DECIZIA nr. 456 din 13 iulie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 349 din Codul penal, excepție ridicată de Constantin Isăilă în Dosarul nr. 14.636/245/2017 al Judecătoriei Iași – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.124D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 69 din 28 februarie 2017. Se subliniază că măsurile legale privind securitatea și sănătatea în muncă trebuie definite ca fiind un ansamblu de activități instituționalizate care trebuie să fie respectate de către angajator și de către angajat și că, practic, legea transpune un principiu foarte important, respectiv responsabilitatea angajatorului de a asigura securitatea și sănătatea angajaților în toate aspectele legale de muncă, precum și responsabilitatea beneficiarilor muncii acestora. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 28 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 14.636/245/2017, Judecătoria Iași – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 349 din Codul penal, excepție ridicată de Constantin Isăilă într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul comiterii infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prevăzută la art. 349 din Codul penal. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, lăsând loc unor aprecieri subiective și, în consecință, discreționare ale destinatarilor normei, în condițiile în care organelor judiciare, în misiunea de interpretare și aplicare a legii, respectiv de stabilire a caracterului defectuos al îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, le revine obligația de a aplica standarde legale obiective, stabilite prin prescripția normativă. În acest sens, se face trimitere la considerentele Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 și ale Deciziei nr. 23 din 20 ianuarie 2016. Or, în cuprinsul textului criticat, legiuitorul a folosit sintagma „măsuri legale“ fără a indica actele normative sau categoriile de acte normative care prevăd aceste măsuri, aspect care deschide calea arbitrarului în apreciere, arbitrar care nu poate constitui temei legal pentru trimiterea în judecată și pentru condamnarea unor persoane. Se susține că, pentru ca o faptă de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă să poată constitui infracțiune, este obligatoriu ca respectiva conduită să fie prevăzută în acte de reglementare primară. Se mai susține că, potrivit actualei redactări a normei de incriminare criticate, se poate ajunge cu ușurință la situația în care orice derapaj de la orice normă de securitate în muncă, indiferent că aceasta este prevăzută de un act de reglementare primară sau de un regulament de ordine interioară prevăzut de angajator, să fie calificat drept infracțiune, fără să se țină cont de reprezentarea pe care făptuitorul a avut-o asupra acestei fapte, de gravitatea normelor încălcate sau de posibilitatea făptuitorului de a prevedea consecințele faptelor sale. Se arată că o normă de incriminare trebuie să prevadă fapte de o anumită gravitate, care să impună sancționarea lor conform legii penale. Însă textul criticat nu permite făptuitorului să aprecieze gravitatea faptei pe care o săvârșește, întrucât nu prevede categoriile de norme care trebuie să fie încălcate pentru ca faptele comise să intre în sfera de reglementare a normei de incriminare analizate. … 6.Judecătoria Iași – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată și că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care sintagma „măsuri legale“ din cuprinsul art. 349 din Codul penal este interpretată în sensul că ar îngloba și norme de rang inferior legii organice sau ordonanței de urgență. Se arată că normele de complinire a dispozițiilor legale de incriminare pot să aparțină doar legislației primare și, de asemenea, că organele judiciare trebuie să respecte și să aplice principiul minimei intervenții. Se face trimitere, în acest sens, la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016. Totodată, este invocat principiul legalității incriminării și a pedepsei, arătându-se că, potrivit acestuia, norma de incriminare nu poate fi interpretată extensiv, în defavoarea acuzatului. Este invocată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul legalității incriminării și se arată că o normă de incriminare trebuie să fie clară, precisă și previzibilă și să îndeplinească exigențele stabilite prin jurisprudența anterior referită. Sunt invocate, totodată, dispozițiile art. 15 alin. (1) din Codul penal raportate la cele ale art. 73 alin. (3) lit. h) și ale art. 115 din Constituție, susținându-se că prin „măsuri legale“ nu se poate înțelege decât măsuri prevăzute prin legi sau prin ordonanțe de urgență. Se arată că există o jurisprudență a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 69 din 28 februarie 2017, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 349 din Codul penal, însă critica formulată în cauza de față este una diferită, vizând imposibilitatea completării textului criticat cu norme de rang inferior legii organice sau ordonanței de urgență. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 349 din Codul penal, care au următorul cuprins: (1)Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.(2)Fapta prevăzută în alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. … 11.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii și ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea incriminării. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că argumente de neconstituționalitate similare au fost formulate cu privire la dispozițiile art. 350 din Codul penal, ce reglementează infracțiunea de nerespectare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, excepția de neconstituționalitate astfel invocată fiind respinsă, ca neîntemeiată, de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 304 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1144 din 26 noiembrie 2020. … 13.Prin Decizia nr. 304 din 9 iunie 2020, precitată, paragraful 12, Curtea a reținut că dispozițiile art. 350 din Codul penal (s. n. – ca și cele ale art. 349 din Codul penal, referitoare la infracțiunea de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă) fac parte din capitolul IV – Infracțiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activități reglementate de lege al titlului VII – Infracțiuni contra siguranței publice al părții speciale a Codului penal. Prin urmare, infracțiunea de nerespectare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă are ca obiect juridic generic protecția relațiilor sociale referitoare la siguranța publică, iar ca obiect juridic special protecția relațiilor sociale din domeniul asigurării securității și sănătății în muncă. … 14.În ceea ce privește dispozițiile art. 349 din Codul penal, Curtea constată că acestea reglementează infracțiunea corelativă celei de nerespectare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, respectiv infracțiunea de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă. Astfel, prin infracțiunea reglementată la art. 349 din Codul penal sunt incriminate faptele simetrice celor prevăzute la art. 350 din Codul penal, săvârșite în aceleași condiții și care produc aceleași efecte reglementate la art. 350 anterior menționat, respectiv faptele de neluare a vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către persoanele care aveau îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională. Așadar, trimiterea la măsurile legale de securitate și sănătate în muncă constituie un element comun al laturii obiective a celor două infracțiuni analizate. … 15.Pentru aceste motive, Curtea reține că toate argumentele reținute în cuprinsul Deciziei nr. 304 din 9 iunie 2020, precitată, sunt aplicabile mutatis mutandis și în privința dispozițiilor art. 349 din Codul penal. … 16.Astfel, prin Decizia nr. 304 din 9 iunie 2020, paragrafele 13 și 15-23, Curtea a reținut că prevederile art. 350 din Codul penal se completează cu legislația primară privind sănătatea și securitatea în muncă, respectiv cu Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006, astfel cum aceasta a fost modificată și completată ulterior, act normativ ce reprezintă legea-cadru în materia analizată. Conform art. 3 și 4 din cuprinsul său, Legea nr. 319/2006 se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât și private, angajatorilor, lucrătorilor și reprezentanților lucrătorilor. De la dispozițiile acesteia fac excepție cazurile în care particularitățile inerente ale anumitor activități specifice din serviciile publice, cum sunt forțele armate sau poliția, vin în contradicție cu prevederile acestei legi, precum și cazurile de dezastre, inundații și cele pentru realizarea măsurilor de protecție civilă, situații în care securitatea și sănătatea lucrătorilor trebuie asigurate ținându-se seama de principiile stabilite în cuprinsul său. Legea nr. 319/2006 cuprinde atât dispoziții generale, cât și norme privind domeniul său de aplicare, obligațiile angajatorilor, supravegherea sănătății, comunicarea, cercetarea, înregistrarea și raportarea evenimentelor, grupurile sensibile la riscuri, contravențiile, autoritățile competente și instituțiile cu atribuții în domeniu, precum și dispoziții finale. … 17.Curtea a constatat că, în prezent, singura normă penală ce incriminează faptele de nerespectare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă este art. 350 din Codul penal, care însă se completează cu prevederile Legii nr. 319/2006 mai sus analizate. … 18.Referitor la infracțiunea prevăzută la art. 350 alin. (1) din Codul penal, aceasta reglementează situația în care nicio persoană nu respectă măsurile legale de securitate și sănătate în muncă, dacă în acest mod se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională. Dacă prin art. 349 din Codul penal a fost incriminată fapta de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea această îndatorire [text ce reprezintă vechea reglementare, de la art. 37 alin. (1) din Legea nr. 319/2006], prin art. 350 din Codul penal este sancționată orice persoană care nu respectă măsurile legale de securitate și sănătate în muncă [normă de incriminare ce reprezintă vechea reglementare, de la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 319/2006]. Prin această incriminare sunt extinse măsurile preventive pentru garantarea unui climat de siguranță, obligatoriu, atât pentru lucrători și alți participanți la procesul de muncă, cât și pentru orice alte persoane prezente la locul de muncă. O formă distinctă de sancționare este cea prevăzută la art. 350 alin. (2) din Codul penal în privința persoanelor care repun în funcțiune instalațiile, mașinile și utilajele anterior eliminării tuturor deficiențelor pentru care s-a luat măsura opririi lor. … 19.Prin urmare, infracțiunea analizată presupune existența prealabilă a unor măsuri a căror respectare previne crearea pericolului iminent de producere a accidentului sau de îmbolnăvire profesională, nerespectarea acestora putând determina urmări prejudiciabile. Aceste măsuri și obligații cu privire la securitatea și sănătatea în muncă sunt, în prezent, cele reglementate prin Legea nr. 319/2006. Astfel, actul normativ analizat prevede obligațiile angajatorilor (capitolul III, art. 6-21), obligațiile lucrătorilor (capitolul IV, art. 22 și 23), supravegherea sănătății (capitolul V, art. 24 și 25), comunicarea, cercetarea, înregistrarea și raportarea evenimentelor (capitolul VI, art. 26-34) și grupurile sensibile la riscuri (capitolul VII, art. 35 și 36). … 20.Curtea a reținut că obiectul juridic al infracțiunii este reprezentat de relațiile sociale privind securitatea și sănătatea în muncă, în sensul că orice persoană care participă la procesul de muncă trebuie să fie protejată prin respectarea normelor stabilite prin legea specială, care au fost puse în practică de către angajator sau de către o persoană abilitată în acest sens. Încălcarea normelor legale determină sancționarea persoanei vinovate pentru crearea pericolului iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, chiar dacă nu se ajunge la un rezultat prejudiciabil. Fiind o infracțiune de pericol, aceasta nu are obiect material. Subiectul activ al infracțiunii este orice persoană care nu respectă obligațiile și măsurile stabilite de lege pentru prevenirea producerii accidentelor de muncă sau a îmbolnăvirilor profesionale, fără ca aceasta să aibă o anumită calitate ori calificare în procesul muncii. Nici în cazul variantei infracționale prevăzute la alin. (2) al art. 350 din Codul penal subiectul activ nu este unul calificat. Subiectul pasiv principal este statul, iar, în varianta normativă prevăzută la art. 350 alin. (1) din Codul penal, subiect pasiv secundar este orice persoană care, din cauza conduitei subiectului activ, este supusă pericolului iminent de producere a accidentului de muncă sau pericolului de îmbolnăvire profesională, fără a se ajunge la vătămarea fizică a acesteia. Participația penală este posibilă sub toate formele. Elementul material al laturii obiective constă în fapta de nerespectare a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, în modalitățile prevăzute la art. 350 alin. (1) din Codul penal, precum și în fapta de repornire a utilajelor, anterior eliminării tuturor deficiențelor, în varianta normativă prevăzută la art. 350 alin. (2) din Codul penal. Legea specială, respectiv Legea nr. 319/2006, reglementează la art. 5 semnificația legală a noțiunilor de „lucrător“, „angajator“, „alți participanți la procesul de muncă“, „reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor“, „prevenire“, „eveniment“, „accident de muncă“, „boală profesională“, „echipament de muncă“, „echipament individual de protecție“, „loc de muncă“, „pericol grav și iminent de accidentare“, „stagiu de practică“, „securitate și sănătate în muncă“, „incident periculos“, „servicii externe“, „accident ușor“ și „boală legată de profesiune“. Mai mult, sintagma „accidente de muncă“ este detaliată la art. 30 din Legea nr. 319/2006, potrivit căruia, în sensul prevederilor art. 5 lit. g) din aceeași lege, este, de asemenea, accident de muncă accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere și/sau unitate, cu permisiunea angajatorului [art. 30 lit. a) din Legea nr. 319/2006], și accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activități culturale, sportive, în țară sau în afara granițelor țării, în timpul și din cauza îndeplinirii acestor sarcini [art. 30 lit. b) din Legea nr. 319/2006]. Totodată, sintagma „boală profesională“ beneficiază de o reglementare suplimentară la art. 33 din Legea nr. 319/2006, conform căruia, în sensul prevederilor art. 5 lit. h) din Legea nr. 319/2006, afecțiunile suferite de elevi și studenți în timpul efectuării instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale. În completarea art. 33 anterior menționat, art. 34 din Legea nr. 319/2006 prevede, la alin. (1), că declararea bolilor profesionale este obligatorie și se face de către medicii din cadrul autorităților de sănătate publică teritoriale și a municipiului București, iar, la alin. (2), că cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmării lor, precum și stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiștii autorităților de sănătate publică teritoriale, în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă. … 21.Așa fiind, Curtea a reținut că elementul material al laturii obiective poate fi determinat, în fiecare caz concret, în funcție de particularitățile fiecărei cauze, prin raportare la definițiile legale astfel reglementate. … 22.Urmarea imediată constă în crearea unui pericol pentru relațiile sociale din domeniul sănătății și securității în muncă. Legătura de cauzalitate între faptele arătate în ipoteza normei de incriminare și crearea stării de pericol există chiar dacă nu se produce niciun accident. Din punctul de vedere al laturii subiective, infracțiunea poate fi săvârșită cu intenție sau din culpă. Consumarea infracțiunii are loc în momentul nerespectării uneia sau a mai multor obligații privind asigurarea sănătății și securității în muncă, iar epuizarea acesteia are loc în momentul săvârșirii ultimului act de nerespectare a măsurilor legale, în varianta infracțională prevăzută la alin. (1) al art. 350 din Codul penal, și, respectiv, în momentul ultimului act de repornire a utilajelor, în varianta normativă prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol. … 23.Având în vedere aceste considerente, Curtea a reținut că, spre deosebire de infracțiunea de abuz în serviciu, infracțiunea de nerespectare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă este reglementată într-o manieră clară, precisă și previzibilă, elementul material al laturii sale obiective putând fi determinat, în fiecare caz, prin raportare la definițiile reglementate la art. 5 din Legea nr. 319/2006, iar restul conținutului său constitutiv prin interpretarea sistematică a prevederilor art. 350 din Codul penal, în contextul dispozițiilor Legii nr. 319/2006, în ansamblul său. Așa fiind, sfera de aplicare a infracțiunii reglementate prin textul criticat poate fi cu ușurință distinsă de cea a contravențiilor din domeniul securității și sănătății în muncă, prevăzute la art. 39 și 40 din Legea nr. 319/2006. … 24.Pentru aceste motive, Curtea a constatat că dispozițiile art. 350 din Codul penal respectă cerințele de calitate a legii, ce rezultă din prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5), fiind, totodată, în acord cu dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție privind principiul legalității incriminării și a pedepsei. În acest sens, Curtea a reținut că dispozițiile Legii nr. 319/2006 disting, în mod explicit, între infracțiuni și contravenții, capitolul IX al acestei legi, intitulat „Contravenții“, reglementând clar și distinct, la art. 39-44, faptele care constituie contravenții. Prin urmare, contravențiile în domeniul securității și sănătății în muncă sunt bine individualizate, neexistând posibilitatea confundării lor cu infracțiunile ce vizează relațiile sociale din același domeniu. … 25.De altfel, Curtea a constatat, făcând trimitere la Decizia nr. 69 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 18 iulie 2017, paragrafele 27-29, că ar fi imposibilă enumerarea în textele de lege criticate a tuturor măsurilor de securitate și sănătate în muncă. Tocmai de aceea legiuitorul a optat pentru o reglementare ce presupune un anumit grad de abstractizare și de generalitate. Reglementările cuprinse în Legea nr. 319/2006, lege-cadru, sunt detaliate, în funcție de domeniul în care se aplică, prin hotărâri ale Guvernului care, potrivit art. 108 alin. (2) din Constituție, se emit pentru organizarea executării legilor. Curtea a constatat, totodată, că faptul că legiuitorul nu a enumerat în textul incriminator toate măsurile de sănătate și securitate în muncă, din toate domeniile în care acestea se aplică, nu aduce atingere principiului constituțional invocat, deoarece orice normă juridică trebuie să aibă un anumit grad de abstractizare, precum și faptul că revine instanței, în procesul de interpretare și aplicare a legii, rolul de a identifica în cuprinsul Legii nr. 319/2006 aceste măsuri și de a le corobora cu acelea din legislația specială ori subsecventă. În acest sens, cu referire la principiul aplicabilității generale a legilor, instanța de contencios constituțional a reținut că, prin hotărârile din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007, 12 februarie 2008 și 21 octombrie 2013, pronunțate în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, și Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre (a se vedea Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, precitată, paragraful 46, și Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragraful 23). … 26.Având în vedere aceste considerente, Curtea reține că argumentele formulate în cuprinsul Deciziei nr. 304 din 9 iunie 2020 cu privire la caracterul neîntemeiat al excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 350 din Codul penal sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză, pentru infracțiunea prevăzută la art. 349 din Codul penal. … 27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Isăilă în Dosarul nr. 14.636/245/2017 al Judecătoriei Iași – Secția penală și constată că dispozițiile art. 349 din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Iași – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 iulie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește