DECIZIA nr. 455 din 25 octombrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 50 din 18 ianuarie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 155 29/06/2018 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 155 29/06/2018 ART. 1
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 70 05/10/2017
ActulREFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 94
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 161 19/04/2003 ART. 94
ActulREFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998
ActulREFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998 ART. 16
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 160 30/07/1998 ART. 16
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 155 29/06/2018 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 70 05/10/2017
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 70 05/10/2017 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 94
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998 ART. 16
ART. 3REFERIRE LALEGE 155 29/06/2018
ART. 3REFERIRE LALEGE 155 29/06/2018 ART. 1
ART. 3REFERIRE LAORD DE URGENTA 70 05/10/2017
ART. 3REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 94
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998 ART. 16
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 76
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 77
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 717 29/10/2015
ART. 4REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998
ART. 5REFERIRE LALEGE 155 29/06/2018 ART. 1
ART. 5REFERIRE LAORD DE URGENTA 70 05/10/2017
ART. 5REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 94
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998 ART. 16
ART. 6REFERIRE LAHG 860 03/06/2004
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998 ART. 9
ART. 7REFERIRE LAORD DE URGENTA 70 05/10/2017
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 188 08/12/1999 ART. 29
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998 ART. 7
ART. 8REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 94
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998 ART. 16
ART. 10REFERIRE LALEGE 155 29/06/2018
ART. 10REFERIRE LALEGE 155 29/06/2018 ART. 1
ART. 10REFERIRE LAORD DE URGENTA 70 05/10/2017
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 544 28/06/2006
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 258 14/03/2006
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 255 11/05/2005
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 15 25/01/2000
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 11REFERIRE LALEGE 155 29/06/2018
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 76
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 77
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 76
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 77
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 188 08/12/1999 ART. 29
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998 ART. 16
ART. 14REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 94
ART. 14REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 96
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 40
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 9
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 17REFERIRE LAORD DE URGENTA 70 05/10/2017
ART. 17REFERIRE LALEGE 200 25/05/2004
ART. 21REFERIRE LAOG 42 29/01/2004
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 188 08/12/1999
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 23REFERIRE LAORD DE URGENTA 70 05/10/2017
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998 ART. 16
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 24REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 12
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LALEGE 155 29/06/2018 ART. 1
ART. 29REFERIRE LAORD DE URGENTA 70 05/10/2017
ART. 29REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 94
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 62
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998 ART. 16
ART. 30REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 12
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 76
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 9
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 76
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 77
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 31REFERIRE LALEGE 155 29/06/2018 ART. 1
ART. 31REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 94
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998 ART. 16
ART. 32REFERIRE LALEGE 155 29/06/2018
ART. 32REFERIRE LALEGE 155 29/06/2018 ART. 1
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 51 01/02/2018
ART. 32REFERIRE LAORD DE URGENTA 70 05/10/2017
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 51 01/02/2018
ART. 33REFERIRE LAORD DE URGENTA 70 05/10/2017
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 34REFERIRE LALEGE 155 29/06/2018
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 1 10/01/2014
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 447 29/10/2013
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 35REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 94
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 228 02/06/2020
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 347 07/05/2015
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 396 13/06/2017
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 188 07/04/2016
ART. 38REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 94
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 154 17/03/2022
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 418 03/07/2014
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 1082 08/09/2009
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 1412 16/12/2008
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998 ART. 16
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 9
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 9
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 41REFERIRE LADECIZIE 51 01/02/2018
ART. 41REFERIRE LAORD DE URGENTA 70 05/10/2017
ART. 41REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 94
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 40
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 42REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 233 25/05/2004
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 9
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 40
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 9
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 46REFERIRE LALEGE 155 29/06/2018
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 51 01/02/2018
ART. 46REFERIRE LAORD DE URGENTA 70 05/10/2017
ART. 46REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 47REFERIRE LALEGE (R) 160 30/07/1998 ART. 16
ART. 48REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 48REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în limita sintagmei „sau calități decât cea în care a fost numit“, ale articolului unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea și exercitarea profesiunii de medic veterinar și ale art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998 pentru organizarea și exercitarea profesiunii de medic veterinar, astfel cum a fost modificat și completat prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018, excepție ridicată de Colegiul Medicilor Veterinari din România în Dosarul nr. 10.559/3/CAF/2017 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 307D/2019. 2.La apelul nominal răspunde avocatul Robert Ionuț Ciocaniu, având împuternicire avocațială depusă la dosar, pentru autorul excepției. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosar note scrise, prin care solicită admiterea acesteia, și o serie de înscrisuri în susținerea criticilor de neconstituționalitate formulate.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, sens în care reiterează criticile formulate în fața instanței de judecată, care sunt consemnate, totodată, și în înscrisurile aflate la dosarul cauzei. Astfel, se susține, în esență, că sintagma „sau calități decât cea în care a fost numit“ din cuprinsul art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 este lipsită de claritate, previzibilitate și precizie, fiind nesocotite dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece nu permite identificarea persoanelor, a calităților și a funcțiilor care se regăsesc într-o situație de incompatibilitate cu deținerea calității de funcționar public, așa încât autorități ale statului, respectiv Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, au opinat că medicul veterinar care își desfășoară activitatea în sistemul veterinar de stat nu poate fi membru activ al Colegiului Medicilor Veterinari din România. Se afirmă că, deși problematica în discuție a fost supusă analizei Agenției Naționale de Integritate, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, aceasta nu a constatat existența incompatibilității între calitatea de medic veterinar și cea de funcționar public. Se apreciază că articolul unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea și exercitarea profesiunii de medic veterinar încalcă art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât nu a existat o situație extraordinară și nici nu a fost motivată urgența reglementării. De asemenea, se afirmă că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2017 reglementează două seturi de norme, însă, dacă pentru primul set de norme a existat urgența reglementării, pentru cea de a doua, criticată prin prezenta excepție, nu a existat. Cu privire la critica raportată la art. 76 și 77 din Constituție, se afirmă că forma scriptică a legii promulgate, devenită Legea nr. 155/2018, este diferită de forma scriptică votată de către Camera Deputaților. Totodată, se consideră că dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998 contravin textelor constituționale invocate și sunt discriminatorii, întrucât pentru niciuna dintre profesiile reglementate sectorial la nivelul Uniunii Europene nu există o interdicție de natura celei care se regăsește în cazul medicilor veterinari. 4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere intenția evidentă a legiuitorului, prin modificarea textului criticat, de a asigura valențele plenare ale funcției publice ce fundamentează statutul unui funcționar public. De asemenea, nu trebuie omis nici scopul Legii nr. 161/2003, ce rezultă chiar din titlul acesteia. Totodată, legiuitorul a corelat în mod logic dispoziția din Legea nr. 161/2003 cu cea din Legea nr. 160/1998. Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari nu este nici retrasă și nici anulată, ci doar suspendată pe perioada exercitării funcției publice. Prin urmare, previzibilitatea și claritatea normei rezultă din jurisprudența Curții Constituționale, respectiv și din considerentele Deciziei nr. 717 din 29 octombrie 2015, în care s-a reținut că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 18 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 10.559/3/CAF/2017, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în limita sintagmei „sau calități decât cea în care a fost numit“, ale articolului unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea și exercitarea profesiunii de medic veterinar și ale art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998 pentru organizarea și exercitarea profesiunii de medic veterinar, astfel cum a fost modificat și completat prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018. Excepția a fost ridicată de Colegiul Medicilor Veterinari din România într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu privind funcționarii publici, respectiv a unei acțiuni în constatarea existenței dreptului medicilor veterinari care își desfășoară activitatea ca funcționari publici în rețeaua veterinară de stat de a fi membri activi, inclusiv cu funcții de conducere, în Colegiul Medicilor Veterinari din România.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că medicina veterinară este una dintre profesiile reglementate sectorial prin Directiva Parlamentului și a Consiliului European 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și transpusă în legislația națională prin Hotărârea Guvernului nr. 860/2004 privind recunoașterea calificării de medic veterinar și reglementarea unor aspecte referitoare la exercitarea profesiei de medic veterinar. Exercitarea profesiei de medic veterinar este reglementată prin Legea nr. 160/1998, același act normativ reglementând organizarea și funcționarea Colegiului Medicilor Veterinari, ca forma de organizare autonomă, neguvernamentală, apolitică și nonprofit, care, potrivit art. 9 alin. (1) lit. e) din lege, reprezintă profesiunea și pe membrii săi în fața organelor guvernamentale, a forurilor profesionale și științifice, a oricăror instituții publice sau private.7.Se menționează că încă de la apariția legii de reglementare, raportat la prevederile art. 7 și 9 din aceasta, respectiv la art. 29 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, medicii veterinari din sistemul veterinar de stat s-au înscris și au făcut parte în mod neîngrădit, ca membri activi, din Colegiul Medicilor Veterinari (asemenea medicilor din sistemul veterinar privat). În cursul anului 2016 dreptul a fost pentru prima dată negat printr-un punct de vedere al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, iar începând cu anul 2017 Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a început să facă presiuni pentru suspendarea calităților și funcțiilor deținute de medicii veterinari în cadrul Colegiului Medicilor Veterinari, pe perioada exercitării funcției publice. De asemenea, se prezintă procesul legislativ al Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 160/1998.8.Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, se susține, în esență, că sintagma „sau calități decât cea în care a fost numit“ din cuprinsul normei menționate contravine art. 1 alin. (5) din Constituție prin lipsa de claritate, precizie și previzibilitate, întrucât creează premisa interpretării și aplicării arbitrare a acestui text legal. În acest context, se menționează jurisprudența Curții Constituționale cu privire la exigența de claritate și previzibilitate pe care trebuie să o îndeplinească orice act normativ.9.Se afirmă că între Colegiul Medicilor Veterinari și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau instituțiile din subordinea acesteia nu există niciun raport contractual sau juridic și, prin urmare, membrii colegiului, care sunt și funcționari publici, nu se pot afla în incompatibilitate sau conflict de interese. Chiar dacă ar fi așa, fiecare persoană își asumă rigorile legii și se supune acestora, așa cum precizează și Comisia pentru afaceri europene a Senatului, prin avizul dat cu referire la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998. Prin urmare, ar putea fi vorba doar de situații punctuale, în care un funcționar public ar fi pus în situația de a lua decizii în favoarea Colegiului Medicilor Veterinari.10.Referitor la critica de neconstituționalitate a articolului unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018, se apreciază că toate viciile de neconstituționalitate ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2017 sunt preluate de legea de aprobare – Legea nr. 155/2018, neconstituționalitatea legii decurgând din faptul că a aprobat o ordonanță de urgență emisă cu încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție. Astfel, se consideră că nu a existat o situație extraordinară care să justifice adoptarea ordonanței de urgență; nu a existat și nu a fost justificată imposibilitatea reglementării ulterioare, prin lege adoptată în Parlament, a măsurilor ce fac obiectul reglementării; în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2017 nu există o motivare pertinentă a urgenței reglementării. În acest context, se invocă jurisprudența Curții Constituționale, apreciată ca fiind relevantă, respectiv deciziile nr. 15 din 25 ianuarie 2000, nr. 255 din 11 mai 2005, nr. 544 din 28 iunie 2006 și nr. 258 din 14 martie 2006.11.Se susține că forma promulgată a Legii nr. 155/2018 diferă de forma adoptată de Parlamentul României, întrucât prevederile de la pct. 3^1 sunt diferite de prevederile aceluiași punct din forma efectiv votată de către Camera Deputaților, încălcându-se în acest mod art. 76 alin. (1) și art. 77 alin. (1) din Constituție.12.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998, se susține, în esență, că un medic veterinar care deține calitatea de funcționar public are dreptul să facă parte din Colegiul Medicilor Veterinari, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public.13.Se afirmă că, de la înființarea Colegiului Medicilor Veterinari în anul 1998, medicii veterinari care sunt funcționari publici au fost și sunt membri activi ai colegiului. Pe durata celor 20 de ani de funcționare a colegiului, au existat numeroase sesizări depuse la Agenția Națională de Integritate privind posibilele incompatibilități sau conflicte de interese ale medicilor veterinari funcționari publici care dețineau în același timp și calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari și chiar funcții de conducere în diferite structuri ale Colegiului Medicilor Veterinari, fără să se identifice însă vreun caz de încălcare a legislației privind incompatibilitățile sau conflictele de interese.14.Medicii veterinari care sunt și funcționari publici nu sunt numiți în funcții în cadrul structurilor Colegiului Medicilor Veterinari, ci sunt aleși conform Statutului medicului veterinar și Regulamentului de organizare și funcționare. Funcțiile din structurile acestui organism nu sunt funcții publice și nici funcții de demnitate publică și, prin urmare, nu sunt încălcate nici prevederile art. 94 alin. (1) și ale art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.15.Se afirmă că, dacă s-ar aplica suspendarea din Colegiul Medicilor Veterinari a medicilor veterinari care dețin și calitatea de funcționar public, s-ar crea o discriminare și îngrădire a drepturilor celor care au această profesie prin comparație cu restul profesiilor reglementate și, în special, cu cele reglementate sectorial.16.Prin urmare, în opinia autorului excepției, se ajunge la restrângerea dreptului medicului veterinar care este funcționar public de a face parte dintr-o organizație profesională, încălcându-se astfel art. 9 din Constituție; discriminarea medicilor veterinari care sunt funcționari publici comparativ cu cei care exercită alte profesii reglementate sectorial, pe de o parte, iar, pe de altă parte, discriminarea Colegiului Medicilor Veterinari în raport cu alte organizații profesionale, atât din cadrul profesiei (Asociația Generală a Medicilor Veterinari, Asociația Medicilor Veterinari pentru Animale de Companie etc.), cât și din afara ei (Colegiul Medicilor din România, Colegiul Dentiștilor din România, Ordinul Arhitecților etc.), ai căror membri care sunt funcționari publici nu sunt obligați, prin lege, să se suspende, încălcându-se astfel art. 16 alin. (2) din Constituție; restrângerea dreptului la asociere, încălcându-se art. 40 alin. (1) din Constituție.17.Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2017, care a transpus în legislația națională prevederile Directivei 2013/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și a Regulamentului (UE) nr. 1.024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne („Regulamentul IMI“), nu a adus nicio modificare privind statutul juridic al medicului veterinar sau al medicului veterinar care este funcționar public. Transpunerea acesteia s-a efectuat pentru toate profesiile reglementate, modificându-se și completându-se Legea nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, precum și toate legile speciale pentru profesiile reglementate sectorial. Însă, în cazul celorlalte profesii reglementate sectorial, în actele normative de transpunere, legiuitorul nu a prevăzut suspendarea calității de membru al organismului profesional în cazul profesioniștilor care dețin calitatea de funcționar public.18.Se afirmă că pentru a exercita o profesie reglementată este obligatoriu ca profesionistul să facă parte din organismul profesional care are atribuții de reglementare, autorizare și control asupra exercitării profesiei.19.Se menționează că în cazul altor profesii, spre exemplu, cea de arhitect, moașă, asistent medical, medic sau farmacist, nu este prevăzută condiția suspendării din calitatea de membru al organismului profesional pentru cei care sunt funcționari publici. Toate legile speciale care reglementează sectorial profesiile menționate în Directiva 2005/36/CE prevedeau inițial că, pentru a exercita profesia în cauză, profesionistul trebuie să fie membru al organismului profesional respectiv.20.Prin această modificare legislativă, practic, profesia de medic veterinar este nereglementată, iar consecințele vor fi extrem de grave în ceea ce privește exercitarea profesiei, dar mai ales în ceea ce privește libertatea de mișcare și de stabilire a medicilor veterinari în țările membre ale Uniunii Europene.21.Conform noii reglementări, medicii veterinari care sunt funcționari publici trebuie să respecte prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, dar și prevederile Ordonanței Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor. Așadar, medicii veterinari care sunt funcționari publici exercită profesia de medic veterinar în sistem public, nu sunt doar „birocrați“, și, ca atare, trebuie să facă parte din Colegiului Medicilor Veterinari.22.Se arată că, prin dispozițiile criticate – art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998 – s-a dispus suspendarea medicilor veterinari care sunt funcționari publici doar din Colegiul Medicilor Veterinari, nu și din alte organizații/asociații profesionale de profil, cum ar fi, de exemplu, Asociația Generală a Medicilor Veterinari din România, în cadrul căreia 33 dintre cei 44 de președinți de filiale sunt medici veterinari funcționari publici. Prin urmare, se apreciază că i se restrânge medicului veterinar dreptul la asociere într-un corp profesional, contrar art. 53 din Constituție. Totodată, se restrânge dreptul la muncă, întrucât, dacă medicul veterinar funcționar public este suspendat din Colegiul Medicilor Veterinari, pe durata suspendării calității de membru al colegiului i se suspendă și dreptul de liberă practică medicală veterinară, precum și dreptul de a utiliza parafa și, prin urmare, nu are dreptul de a efectua activități de liberă practică medicală veterinară.23.Referitor la invocarea prevederilor constituționale ale art. 148, se susține că, prin modificarea art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998, Colegiul Medicilor Veterinari este pus în imposibilitatea de a aplica Directiva 2013/55/CE, care trebuia transpusă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2017. Or, respectiva directivă se referă la obligativitatea de informare a autorităților competente omoloage din toate statele membre cu privire la medicii veterinari cărora li s-a restrâns sau interzis de către autoritățile sau instanțele judecătorești naționale să desfășoare, pe teritoriul României, chiar și cu caracter temporar, dreptul de a desfășura activități medicale veterinare, respectiv de a exercita profesia de medic veterinar.24.În final, se menționează art. 12 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, privind libertatea de întrunire și de asociere, precum și art. 24b din Statutul funcționarului public al Uniunii Europene, aprobat prin Regulamentul nr. 31/1962, potrivit căruia funcționarii beneficiază de dreptul la asociere; aceștia pot fi, în special, membri ai organizațiilor sindicale sau profesionale ale funcționarilor europeni.25.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.26.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.27.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:28.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.29.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, sintagma „sau calități decât cea în care a fost numit“ din cuprinsul art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile articolului unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea și exercitarea profesiunii de medic veterinar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 3 iulie 2018, și ale art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998 pentru organizarea și exercitarea profesiunii de medic veterinar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 24 martie 2014, astfel cum a fost modificat și completat prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018. Însă, având în vedere art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, precum și motivarea excepției de neconstituționalitate referitoare la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate sintagma „sau calități decât cea în care a fost numit“ din cuprinsul art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998 și cele ale articolului unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018. Dispozițiile legale criticate prevăd că:– Art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003: „Calitatea de funcționar public este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcții publice sau calități decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică.“;– Art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998: „Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari, în cazul funcționarilor publici, se suspendă pe perioada exercitării funcției publice.“;– Articolul unic din Legea nr. 155/2018:Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70 din 5 octombrie 2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea și exercitarea profesiunii de medic veterinar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 10 octombrie 2017, cu următoarele modificări și completări:1.La articolul unic, după punctul 3 se introduce un nou punct, punctul 3^1, cu următorul cuprins: «3^1. La articolul 16, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins: „(2) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari, în cazul funcționarilor publici, se suspendă pe perioada exercitării funcției publice.“30.În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), în componenta sa privind principiul legalității, ale art. 9 referitor la sindicate, patronate și asociații profesionale, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 40 alin. (1) referitor la dreptul de asociere, ale art. 41 alin. (1) privind munca și protecția socială a muncii, ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 76 alin. (1) privind adoptarea legilor și a hotărârilor, ale art. 77 referitor la promulgarea legii, ale art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă și ale art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană, cu referire la Directiva 2013/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și a Regulamentului (UE) nr. 1.024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne („Regulamentul IMI“), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 354 din 28 decembrie 2013, art. 12 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene și art. 24b din Statutul funcționarului public al Uniunii Europene, aprobat prin Regulamentul nr. 31/1962.31.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia formulează atât critici de neconstituționalitate extrinsecă, în ceea ce privește articolul unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018, cât și critici de neconstituționalitate intrinsecă, cu privire la dispozițiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și ale art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998.32.Referitor la critica de neconstituționalitate extrinsecă a articolului unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018, potrivit căreia viciile de neconstituționalitate ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2017 sunt preluate de legea de aprobare – Legea nr. 155/2018 -, întrucât legea a aprobat o ordonanță de urgență emisă cu încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea constată netemeinicia acesteia. Astfel, prin Decizia nr. 51 din 1 februarie 2018 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea și exercitarea profesiunii de medic veterinar – devenită Legea nr. 155/2018 -, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 20 februarie 2018, paragraful 52, Curtea a reținut că, după aprobarea ordonanței de urgență de către Parlament, controlul de constituționalitate se exercită față de legea de aprobare, al cărei conținut este chiar ordonanța guvernamentală. Altfel spus, legea de aprobare integrează în totalitate prevederile din ordonanța de urgență aprobată, iar, prin aprobare, ordonanța de urgență încetează să mai existe ca act juridic normativ distinct; aprobarea dă naștere, însă, unui act normativ nou, care a absorbit și ordonanța de urgență. Ca atare, întrucât devin parte integrantă a legii de aprobare, Curtea a analizat dispozițiile ordonanței de urgență în condițiile art. 146 lit. a) din Legea fundamentală și a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate.33.Cu privire la critica de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2017, raportată la art. 115 alin. (4) din Constituție, prin Decizia nr. 51 din 1 februarie 2018, precitată, paragraful 54, respingând criticile formulate, Curtea a reținut că urgența adoptării acestui act normativ a fost motivată potrivit preambulului său și notei de fundamentare. Astfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2017, Guvernul și-a justificat intervenția legislativă, arătând că scopul reglementării îl constituie „evitarea riscului iminent al declanșării unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, potrivit art. 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene“.34.Totodată, Curtea nu poate reține nici susținerea potrivit căreia forma promulgată a Legii nr. 155/2018 diferă de forma adoptată de Parlamentul României, întrucât „prevederile de la punctul 3^1 sunt diferite de prevederile aceluiași punct din forma efectiv votată de către Camera Deputaților“, deoarece din analiza comparativă a celor două forme ale actului normativ menționat se constată că nu există deosebiri.35.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a sintagmei „sau calități decât cea în care a fost numit“ din cuprinsul dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, potrivit căreia norma este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, întrucât creează premisa interpretării și aplicării arbitrare a acestui text legal, Curtea constată netemeinicia acesteia. Potrivit jurisprudenței sale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe, care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).36.Aplicând aceste considerente la speța de față, Curtea reține că, potrivit normei criticate, calitatea de funcționar public este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcții publice sau calități decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică. Așadar, Curtea constată că textul este formulat cu o precizie suficientă, care permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Mai mult, prevederile legale supuse controlului de constituționalitate dau expresie voinței legiuitorului, care a apreciat că funcțiile publice care obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice sunt incompatibile cu funcțiile private, specifice mediului de afaceri, întrucât cumulul acestora ar putea duce la atingerea interesului public și a încrederii cetățenilor în autoritățile administrației publice (a se vedea Decizia nr. 347 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 21 iulie 2015, paragraful 21, și Decizia nr. 228 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 19 august 2020, paragraful 18).37.Relativ la categoria funcționarilor publici, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că aceștia desfășoară activități care implică exercitarea unor prerogative de putere publică, atribuțiile și responsabilitățile acestora sunt stabilite în temeiul legii, cu scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome (Decizia nr. 188 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 7 iunie 2016, paragraful 23, și Decizia nr. 396 din 13 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 18 octombrie 2017, paragraful 21).38.Având în vedere toate aceste argumente, Curtea constată că dispozițiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu contravin art. 1 alin. (5) din Constituție.39.De altfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că importanța și necesitatea reglementărilor în materia combaterii corupției și promovării integrității în sectorul public, în cadrul sistemului normativ național, sunt cunoscute și acceptate, aceste reglementări reprezentând răspunsul la o cerință reală a societății românești și o componentă de bază a dialogului României cu partenerii săi europeni, în cadrul procesului de evaluare a modului de îndeplinire a obligațiilor asumate de aceasta ca stat membru al Uniunii Europene. Din rațiuni de prevenire a faptelor de corupție de către anumite categorii de personal, anume individualizat, legiuitorul este liber să instituie în sarcina acelui personal obligații suplimentare, tocmai în considerarea activității pe care acesta o desfășoară, activitate de o anumită natură și importanță (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 154 din 17 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 20 iunie 2022, paragraful 20, Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, paragraful 38, Decizia nr. 1.412 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, sau Decizia nr. 1.082 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009).40.În continuare, sintetizând criticile de neconstituționalitate formulate cu privire la dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998, Curtea reține că autorul excepției susține, în esență, că suspendarea medicului veterinar din calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari pe perioada exercitării funcției publice creează discriminări față de alte profesii ai căror membri care sunt funcționari publici nu sunt obligați prin lege să se suspende, încălcându-se, astfel, prevederile constituționale ale art. 9, ale art. 16 alin. (1), ale art. 40, ale art. 41 alin. (1), ale art. 53 și ale art. 148 alin. (2). 41.Relativ la dispozițiile de lege criticate, potrivit cărora calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari, în cazul funcționarilor publici, se suspendă pe perioada exercitării funcției publice, prin Decizia nr. 51 din 1 februarie 2018, precitată, paragraful 40, Curtea a statuat că suspendarea reprezintă consecința stării de incompatibilitate în care se află funcționarul public, potrivit dispozițiilor art. 94 din Legea nr. 161/2003, care prevede: „(1) Calitatea de funcționar public este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcții publice sau calități decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică.“ Cu alte cuvinte, suspendarea calității de membru al Colegiului Medicilor Veterinari, deci a exercitării profesiei de medic veterinar, are scopul de a preîntâmpina starea de incompatibilitate cu funcția publică dobândită și constituie o măsură care întregește statutul juridic al medicului veterinar, statut care a constituit obiectul modificărilor operate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2017.42.Analizând dispozițiile Legii nr. 160/1998, Curtea observă că exercitarea profesiei de medic veterinar se poate realiza în două situații juridice diferite: profesie liberală și funcție publică. În situația în care medicul veterinar este numit într-o funcție publică, acestuia i se aplică legislația specifică materiei, fiind obligat să respecte atât dispozițiile legale privind numirea în funcția publică, drepturile și obligațiile ce decurg din raportul de serviciu încheiat de acesta cu autoritatea publică în care își desfășoară activitatea, cât și regimul incompatibilităților și conflictelor de interese în exercitarea funcției publice.43.Referitor la critica privind existența unei pretinse discriminări a medicului veterinar față de alte categorii profesionale, Curtea constată netemeinicia acesteia, deoarece legiuitorul, stabilind măsura suspendării din calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari a medicului veterinar pe perioada exercitării funcției publice, a instituit o prevedere specială aplicabilă acestei categorii profesionale, având ca fundament particularitățile acestei profesii. Mai mult, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că nu se poate îndeplini o funcție publică ce obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice dacă, în același timp, o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept. 44.Nu se poate reține nici pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 9 și 40, întrucât, potrivit normelor constituționale invocate, „asociațiile profesionale se constituie și își desfășoară activitatea […] în condițiile legii“, iar dreptul de asociere, consacrat de art. 40 din Legea fundamentală, nu înseamnă că orice persoană, indiferent de statutul său civil și profesional, poate face parte din orice tip de asociație (Decizia Curții Constituționale nr. 233 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 5 iulie 2004).45.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la prevederile constituționale ale art. 41 alin. (1) privind munca și protecția socială a muncii, Curtea constată netemeinicia acesteia, deoarece, potrivit normei constituționale, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă. Suspendarea din calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari ca urmare a exercitării funcției publice nu are ca efect îngrădirea alegerii profesiei sau a locului de muncă, de vreme ce exercitarea funcției publice trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acesteia.46.Totodată, Curtea nu poate reține nici pretinsa încălcare a art. 148 din Constituție, întrucât în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea și exercitarea profesiunii de medic veterinar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 10 octombrie 2017, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 155/2018, supusă controlului de constituționalitate prin Decizia nr. 51 din 1 februarie 2018, precitată, se menționează că aceasta transpune legislația comunitară și creează cadrul organizatoric necesar pentru aplicarea măsurilor necesare recunoașterii titlurilor oficiale de calificare în profesia de medic veterinar.47.Pentru toate aceste argumente, Curtea constată că prevederile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 160/1998 nu contravin dispozițiilor constituționale invocate, deoarece, prin instituirea măsurii suspendării din calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari pe perioada exercitării funcției publice, legiuitorul a conceput un mecanism care să permită exercitarea deplină și nestingherită a funcției publice. 48.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Colegiul Medicilor Veterinari din România în Dosarul nr. 10.559/3/CAF/2017 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că sintagma „sau calități decât cea în care a fost numit“ din cuprinsul art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998 pentru organizarea și exercitarea profesiunii de medic veterinar și cele ale articolului unic pct. 1 din Legea nr. 155/2018 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea și exercitarea profesiunii de medic veterinar sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 octombrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x