DECIZIA nr. 456 din 1 iulie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, în integralitatea sa, și a prevederilor art. I pct. 19 și ale art. IV alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019, precum și ale art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, excepție ridicată de Andrei Gogoașă în Dosarul nr. 15.900/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.550D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.924D/2019 și nr. 3.426D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 și a prevederilor art. 58^1 din Legea nr. 38/2003, excepție ridicată de Alexandru-Adrian Cîrsti și de Mile Gavrilovic în dosarele nr. 16.060/325/2019 și nr. 16.289/325/2019 ale Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă. … 4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 5.Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.924D/2019 și nr. 3.426D/2019 la Dosarul nr. 2.550D/2019, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Precizează că adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 respectă dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție, având în vedere că transportul public, inclusiv transportul public de persoane, constituie un domeniu strategic care necesită o reglementare urgentă. Se arată că în anul 2019, la nivel european, au fost soluționate cauze având ca obiect aspecte privind transportul public de persoane, iar faptul că Guvernul a invocat abordarea într-o viziune nouă, integrată, a legislației în vigoare reprezintă un motiv suficient și temeinic care justifică adoptarea ordonanței de urgență criticate. Referitor la dispozițiile art. 58^1 din Legea nr. 38/2003, arată că se impune menținerea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin Încheierea din 11 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 15.900/299/2019, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, în integralitatea sa, a prevederilor art. I pct. 19 și ale art. IV alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019, precum și ale art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere. Excepția a fost ridicată de Andrei Gogoașă într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri în materie contravențională. … 8.Prin Sentința civilă nr. 10.872 din 15 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 16.060/325/2019, și prin Sentința civilă nr. 12.220 din 13 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 16.289/325/2019, Judecătoria Timișoara – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 și a prevederilor art. 58^1 din Legea nr. 38/2003. Excepția a fost ridicată de Alexandru-Adrian Cîrsti și de Mile Gavrilovic în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri în materie contravențională. … 9.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 sunt neconstituționale, deoarece niciuna dintre soluțiile legislative cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019 nu se fundamentează pe existența unei situații extraordinare, a cărei reglementare să nu poată fi amânată. Totodată, la momentul adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 nu a fost respectată obligația de motivare a necesității reglementării și situației de fapt ce a impus o asemenea soluție legislativă. Practic, Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență în domeniul legii organice prin utilizarea, în mod abuziv, a competenței de delegare legislativă întemeiată pe art. 115 alin. (4) din Constituție. Motivele expuse de Guvern pentru adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 nu respectă exigențele necesare adoptării unui asemenea act normativ, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 214 din 9 aprilie 2019, Decizia nr. 258 din 14 martie 2006, Decizia nr. 255 din 14 mai 2005, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000 sau Decizia nr. 544 din 28 iunie 2006. Cu privire la justificarea situației extraordinare, atât în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019, cât și în nota de fundamentare, Guvernul invocă schimbările legislative în domeniul transportului public, impunându-se „abordarea într-o viziune nouă, integrată, a legislației în vigoare“, aspecte în raport cu care nu sunt îndeplinite condițiile stabilite de Legea fundamentală în materie de delegare legislativă, întemeiată pe art. 115 alin. (4) din Constituție. Aceste constatări ale Guvernului pot constitui, cel mult, temeiul promovării de către Guvern a unui proiect de lege pentru modificarea și punerea în acord a actualului cadrul normativ în domeniul transportului în regim de taxi sau în regim de închiriere, însă nu justifică și nu semnifică o situație extraordinară ce nu necesită amânare, astfel încât să determine adoptarea unei ordonanțe în regim de urgență în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție. Caracterul superficial al argumentării situației extraordinare reiese din nota de fundamentare în cuprinsul căreia Guvernul invocă Regulamentul (CE) nr. 1.370/2007. … 10.În susținerea criticii de neconstituționalitate este invocat Avizul Consiliului Legislativ referitor la proiectul de Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 21/2019. … 11.În condițiile în care jurisprudența Curții Constituționale a statuat, cu privire la conceptul de situație extraordinară și conceptul de urgență, că acestea nu se suprapun cu motivarea utilității reglementării, a oportunității adoptării actului normativ sau cu scopul/rațiunea legiferării, este evident că situația extraordinară nu poate fi determinată de existența unui cadru legislativ neunitar, complex, imprevizibil, iar urgența măsurii nu poate fi justificată de nevoia îmbunătățirii acestui cadru sau de cea a armonizării legislației române cu cea europeană. Or, fără îndoială că scopul urmărit prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 a fost perfecționarea legislației, așa cum rezultă atât din preambulul ordonanței de urgență, cât și din nota de fundamentare a acesteia. Mai mult decât atât, în condițiile în care Parlamentul voia să dispună modificări legislative în domeniu, acestea puteau fi reglementate odată cu Legea nr. 328/2018 pentru modificarea și completarea Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007, fapt care nu s-a întâmplat, de unde rezultă că o atare schimbare legislativă nu este oportună. … 12.