DECIZIA nr. 455 din 13 iulie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 alin. (2) din Codul penal, excepție ridicată de Vasile Pop în Dosarul nr. 677/224/2017 al Judecătoriei Dragomirești și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.026D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată. Referitor la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate se susține că, în motivarea acesteia, autoarea recurge la compararea dispoziției legale criticate cu prevederile legale referitoare la renunțarea la urmărirea penală, operațiune care nu este de competența Curții Constituționale. Pe fond, se arată că textul criticat nu încalcă prevederile constituționale ale art. 16. Se susține că soluția legislativă criticată este creația legiuitorului și că acesta are competența de a stabili condițiile și sfera de aplicabilitate a instituției amânării aplicării pedepsei și că nu există un drept sau o vocație a inculpatului de a opta pentru aplicarea uneia dintre aceste forme de individualizare a pedepsei. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 29 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 677/224/2017, Judecătoria Dragomirești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 83 alin. (2) din Codul penal, excepție ridicată de Vasile Pop într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul comiterii infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută la art. 107 alin. (1) lit. d) din Codul silvic. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 83 alin. (2) din Codul penal creează discriminare între persoanele care comit fapte prevăzute de legea penală pentru care se prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mică de 7 ani și cele care săvârșesc fapte prevăzute de legea penală pentru care se prevăd pedepse cu închisoarea de 7 ani sau mai mari, sub aspectul posibilității de a beneficia de amânarea aplicării pedepsei. De asemenea, se susține că dispozițiile legale criticate, prin condiția astfel reglementată, încalcă principiul proporționalității pedepselor penale ca standard al principiului legalității incriminării. Se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în drepturi și la principiul proporționalității. Totodată, autorul compară sfera de aplicare a instituției amânării aplicării pedepsei cu cea a instituției renunțării la aplicarea pedepsei, cu referire la prevederile art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal. Astfel, se susține că impunerea condiției ca pedeapsa prevăzută de legea penală să fie mai mică de 7 ani pentru a fi incidentă instituția amânării aplicării pedepsei este lipsită de fundament științific și logic. … 6.Judecătoria Dragomirești, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Avocatul Poporului opinează că dispozițiile legale criticate sunt constituționale și arată că își menține punctele de vedere exprimate și reținute de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 207 din 9 aprilie 2019 și nr. 774 din 28 noiembrie 2017. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 83 alin. (2) din Codul penal, care au următorul cuprins: „Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.“ … 12.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în fața legii, ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea incriminării și ale art. 53 alin. (2) cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 530 din 10 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 26 ianuarie 2023, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată. … 14.Prin Decizia nr. 530 din 10 noiembrie 2022, precitată, paragrafele 13-21, Curtea a reținut că dispozițiile art. 83-90 din Codul penal reglementează instituția amânării aplicării pedepsei, art. 83 stabilind condițiile ce trebuie respectate pentru ca aceasta să poată fi dispusă de către instanța judecătorească. În acest sens, Curtea a reținut că amânarea aplicării pedepsei este o formă de individualizare a pedepsei și, totodată, o prerogativă acordată instanței de judecată de a stabili o pedeapsă penală pentru o persoană vinovată de comiterea unei infracțiuni și de a amâna aplicarea acesteia, dând astfel posibilitatea ca pedeapsa în cauză să nu fie, în mod provizoriu, executată, ci, în condițiile stabilite de lege, să nu se mai execute cu caracter definitiv. Cu toate că presupune neexecutarea provizorie a unei pedepse penale stabilite, instituția amânării aplicării pedepsei se caracterizează printr-o anumită gravitate, dată de obligațiile ce îi sunt impuse persoanei condamnate pe perioada supravegherii. Practic, din punctul de vedere al gravității, amânarea aplicării pedepsei se situează între renunțarea la aplicarea pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. … 15.Curtea a constatat că amânarea aplicării pedepsei se dispune în anumite condiții, expres prevăzute la art. 83 alin. (1) din Codul penal, care denotă un pericol social redus al faptelor săvârșite, respectiv: dacă pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani; dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 42 lit. a) și b) din Codul penal sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; dacă infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; dacă, în raport cu persoana infractorului, cu conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, cu eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și cu posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. Totodată, conform art. 83 alin. (2) din Codul penal, nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților (Decizia nr. 70 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 7 mai 2019, paragrafele 11 și 12, și Decizia nr. 721 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 20 ianuarie 2017, paragraful 21). Totodată, Curtea a reținut că reglementarea condițiilor amânării aplicării pedepsei intră în atribuțiile organului legiuitor, Parlamentul, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, consacrat de prevederile art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală (Decizia nr. 266 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 24 august 2022, paragraful 22). … 16.În același sens, Curtea a statuat, în esență, că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, Parlamentul are competența de a reglementa prin lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituționale, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă (Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, și Decizia nr. 318 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006). … 17.Constituția nu stabilește mijloacele juridice prin care trebuie realizată ocrotirea valorilor sociale, acestea fiind lăsate la aprecierea legiuitorului, având în vedere că politica penală a statului poate avea diverse imperative și priorități în diferite perioade de timp, determinate de frecvența, gravitatea și consecințele faptelor antisociale. În raport cu acestea, legiuitorul alege mijloacele juridice prin care urmărește protecția diferitelor categorii de relații sociale, ceea ce înseamnă că, în funcție de gradul de pericol social, poate considera că anumite fapte trebuie incriminate și combătute prin aplicarea de sancțiuni de drept penal, iar altele nu (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 783 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 24 aprilie 2017). … 18.Așa fiind, Curtea a constatat că reglementarea condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei, inclusiv cea referitoare la cuantumul pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, intră în atribuțiile organului legiuitor, reprezentând opțiunea acestuia, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, care apreciază, în concret, în funcție de o serie de criterii, printre care și frecvența fenomenului infracțional. … 19.În continuare, în ceea ce privește criticile referitoare la lipsa proporționalității individualizării legale și judiciare a pedepselor, ca urmare a reglementării, prin dispozițiile de lege criticate, a condiției referitoare la cuantumul pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, Curtea a reținut că acestea sunt neîntemeiate. Curtea a constatat că individualizarea sancțiunilor de drept penal este, pe de o parte, legală – revine legiuitorului, care stabilește normativ pedepsele și celelalte sancțiuni de drept penal, prin fixarea unor limite minime și maxime ale fiecărei pedepse, care să corespundă în abstract importanței valorii sociale ocrotite -, iar, pe de altă parte, judiciară – o realizează judecătorul în cadrul limitelor stabilite de lege. Curtea a subliniat, totodată, importanța individualizării legale a sancțiunilor de drept penal prin aceea că legiuitorul nu poate să confere judecătorului o libertate absolută în stabilirea pedepsei concrete, întrucât ar exista riscul unei interpretări și aplicări arbitrare a pedepsei. Pe de altă parte, Curtea a apreciat că, în reglementarea sancțiunilor de drept penal de către legiuitor, trebuie stabilit un echilibru între dreptul fundamental – care face obiectul limitării impuse de sancțiune – și valoarea socială a cărei protecție a determinat limitarea. Legiuitorul nu trebuie să îi ia judecătorului dreptul de a proceda la individualizarea judiciară prin stabilirea unor pedepse absolut determinate sau prin prevederea unor pedepse care, din cauza aplicării lor automate, scapă oricărui control judiciar. Prin individualizarea legală, legiuitorul oferă judecătorului puterea de stabilire a pedepsei în cadrul anumitor limite predeterminate – minimul și maximul special al pedepsei -, dar totodată îi oferă aceluiași judecător instrumentele care îi permit alegerea și determinarea unei sancțiuni concrete, în raport cu particularitățile faptei și cu persoana infractorului (Decizia nr. 307 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1018 din 19 octombrie 2022, paragraful 18). … 20.În același sens, Curtea a reținut că individualizarea pedepselor constă într-o operațiune de personalizare a acestora, prin care pedepsele sunt adaptate la nevoile de apărare a valorilor sociale. Aceasta, întrucât chiar și infracțiunile din aceeași categorie pot fi săvârșite în maniere foarte diferite, care să denote un pericol social diferit. Altfel spus, individualizarea pedepsei este necesară pentru atingerea scopului său, pedeapsa trebuind să corespundă nevoilor de reeducare ale făptuitorului. Pentru realizarea acestei finalități, individualizarea pedepselor penale este făcută etapizat, mai întâi de legiuitor, prin dispozițiile legii penale, apoi de instanțele de judecată învestite cu soluționarea cauzelor penale, iar, în final, de organele administrative ale locului de detenție, fiecare dintre ultimele două categorii de autorități anterior menționate fiind obligată să respecte individualizarea pedepsei făcută în etapa anterioară intervenției sale (Decizia nr. 70 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 7 mai 2019, paragraful 20). … 21.În acest context, Curtea a reținut că instituția juridică a amânării aplicării pedepsei răspunde principiului proporționalității și al justei individualizări a consecințelor stabilirii răspunderii penale (Decizia nr. 501 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1194 din 16 decembrie 2021, paragraful 27). Așa fiind, faptul că în cazul anumitor infracțiuni, pentru care legiuitorul a prevăzut o pedeapsă de 7 ani sau mai mare, nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei nu are semnificația imposibilității individualizării pedepsei cu consecința aplicării unei pedepse disproporționate față de fapta săvârșită. Astfel, pe lângă reglementarea instituției amânării aplicării pedepsei, legiuitorul a prevăzut criteriile generale de individualizare a pedepsei, precum și acele împrejurări care constituie circumstanțe atenuante sau agravante. Totodată, legiuitorul a reglementat și criterii speciale de individualizare a pedepsei, de care instanța trebuie să țină seama în anumite situații (de exemplu, art. 39 din Codul penal referitor la pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni, art. 43 referitor la pedeapsa în caz de recidivă, prevederile art. 49 din Codul penal privind pedeapsa în cazul participanților sau prevederile art. 67 din același act normativ privind aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi). … 22.În aceste condiții, Curtea a constatat că individualizarea legală este urmată de individualizarea judiciară, care va fi realizată conform prevederilor art. 74-79 din Codul penal coroborate, în funcție de particularitățile fiecărei cauze, cu dispozițiile ce reglementează criteriile speciale de individualizare a pedepsei. Așa fiind, textul criticat nu este de natură a încălca dreptul judecătorului de a proceda la individualizarea judiciară a pedepsei în funcție de situația analizată și nici nu are drept consecință o aplicare disproporționată a pedepsei. … 23.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței mai sus invocate, atât soluția, cât și considerentele deciziei mai sus referite sunt aplicabile și în prezenta cauză. … 24.În ceea ce privește comparația pe care autorul o face între sfera de aplicare a instituției amânării aplicării pedepsei și cea a instituției renunțării la aplicarea pedepsei, cu referire la prevederile art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal, Curtea menționează că a statuat în repetate rânduri că nu se poate deduce constituționalitatea dispozițiilor legale din compararea acestora cu alte dispoziții legale, ci din raportarea textelor criticate la prevederile constituționale (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 527 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 15 octombrie 2017; nr. 774 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 13 februarie 2018; nr. 207 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 4 iulie 2019; nr. 648 din 17 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1015 din 17 decembrie 2019, respectiv nr. 106 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 18 mai 2020). … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Pop în Dosarul nr. 677/224/2017 al Judecătoriei Dragomirești și constată că dispozițiile art. 83 alin. (2) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Dragomirești și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 iulie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește