în raport cu cele care se încadrează în condițiile prevăzute prin textul criticat.16.Referitor la infracțiunea de mărturie mincinoasă, Curtea a reținut că aceasta asigură protecție penală credibilității probei cu martori într-o procedură judiciară, întrucât este cert că declarațiile martorilor sau ale persoanelor asimilate acestora (interpret, expert) reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de probă prin care se poate afla adevărul, ele contribuind, în mod esențial, la trasarea unei corespondențe cât mai exacte între adevărul juridic și cel material. Din acest punct de vedere, era firesc ca legiuitorul să incrimineze încălcarea obligației martorilor de a contribui la stabilirea adevărului judiciar, o asemenea conduită putând prejudicia, într-o manieră esențială, actul de justiție.17.Astfel, Curtea a constatat că infracțiunea analizată, reglementată la art. 273 din Codul penal, în forma de bază, prevăzută la alin. (1) al art. 273 din Codul penal, incriminează fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat, iar, în forma sa agravată, reglementată la alin. (2) al articolului anterior menționat, incriminează mărturia mincinoasă săvârșită de un martor cu identitate protejată ori aflat în programul de protecție a martorilor, de un investigator sub acoperire, de o persoană care întocmește un raport de expertiză ori de un interpret, în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață ori închisoarea de 10 ani sau mai mare. 18.În ceea ce privește momentele procesuale enumerate în cuprinsul textului criticat, reținerea, astfel cum este reglementată la art. 209 din Codul de procedură penală, constituie măsura preventivă privativă de libertate ce poate fi dispusă în faza de urmărire penală față de suspect sau de inculpat, de către organul de cercetare penală sau de către procuror, după caz, pe o durată de cel mult 24 de ore. Aceasta implică recurgerea la constrângere și pierderea libertății de mișcare a suspectului sau a inculpatului în privința căruia este dispusă, motiv pentru care constituie o restrângere considerabilă a libertății individuale, persoana în cauză fiind izolată de societate și supusă interogatoriului preliminar.19.La rândul său, arestarea preventivă, reglementată la art. 223 și următoarele din Codul de procedură penală, este măsura procesuală preventivă privativă de libertate cea mai intruzivă în exercitarea libertății individuale a persoanei, prin care judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța dispune arestarea inculpatului pe durata și în condițiile prevăzute de lege, în locuri speciale destinate acestui scop, în interesul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecății.20.Cu privire la punerea în mișcare a acțiunii penale, Curtea reține că aceasta constă în efectuarea actului procesual prevăzut de lege prin care se formulează învinuirea (acuzarea) împotriva unei persoane și se declanșează activitatea de tragere la răspundere penală a acesteia. Prin această activitate se naște raportul procesual penal fundamental dintre stat și făptuitor, iar suspectul devine inculpat (parte în procesul penal), urmând a fi adus în fața instanței penale, în scopul aplicării sancțiunii prevăzute de legea penală dacă se va stabili că a săvârșit cu vinovăție infracțiunea de care este acuzat. Aceasta are la bază principiile care decurg din regulile fundamentale ale procesului penal, precum și din particularitățile acțiunii penale.21.Analiza măsurilor preventive și a actului punerii în mișcare a acțiunii penale relevă însă faptul că măsura arestării preventive poate fi dispusă numai față de inculpat, prin urmare, ulterior momentului punerii în mișcare a acțiunii penale (pentru arestare, punerea în mișcare a acțiunii penale este o condiție sine qua non), motiv pentru care enumerarea în cuprinsul art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal a măsurii preventive anterior menționate este superfluă.22.Din analiza gramaticală a textului ce reglementează soluția juridică criticată, Curtea a reținut că, pentru a fi incidentă cauza de nepedepsire prevăzută la art. 273 alin. (3) din Codul penal, în cauzele penale, retragerea mărturiei mincinoase trebuie să aibă loc în etapa urmăririi penale, anterior momentului punerii în mișcare a acțiunii penale, iar în situația luării față de suspect sau inculpat a măsurii preventive a reținerii, anterior dispunerii acestei măsuri.23.Astfel, pentru a deveni incidentă cauza de nepedepsire prevăzută la art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, retragerea mărturiei mincinoase trebuie să aibă loc înainte ca presupusul făptuitor să devină parte a procesului penal, prin punerea în mișcare a acțiunii penale, și înainte ca acesta să poată fi reținut. Așadar, având în vedere conținutul măsurii preventive a reținerii, care implică privarea de libertate a făptuitorului, precum și cel al punerii în mișcare a acțiunii penale, care presupune formularea unei acuzații împotriva suspectului și dobândirea de către acesta a calității procesuale de inculpat, legiuitorul a ales drept limite temporale până la care martorul trebuie să procedeze la retragerea mărturiei mincinoase pentru a beneficia de cauza de nepedepsire prevăzută la art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal două momente procesuale în care situația juridică a făptuitorului se schimbă în una mai puțin favorabilă, prin restrângerea exercițiului libertății sale individuale sau prin punerea sa sub acuzare. Desigur, dispunerea măsurii preventive a reținerii sau punerea în mișcare a acțiunii penale trebuie să fie determinată de aspectele relatate de martorul mincinos, iar opțiunea legiuitorului de a oferi celor care declară în defavoarea suspectului sau a inculpatului avantajul de a beneficia de cauza de nepedepsire prevăzută la art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal este lesne de înțeles, având în vedere efectele negative pe care declarația mincinoasă le produce asupra persoanei în cauză, și nu doar asupra procesului de înfăptuire a justiției.24.Prin urmare, rațiunea reglementării cauzei de nepedepsire prevăzute la art. 273 alin. (3) din Codul penal, în ipoteza retragerii mărturiei mincinoase date în cadrul procesului penal, are în vedere raportarea subiectului activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă la activitatea organelor de urmărire penală, fiind aceea de a-l stimula pe martor ca, ulterior efectuării de către organele judiciare de cercetări raportate la situații sau împrejurări nereale, inapte să conducă la aflarea adevărului, pe baza afirmațiilor martorului mincinos, acesta să își retragă mărturia înainte de a se produce efecte grave sau chiar ireversibile față de suspect sau față de inculpat, iar astfel activitatea de urmărire penală să fie reorientată într-o direcție care să ducă la soluționarea corectă a cauzei penale.25.Or, având în vedere aceste considerente, martorul care comite o faptă dintre cele prevăzute la art. 273 alin. (1) și (2) din Codul penal, dar care își retrage mărturia anterior reținerii făptuitorului sau punerii în mișcare a acțiunii penale se află într-o situație diferită de cea a martorului care, săvârșind una dintre faptele anterior menționate, își retrage mărturia la un moment procesual ulterior reținerii sau punerii în mișcare a acțiunii penale, cu consecința producerii în privința suspectului sau a inculpatului a unor efecte juridice de o gravitate considerabilă și a determinării organelor judiciare să acționeze potrivit unor date necorespunzătoare adevărului obiectiv, de natură a determina stabilirea unui adevăr judiciar eronat.26.În ceea ce privește ipoteza martorilor care dau declarații mincinoase în faza judecății și doresc să le retragă anterior pronunțării, pe baza acestora, a unei hotărâri penale în defavoarea inculpatului, Curtea reține că, în această fază, se impune, cu atât mai mult, asigurarea unei protecții sporite a stabilității acestei proceduri judiciare față de eventualele oscilații ale atitudinii altor subiecți procesuali (martori, experți, interpreți), deoarece, în caz contrar, dreptul de apreciere al instanței în procesul formării convingerii sale ar fi afectat, influențând în mod negativ și aprecierea acesteia asupra admisibilității altor probe. Totodată, desfășurarea judecății ar fi expusă riscului dobândirii unui caracter preponderent aleatoriu, deoarece subiecții procesuali ar fi liberi să facă declarații neconforme cu realitatea, cu toate efectele negative asupra desfășurării judecății cauzei penale, putând apoi să își retracteze mărturia înainte de pronunțarea unei hotărâri în cauză.27.Așa fiind, regimul juridic diferit reglementat de legiuitor în privința incidenței cauzei de nepedepsire prevăzute la art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, în cazul celor două categorii de martori care săvârșesc fapte de mărturie mincinoasă dintre cele prevăzute la art. 273 alin. (1) și (2) din Codul penal, are la bază un criteriu obiectiv și rezonabil, de natură să justifice tragerea la răspundere penală a martorilor care nu își retrag declarațiile date în condițiile reglementate la art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, respectiv anterior reținerii sau punerii în mișcare a acțiunii penale.28.Pentru aceste motive, Curtea a reținut că dispozițiile art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal nu creează discriminare între autorii faptelor de mărturie mincinoasă care își retrag declarațiile neconforme cu realitatea înainte de reținerea făptuitorului sau punerea în mișcare a acțiunii penale și autorii faptelor de mărturie mincinoasă care nu îndeplinesc condițiile prevăzute prin textul criticat și își retrag în faza judecății mărturia mincinoasă dată anterior în cauză.29.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței anterior menționate, atât soluția, cât și considerentele deciziei mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. 30.Distinct de cele reținute prin Decizia nr. 133 din 15 martie 2022, precitată, Curtea Constituțională constată că argumentele formulate în cuprinsul acesteia sunt aplicabile mutatis mutandis și în privința comparației pe care autorii excepției o fac între condițiile de aplicare a cauzei de nepedepsire cu privire la martorii din procesele penale și cele cu privire la martorii din procesele civile, în sens larg. Aceasta întrucât procesele civile, în sens larg, sunt soluționate, de principiu, conform dispozițiilor Codului de procedură civilă, care exclud dispunerea unor măsuri precum reținerea, arestarea preventivă sau punerea în mișcare a acțiunii penale, aceste instituții fiind specifice procesului penal. Pentru acest motiv, subzistă și în ipoteza anterior menționată diferențele mai sus analizate, referitoare la efectele juridice ale dispunerii în cadrul procesului penal a măsurilor enumerate în textul criticat, precum și considerentele mai sus formulate cu privire la importanța evitării restrângerii exercițiului unor drepturi fundamentale ale suspecților sau ale inculpaților, în cadrul procesului penal, ca urmare a dispunerii măsurilor preventive privative de libertate sau a punerii în mișcare a acțiunii penale. 31.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Andreea Pleșca și Marius Gabriel Găinaru în Dosarul nr. 5.031/866/2018 al Judecătoriei Pașcani – Secția penală și constată că dispozițiile art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Pașcani – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 iulie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x