În ceea ce privește așa-zisa imposibilitate de reținere a caracterului repetat al faptei contravenționale, invocată ca motiv al adoptării ordonanței de urgență, se susține că argumentul este unul superficial și lipsit de logică juridică, întrucât, asemenea faptelor penale, faptele contravenționale pot avea un caracter, de obicei, repetitiv. Prin urmare, soluția Guvernului de transformare a unei contravenții cu caracter repetat într-o contravenție simplă prin intermediul unei ordonanțe de urgență este neconstituțională, neexistând o situație extraordinară care să justifice acest demers legislativ. … 13.Un alt argument al Guvernului pentru a legifera prin intermediul ordonanței de urgență a fost o presupusă existență a evaziunii fiscale în domeniul serviciilor de transport în regim de taxi sau în regim de închiriere. Or, acest argument este înlăturat de Ministerul Finanțelor Publice care, în Punctul de vedere nr. 804.591/804.599/2019 menționat în Avizul Consiliului Legislativ cu privire la proiectul de Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 21/2019, menționează următoarele: „Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, «veniturile, alte beneficii și elemente patrimoniale sunt supuse legislației fiscale, indiferent dacă sunt obținute din acte sau fapte ce îndeplinesc sau nu cerințele altor dispoziții legale.» În acest context, Ministerul Finanțelor Publice apreciază că veniturile obținute de operatorii de transport fără licențe de traseu, în condițiile în care acestea sunt declarate, potrivit legii, nu au efect în domeniul evaziunii fiscale, astfel cum sunt reglementate faptele de evaziune fiscală, potrivit art. 9 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare.“ Astfel, invocarea, în mod nereal, a existenței unor fapte de evaziune fiscală în nota de fundamentare conduce la emiterea ordonanței de urgență cu exces de putere, în sensul în care acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. … 14.Prin urmare, în considerarea celor arătate mai sus, în preambulul ordonanței de urgență, Guvernul avea obligația identificării situațiilor extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată și să motiveze urgența legiferării cu privire la materiile modificate. Aceste exigențe constituționale nu au fost respectate la momentul adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019, aspect confirmat prin Avizul Consiliului Legislativ nr. 138 din 15 aprilie 2019, potrivit căruia: „în conformitate cu art. 115 alin. (4) din Constituție, și ținând seama de deciziile Curții Constituționale în materie, menționăm că în nota de fundamentare și în preambul trebuie prezentate elementele de fapt și de drept ale situației extraordinare care nu poate fi amânată, precum și ale efectelor negative ce decurg din neadoptarea proiectului în regim de urgență, de natură a justifica recurgerea la această cale de reglementare. Motivarea necorespunzătoare ori, după caz, lipsa motivării, în susținerea aspectelor învederate anterior, poate constitui motiv de declarare a neconstituționalității actului normativ“. … 15.Se invocă și Avizul Ministerului pentru Relația cu Parlamentul nr. 46A din 25 martie 2019, care apreciază că este necesară detalierea situației extraordinare în privința intervențiilor legislative referitoare la Legea nr. 38/2003, inclusiv din perspectiva riscurilor, a eventualelor consecințe negative, care s-ar produce în cazul neadoptării măsurilor propuse în proiect, a impactului negativ asupra bugetului de stat, ca urmare a evaziunii fiscale generate de caracterul permanent al activităților de transport de persoane în regim de taxi și în regim de închiriere, cu încălcarea prevederilor legale, precum și detalierea amplorii fenomenului constând în imposibilitatea sancționării faptelor de piraterie în transportul de persoane în regim de taxi, prin prezentarea unei statistici privind numărul cauzelor în care instanțele judecătorești au anulat procesele-verbale de constatare și de sancționare a unor contravenții, ca urmare a imposibilității demonstrării de către agentul constatator a caracterului repetitiv al faptei. … 16.Se invocă și Punctul de vedere al Ministerului Justiției nr. 2/27.572 din 27 martie 2019, care apreciază necesitatea clarificării și reanalizării proiectului, în raport cu prevederile art. 1 alin. (4) și (5), art. 116, art. 117 și art. 120-122 din Constituție. … 17.Faptul că nu era nevoie de reglementarea acestei situații în regim de urgență reiese, în opinia autorilor excepției, și din Punctul de vedere al Consiliului Concurenței nr. 3.571 din 28 martie 2019 la care face referire avizul Consiliului Legislativ, după cum urmează: „în condițiile existenței unor bariere administrative la intrarea pe piața transportului în regim de taxi, «dezvoltarea unor soluții inovative de transport urban necolectiv de persoane contribuie la creșterea gradului de concurență și facilitează interacțiunea dintre cerere și ofertă, având efect benefic pentru ambele părți, respectiv client și transportator»“. … 18.Se susține, de asemenea, că Guvernul a încălcat și normele privind tehnica legislativă, și anume art. 31 alin. (1) lit. a) teza a II-a și art. 32 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Prin urmare, nici în preambul, nici în nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019, situația de urgență ce nu necesită amânare a reglementării nu este motivată de o manieră expresă și neechivocă, fiind încălcate dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție. … 19.Referitor la dispozițiile art. 58^1 din Legea nr. 38/2003, autorii susțin că acestea contravin principiului caracterului personal al răspunderii contravenționale, dar și principiului proporționalități sancțiunii, încălcând prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 din Legea nr. 24/2000 și ale art. 1 și art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. … 20.Astfel, în cazul utilizării unui autoturism pentru transportul public de persoane, fără a exista o autorizație taxi sau copie conformă pentru efectuarea serviciului, se poate dispune suspendarea dreptului de utilizare a autoturismului prin reținerea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare pe o perioadă cuprinsă între 6 și 12 luni. Răspunderea juridică pentru săvârșirea unei fapte contravenționale își are temeiul în săvârșirea acesteia cu vinovăție. Subiectul activ al contravenției este persoana fizică ce săvârșește o faptă prevăzută de legea contravențională, prin acte de executare, de determinare sau de complicitate. Prin urmare, calitatea de contravenient este dată de îndeplinirea tuturor condițiilor obiective și subiective privind existența contravenției. Individualizarea sancțiunii ce urmează a fi aplicată contravenientului se realizează conform principiilor legalității, individualității, proporționalității și personalității sancțiunii aplicate, principii specifice dreptului penal, care, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și instanțelor naționale, sunt asimilate și în materie contravențională. Oportunitatea aplicării unor astfel de măsuri nu poate fi sustrasă controlului judecătoresc, de vreme ce și sancțiunile complementare pot avea natura juridică de acuzație în „materie penală“, dacă măsurile dispuse au caracter atât preventiv, punitiv, cât și disuasiv, specific pedepselor accesorii. Prin urmare, aplicarea sancțiunilor contravenționale trebuie să fie în acord cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 21 alin. (3) din Constituție. … 21.Or, dispozițiile art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 sunt neconstituționale, având în vedere faptul că acestea permit aplicarea sancțiunii contravenționale complementare unei persoane ce nu întrunește calitatea de subiect activ al faptei contravenționale – proprietarul autoturismului, în privința căruia se dispune măsura suspendării dreptului de utilizare a autoturismului prin reținerea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare. … 22.Nu în ultimul rând, se încalcă, în mod secundar, și dreptul de proprietate privată, ocrotit prin art. 44 din Constituție și de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin faptul că suspendarea dreptului de utilizare a autoturismului unui terț conduce la limitarea exercitării prerogativelor dreptului de proprietate cu privire la acesta, anume: dreptul de folosință sau de dispoziție. Proprietarul autoturismului nu poate contesta în mod oficial măsura suspendării dreptului de utilizare a autoturismului dacă contravenientul (altul decât proprietarul) nu înțelege să formuleze plângere contravențională, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Deși proprietarul autovehiculului poate contesta procesul-verbal de reținere a plăcuțelor și a numerelor de înmatriculare pe tărâmul contenciosului administrativ, o soluție pronunțată de instanță nu are finalitate efectivă, deoarece măsura suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului (și procesul-verbal de reținere a acestora) este accesorie măsurii principale dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției. … 23.De asemenea, dispozițiile art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 încalcă principiul proporționalității sancțiunii contravenționale, având în vedere, în primul rând, că, în practică, aceasta este aplicată fără a se ține seama de identitatea proprietarului autovehiculului al cărui drept de circulație este suspendat prin reținerea certificatului de înmatriculare și a numerelor de înmatriculare și fără a se lua în calcul dacă acesta a cunoscut sau nu activitățile care se efectuau cu autovehiculul. Se arată că trebuie asigurat un just echilibru între interesul general al societății și interesul individual vizat de măsura contravențională complementară aplicată, sens în care sunt invocate prevederile art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, înainte de aplicarea sancțiunii contravenționale, agentul constatator trebuie să parcurgă etapa individualizării acesteia în raport cu toate criteriile impuse de normele legale, inclusiv în ceea ce privește măsurile complementare ce urmează a o însoți. Or, dispozițiile legale criticate prevăd obligativitatea aplicării măsurii complementare a suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului în cazul îndeplinirii conținutului constitutiv al contravenției. Astfel, agentul constatator nu are la îndemână o marjă de apreciere în ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată, fiind astfel obligat să aplice măsura contravențională complementară indiferent de circumstanțele faptei, cu toate că în această manieră este încălcat principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale și proporționalitatea contravenției aplicate în raport cu natura și gravitatea faptei. Principiul proporționalității contravenției aplicate este încălcat ca urmare a faptului că măsura contravențională complementară a suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului se dispune pe o perioadă inițială de 6 luni. Măsura poate înceta în 30 de zile dacă persoana care a comis fapta contravențională achită amenda contravențională – sancțiunea principală. În ipoteza în care contravenientul nu achită amenda contravențională, măsura suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului se prelungește pentru încă 6 luni. Prin urmare, proprietarul autovehiculului, care este terț față de sancțiunea contravențională, depinde de acțiunile contravenientului pentru a-și utiliza propriul autovehicul: dacă acesta alege să plătească sau nu amenda contravențională. Pentru a fi evitate aceste inadvertențe, aplicarea sancțiunii contravenționale trebuie să treacă prin filtrul proporționalității și al oportunității agentului constatator, nefiind astfel permise sancțiunile de drept. Sancțiunea contravențională nu poate fi aplicată de drept, legiuitorul nefiind în măsură să prevadă toate situațiile ce pot să apară în practică, astfel încât a învestit agentul constatator cu forța publică pentru a putea aplica o sancțiune în funcție de specificul fiecărei situații. Este necesar ca agentul constatator să analizeze proporționalitatea sancțiunii pentru a fi evitată situația aplicării legii în mod rigid. … 24.S-a mai arătat că procedura de suspendare a dreptului de utilizare a autovehiculului este neconstituțională în integralitatea sa prin raportare la Ordinul ministrului administrației și internelor și al ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 108/2010 pentru aprobarea Procedurii privind aplicarea măsurii de suspendare a dreptului de utilizare a unui autovehicul prin reținerea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare, precum și a Procedurii privind modalitatea concretă prin care contravenientul face dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru continuarea transportului/ deplasării, precum și condițiile necesare care trebuie îndeplinite pentru încetarea măsurii de imobilizare, având în vedere disproporționalitatea sancțiunii aplicate și măsurile efective ce necesită a fi luate pentru protejarea drepturilor proprietarului autoturismului. … 25.În fapt, este necesar ca persoana sancționată contravențional să formuleze plângere contravențională. Proprietarul autovehiculului are deschisă calea contenciosului administrativ, dar este necesar să formuleze cerere pentru suspendarea executării actului administrativ contestat – procesul-verbal de reținere a certificatului și a plăcuțelor cu numerele de înmatriculare, după care, ulterior, acesta trebuie să atace în contencios administrativ procesul-verbal de reținere. Toate aceste demersuri sunt accesorii admiterii plângerii contravenționale formulate de contravenient (altul decât proprietarul autovehiculului), procesul-verbal de reținere a plăcuțelor și a certificatului de înmatriculare fiind accesoriu procesului-verbal privind stabilirea și sancționarea contravenției. În opinia autorilor excepției, modalitatea de reglementare a sancțiunii prevăzute de art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 contravine și art. 1 din Legea nr. 24/2000. … 26.Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019, în integralitatea ei, precum și, în particular, a dispozițiilor art. I pct. 19, respectiv ale art. IV alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019 este întemeiată. Astfel, instanța invocă aspecte din jurisprudența Curții Constituționale în materia ordonanțelor de urgență (Decizia nr. 361 din 26 mai 2016 sau Decizia nr. 83 din 19 mai 1998) și reține că în cauză nu se întrevede existența unei situații extraordinare care să fi justificat reglementarea pe calea ordonanței de urgență. Motivele invocate de către Guvern în „expunerea de motive“ a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019, prin care se argumentează necesitatea adoptării ordonanței, sunt, în esență, următoarele: nevoia corelării Legii nr. 38/2003 cu Legea serviciilor publice de transport persoane în unitățile administrativ-teritoriale nr. 92/2007; nevoia combaterii faptelor de piraterie în domeniul transportului de persoane în regim de taxi. Or, corelarea a două acte normative nu reprezintă, prin ea însăși, o situație care să fie caracterizată de un grad mare de abatere de la obișnuit, dat fiind că, într-un sistem legislativ complex, care poartă amprenta diversității și multitudinii izvoarelor normative, precum cel românesc, ipoteza necorelării este frecvent întâlnită. Nici nesocotirea normelor legale în materia transportului de persoane în regim de închiriere nu se circumscrie unei situații extraordinare, întrucât, potrivit Guvernului, la data adoptării ordonanței, fenomenul pirateriei era în creștere, deci era deja cunoscut decidenților politici. … 27.Cu privire la urgența reglementării, cea de-a doua condiție prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea Constituțională a constatat, în jurisprudența sa, că urgența reglementării nu echivalează cu existența situației extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza și pe calea procedurii obișnuite de legiferare (a se vedea Decizia nr. 421 din 9 mai 2007 sau Decizia nr. 109 din 9 februarie 2010). Astfel, Guvernul nu a indicat, în concret, prin recursul la date statistice sau la alte elemente factuale relevante, consecințele negative care s-ar fi produs în absența reglementării pe calea ordonanței de urgență. În asemenea condiții, instanța judecătorească, fără a contesta utilitatea demersului legislativ, apreciază, totuși, că ar fi trebuit urmată procedura comună de legiferare, în care Parlamentul este actorul principal, în calitatea sa de exponent al voinței populare. … 28.Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 58^1 din Legea nr. 38/2003, instanța judecătorească apreciază că aceasta este neîntemeiată. Reține că dreptul la un proces echitabil este unul de natură procedurală, sub a cărui umbrelă stau mai multe garanții menite să confere procesului un caracter echitabil, cum ar fi: dreptul la o instanță independentă și imparțială, dreptul la apărare, dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil etc. Acesta nu conține însă nicio referire, expresă sau implicită, la principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale sau la principiul proporționalității sancțiunii. Deși nu tăgăduiește valoarea semnificativă pe care aceste principii o au în dreptul contravențional, fiind fie consacrate legal – art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, fie statuate la nivel doctrinar și jurisprudențial – principiul personalității răspunderii contravenționale, instanța reține, totuși, că acestea nu au rang constituțional. Nici critica petentului cu privire la încălcarea dreptului de acces la instanță, parte componentă a dreptului la un proces echitabil, nu este, în opinia instanței, întemeiată. Făcând abstracție de problema interesului petentului în promovarea unei asemenea cereri, a cărui existență este discutabilă în contextul cauzei, instanța reține că proprietarul autovehiculului are posibilitatea de a ataca măsura reținerii certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor autoturismului prin intermediul plângerii contravenționale. Astfel, art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu limitează sfera persoanelor abilitate legal să formuleze plângere contravențională, motiv pentru care, sub rezerva justificării unui interes legitim, actual și personal, trebuie recunoscută și proprietarului autovehiculului posibilitatea de a formula o asemenea cale de atac. Chiar și în situația în care s-ar opina în sensul inadmisibilității formulării plângerii contravenționale de către proprietarul autovehiculului, soluție ce s-ar întemeia pe o interpretare restrictivă a art. 31 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, acestuia iar rămâne deschisă calea contenciosului administrativ. Prin urmare, instanța apreciază că dispozițiile art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 nu contravin dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție.  … 29.În final, instanța reține că prevederile art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 nu contravin nici art. 44 din Constituție privind dreptul de proprietate privată. Dreptul de proprietate privată nu este unul absolut, ci, dimpotrivă, este un drept relativ, susceptibil de limitări. Restrângerea sau limitarea unui drept poate fi dispusă numai în acord cu prevederile art. 53 din Constituție, cu respectarea condițiilor impuse de aceste dispoziții constituționale. Toate aceste condiții sunt îndeplinite în cauză. Sancțiunea este prevăzută expres de lege, art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 fiind sediul legal. Restrângerea dreptului de utilizare a autoturismului se impune pentru apărarea ordinii publice împotriva serviciilor de „taximetrie“ ilegală. Măsura este necesară pentru asigurarea siguranței cetățenilor care apelează la astfel de servicii și în scopul creării unui climat de concurență loială în domeniu. Sancțiunea este proporțională cu gravitatea faptei, gravitate care se deduce din faptul că serviciile de „taximetrie“ ilegală conduc la crearea unei concurențe neloiale și sunt potențial periculoase pentru clienți, întrucât autoturismele care sunt utilizate în practicarea acestei activități nu sunt supuse verificărilor tehnice la fel de des precum cele pentru care există autorizație de la instituțiile abilitate din domeniu. Sancțiunea se aplică tuturor persoanelor care se află în aceeași situație juridică, în speță celor care utilizează un autoturism pentru transportul public de persoane fără a deține autorizație taxi sau, după caz, copie conformă ori dacă aceste documente au valabilitatea depășită sau nu sunt conforme cu transportul efectuat ori cu prevederile Legii nr. 38/2003, fără nicio deosebire, astfel încât aceasta nu se aplică în mod discriminatoriu. Sancțiunea nu aduce atingere existenței dreptului de proprietate privată asupra autoturismului, ci doar limitează folosința sa pe o perioadă de 6 luni, ca regulă, conform art. 58^1 alin. (1) din Legea nr. 38/2003. Atributul dispoziției juridice este intact în toată această perioadă, proprietarul fiind privat doar de prerogativa folosinței și doar pentru o durată limitată de timp. … 30.Judecătoria Timișoara – Secția a II-a civilă apreciază că prevederile legale contestate sunt constituționale, fiind reglementată o situație juridică existentă în concordanță cu realitatea socială. În ceea ce privește normele de tehnică legislativă, instanța reține că este de competența legiuitorului să decidă cu privire la oportunitatea adoptării unui act legislativ, iar în ceea ce privește norma despre care se presupune că încalcă principiul răspunderii personale complementare, instanța reține că aceasta are ca scop înlăturarea unei stări de pericol și împiedicarea săvârșirii pe viitor a unor astfel de contravenții, proporționalitatea aplicării acestei măsuri derivând din gradul de pericol social al contravenției. … 31.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 32.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.  … 
CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:33.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 34.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, în integralitatea sa, prevederile art. I pct. 19 și ale art. IV alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 16 aprilie 2019, precum și ale art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003, modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 168/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2010 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri și de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010. … 35.Prevederile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019, prin care se modifică și se completează Legea nr. 38/2003, au următorul cuprins:– Art. I pct. 19: „La articolul 55 punctul 3, litera h) se modifică și va avea următorul cuprins:h)aplicabilă persoanelor fizice sau juridice pentru efectuarea de transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism sau de mărfuri cu un autovehicul, fără respectarea prevederilor art. 7 alin. (2) sau, după caz, ale art. 7 alin. (3).“; …  … – Art. IV alin. (3): „Prin excepție de la prevederile alin. (1) dispozițiile art. I pct. 19 intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I.“ …  … 36.Prevederile art. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019, la care textul de lege criticat face trimitere, au următorul cuprins: „Prevederile art. I și II intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I.“ … 37.Prevederile art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 au următorul cuprins: (1)În cazul utilizării unui autoturism pentru transportul public de persoane fără ca acesta să dețină autorizație taxi sau, după caz, copie conformă ori dacă aceste documente au valabilitatea depășită sau nu sunt conforme cu transportul efectuat ori cu prevederile prezentei legi, precum și în cazurile prevăzute la art. 20 alin. (7) și art. 36 alin. (3), odată cu aplicarea sancțiunii contravenționale, prevăzută de prezenta lege, se suspendă dreptul de utilizare a autoturismului, respectiv pentru 6 luni.(2)Suspendarea dreptului de utilizare a autoturismului se realizează prin reținerea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare de către ofițerii și/sau agenții de poliție din cadrul Poliției Române care au calitatea de polițiști rutieri. (3)Plăcuțele cu numărul de înmatriculare împreună cu certificatul de înmatriculare și o copie a proceselor-verbale de constatare a contravenției și de reținere a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare se predau, în termen de maximum 3 zile, inspectoratului județean de poliție, respectiv Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, care notifică deținătorului autoturismului faptul că suspendarea dreptului de utilizare a acestuia încetează la 6 luni de la data procesului-verbal de reținere a acestora. (4)Suspendarea notificată a dreptului de utilizare a autoturismului încetează, iar plăcuțele cu numărul de înmatriculare și certificatul de înmatriculare se restituie, la cerere, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:a)au trecut cel puțin 30 de zile de la data procesului-verbal de reținere;  … b)se depune dovada achitării amenzii contravenționale.  … (5)După epuizarea unui termen notificat de suspendare a dreptului de utilizare a autoturismului, dacă nu se face dovada achitării amenzii contravenționale, se notifică deținătorului prelungirea suspendării pentru încă 6 luni. (6)Dacă în decurs de cel mult 12 luni de la încetarea ultimei suspendări a dreptului de utilizare a autoturismului se aplică o nouă suspendare, nu se mai poate beneficia de reducerea termenului prevăzut la alin. (4) lit. a). (7)Pe perioada suspendării dreptului de utilizare a autoturismului acesta nu poate fi reînmatriculat. … 38.În opinia autorilor excepției, prevederile legale ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 115 alin. (4) privind adoptarea ordonanțelor de urgență ale Guvernului. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 privind dreptul la respectarea bunurilor din Primul Protocol adițional la Convenție. … 39.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 instituie modificări și completări ale Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere. Punctual, dispozițiile art. I pct. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019 dispun modificarea art. 55 punctul 3 litera h) din Legea nr. 38/2003, stabilind că efectuarea de transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism sau de mărfuri cu un autovehicul, fără respectarea prevederilor art. 7 alin. (2) sau, după caz, ale art. 7 alin. (3) din Legea nr. 38/2003, constituie contravenție, dacă fapta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei. În esență, modificarea operată prin dispozițiile legale invocate vizează conținutul constitutiv al contravenției. Astfel, prin modificarea efectuată s-a eliminat din conținutul normei sintagma „în mod repetat“, cu consecința că, pentru reținerea caracterului contravențional al faptei, nu se mai impune probarea săvârșirii faptei în mod repetat, fiind suficient un singur act material tipic pentru angajarea răspunderii contravenționale. … 40.Dispozițiile art. IV alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019 stabilesc că dispozițiile modificatoare, anterior menționate, intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I. … 41.Cu titlu introductiv, Curtea reține că este dreptul legiuitorului, inclusiv al celui delegat în conformitate cu prevederile art. 115 din Constituție, să stabilească, în reglementarea regimului contravențiilor, măsuri, inclusiv de executare a amenzilor contravenționale, care să țină seama de gradul de pericol social al diferitelor contravenții ori de frecvența acestora, să elaboreze și să aplice deci o anumită politică pentru prevenirea și sancționarea încălcărilor de lege care îmbracă forma contravențiilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 359 din 30 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 12 noiembrie 2003). De asemenea, în aplicarea „politicilor sale contravenționale“, în mod analog cu aplicarea politicilor penale, legiuitorul se bucură de o largă marjă de apreciere, ținând seama, printre altele, de multitudinea de situații și împrejurări, precum și de dinamica socială accentuată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 716 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 20 ianuarie 2021). … 42.Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, autoritățile naționale sunt cele care decid, în primul rând, ce fel de „amendă“ trebuie aplicată, deciziile luate în acest domeniu implicând o apreciere a problemelor politice, economice și sociale, apreciere pe care Convenția o lasă în competența statelor membre, acestea având la dispoziție o largă marjă de apreciere (a se vedea Decizia de inadmisibilitate din 21 martie 2006, pronunțată în Cauza Valico – S.R.L. împotriva Italiei, Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunțată în Cauza Elecctrosan – S.R.L. împotriva României, paragraful 17, și Hotărârea din 18 iunie 2013, pronunțată în Cauza S.C. Complex Herta Import Export – S.R.L. Lipova împotriva României, paragraful 32). … 43.Referitor la condițiile de adoptare a unei ordonanțe de urgență a Guvernului, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că Guvernul poate adopta o ordonanță de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, sau Decizia nr. 598 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 26 noiembrie 2019). Sintagma „situații extraordinare“ a fost analizată în jurisprudența Curții Constituționale, care a reținut implicațiile deosebirii terminologice dintre noțiunea de „caz excepțional“, utilizată în concepția art. 114 alin. (4) din Constituție anterior revizuirii, și cea de „situație extraordinară“, arătând că, deși diferența dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obișnuit sau comun căruia îi dau expresie, este evidentă, același legiuitor a simțit nevoia să o pună la adăpost de orice interpretare de natură să minimalizeze o atare diferență, prin adăugarea sintagmei „a căror reglementare nu poate fi amânată“, consacrând, astfel, in terminis imperativul urgenței reglementării. Prin aceeași decizie, Curtea a reamintit jurisprudența sa pronunțată anterior revizuirii Legii fundamentale, prin care a precizat că de esența cazului excepțional este caracterul său obiectiv, în sensul că „existența sa nu depinde de voința Guvernului care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de urgență“ (Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998). Curtea a mai arătat că pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public (spre exemplu, Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009). Cât privește condiția urgenței, prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea Constituțională a statuat că „urgența reglementării nu echivalează cu existența situației extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza și pe calea procedurii obișnuite de legiferare“ (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007). … 44.În cauză, Curtea observă că în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 se menționează că reglementarea criticată a fost adoptată „având în vedere faptul că prin prevederile Legii nr. 328/2018 pentru modificarea și completarea Legii serviciilor publice de transport persoane în unitățile administrativ-teritoriale nr. 92/2007 se redefinesc modalitățile de prestare a serviciului public de transport local, impunând abordarea într-o viziune nouă, integrată, a legislației în vigoare, ținând seama de dispozițiile Legii serviciilor publice de transport persoane în unitățile administrativ-teritoriale nr. 92/2007, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora serviciile de transport în regim de închiriere au fost excluse din sfera serviciilor publice de transport local, realizându-se astfel schimbarea regimului juridic al acestui tip de transport din serviciu de utilitate publică în transport comercial“. … 45.De asemenea, în nota de fundamentare a ordonanței de urgență criticate se face referire la „impactul negativ asupra mediului concurențial normal al activității operatorilor care sunt autorizați să presteze serviciul de taximetrie, având în vedere numărul limitat al autorizațiilor care se eliberează la nivelul unităților administrativ-teritoriale“; „imposibilitatea sancționării persoanelor fizice sau juridice care nu respectă art. 7 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 38/2003, ce a determinat perpetuarea efectuării transportului public, contra cost, de persoane cu un autoturism, fără a deține pentru acesta, după caz, autorizație taxi valabilă sau copie conformă valabilă, conducând la calitatea necorespunzătoare a serviciului de taximetrie“; „influența negativă generată de faptele de piraterie prestate în transportul public în regim de taxi și în regim de închiriere, asupra activității operatorilor serviciului public de taximetrie care îndeplinesc condițiile legale“. … 46.Aplicând jurisprudența instanței de contencios constituțional privind interpretarea art. 115 alin. (4) din Constituție la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019, Curtea reține că situația extraordinară invocată de Guvern, constând, în esență, în creșterea activităților de transport de persoane în regim de taxi cu încălcarea prevederilor legale, cu caracter de fenomen permanent, și perpetuarea efectuării transportului public, contra cost, de persoane cu un autoturism, fără a deține autorizație taxi valabilă sau copie conformă valabilă, nu a depins de voința Guvernului, care, în asemenea împrejurări, a fost constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea interesului public referitor la buna desfășurare a activităților de transport în regim de taxi și în regim de închiriere. … 47.De asemenea, astfel cum rezultă din nota de fundamentare, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2019 s-au urmărit creșterea calității transportului public în regim de închiriere, crearea unor beneficii directe asupra mediului de afaceri, prin stimularea activității transportului de închiriere, în condițiile legii, și luarea unor măsuri cu impact pozitiv asupra calității vieții tuturor cetățenilor, indiferent de categoria socială. … 48.Totodată, Curtea reține că urgența a fost motivată în cuprinsul ordonanței de urgență criticate. Astfel, în preambulul ordonanței se menționează: „consecințele negative asupra atingerii obiectivelor din strategiile autorităților administrației publice locale în privința transportului public local, cu impact negativ inclusiv asupra mediului înconjurător;“, perturbarea mediului concurențial normal în care își desfășoară activitatea operatorii care sunt autorizați să presteze serviciul de taxi de activitatea de piraterie în domeniu, în condițiile în care există un număr limitat al prestatorilor, prin eliberarea unui anumit număr de autorizații, „imposibilitatea sancționării persoanelor fizice sau juridice care nu respectă prevederile art. 7 alin. (2) și (3) din Legea nr. 38/2003, cu modificările și completările ulterioare,“ deoarece, prin caracterul repetitiv atribuit faptei, neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 7 alin. (2) și (3) din Legea nr. 38/2003 nu poate fi dovedită de agenții de poliție constatatori, afectarea calității serviciului de taxi și creșterea evaziunii fiscale, influența negativă a faptelor de piraterie prestate în transportul public în regim de taxi și în regim de închiriere asupra activității operatorilor serviciului public de taxi care îndeplinesc condițiile legale, elemente de natură să justifice imposibilitatea de a amâna adoptarea actului normativ criticat.  … 49.Pentru aceste considerente, Curtea constată caracterul neîntemeiat al criticilor de neconstituționalitate raportate la art. 115 alin. (4) din Constituție. … 50.În plus, Curtea observă că, ulterior intrării în vigoare a actului normativ criticat, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2019 privind activitățile de transport alternativ cu autoturism și conducător auto, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 1 iulie 2019, au fost reglementate activitățile de transport alternativ cu autoturism și conducător auto, iar potrivit art. 37 din acest act normativ, modificat prin art. unic pct. 5 din Legea nr. 204/2019 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 49/2019 privind activitățile de transport alternativ cu autoturism și conducător auto, „Persoanele fizice și juridice care derulează operațiuni ce intră sub incidența prezentei ordonanțe de urgență beneficiază de o perioadă de tranziție până la data de 1 februarie 2020.“. Însă aspectele legate de interpretarea și aplicarea legii excedează contenciosului constituțional, fiind de competența instanțelor judecătorești învestite cu soluționarea cauzelor. … 51.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate formulată cu privire la dispozițiile art. 58^1 din Legea nr. 38/2003, Curtea reține că acestea instituie măsura suspendării dreptului de utilizare a autoturismului pentru transportul public de persoane pentru 6 luni, în cazul utilizării unui autoturism pentru transportul public de persoane fără ca acesta să dețină autorizație taxi sau, după caz, copie conformă ori dacă aceste documente au valabilitatea depășită sau nu sunt conforme cu transportul efectuat ori cu prevederile Legii nr. 38/2003, precum și în cazurile prevăzute la art. 20 alin. (7) și art. 36 alin. (3) din această lege.  … 52.În jurisprudența sa, Curtea a statuat că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări rezonabile. Art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale stabilește că dispozițiile art. 1 paragraful 1 din același Protocol referitoare la protecția proprietății „nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general (…)“. De asemenea, art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală prevede că dreptul de proprietate este garantat, dar „conținutul și limitele acestui drept sunt stabilite de lege“, iar art. 136 alin. (5) din Constituție consacră caracterul inviolabil al proprietății private, însă „în condițiile legii“ (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 691 din 5 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 16 iunie 2009). … 53.Astfel, Curtea reține că suspendarea dreptului de utilizare a autoturismului reprezintă consecința unei conduite culpabile și nu are semnificația înfrângerii dreptului de proprietate privată asupra autoturismului, chiar dacă pune în discuție limitarea prerogativei folosinței. Măsura reținerii plăcuțelor cu numărul de înmatriculare împreună cu certificatul de înmatriculare are caracter temporar și reprezintă o limitare a folosinței autoturismului pe o perioadă de 6 luni, care poate fi prelungită cu încă 6 luni, în condițiile art. 58^1 alin. (5) din Legea nr. 38/2003. De asemenea, potrivit art. 58^1 din Legea nr. 38/2003, suspendarea notificată a dreptului de utilizare a autoturismului încetează, iar plăcuțele cu numărul de înmatriculare și certificatul de înmatriculare se restituie, la cerere, dacă au trecut cel puțin 30 de zile de la data procesului-verbal de reținere și se depune dovada achitării amenzii contravenționale. O astfel de măsură este justificată obiectiv și rațional, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol create ca urmare a nerespectării regulilor privind transportul în regim de taxi sau în regim de închiriere și prevenirea săvârșirii unor noi contravenții.  … 54.Ca urmare, Curtea constată că suspendarea dreptului de utilizare a autoturismului prevăzută de textul de lege criticat este consecința legală a încălcării dispozițiilor cuprinse în actul normativ la care se referă critica de neconstituționalitate. … 55.Deși măsura prevăzută de textul de lege criticat limitează exercitarea dreptului de proprietate al unei persoane, chiar dacă aceasta nu este vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute de lege, stabilirea acesteia are în vedere eficiența mecanismului de preîntâmpinare a săvârșirii unor noi contravenții, deoarece conducătorul auto contravenient s-ar putea apăra invocând faptul că este un simplu detentor precar al bunului, iar activitatea ilicită de transport ar putea continua. Totodată, proprietarul (deținătorul) autoturismului utilizat în mod ilicit a încredințat folosința bunului său, asumându-și riscul ca activitatea conducătorului auto să genereze un pericol pentru societate.  … 56.Așadar, având în vedere scopul urmărit, mijloacele folosite, precum și existența unui just echilibru între interesele individuale și cele generale, Curtea constată că prevederile de lege criticate sunt conforme dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.  … 57.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 21 din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu îngrădesc dreptul deținătorului autoturismului de a se adresa unei instanțe judecătorești și a de a beneficia de un proces echitabil. Astfel, procesul-verbal de reținere a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare reprezintă un act administrativ, a cărui legalitate poate fi supusă controlului judecătoresc, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Totodată, pentru a-și recupera prejudiciul, deținătorul autoturismului are la îndemână calea acțiunii în justiție împotriva conducătorului auto contravenient, dacă acesta a depășit termenii și condițiile în care i-a fost încredințat autoturismul.  … 58.În consecință, Curtea constată că prevederile art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 nu încalcă dispozițiile constituționale și convenționale privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și nu conțin norme contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție. … 59.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Andrei Gogoașă în Dosarul nr. 15.900/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă, de Alexandru-Adrian Cîrsti și de Mile Gavrilovic în dosarele nr. 16.060/325/2019 și nr. 16.289/325/2019 ale Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă și constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, în integralitatea sa, prevederile art. I pct. 19 și ale art. IV alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2019 și ale art. 58^1 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă și Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 1 iulie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește