DECIZIA nr. 455 din 11 iulie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 844 din 17 octombrie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 10
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 10
ART. 3REFERIRE LALEGE 138 15/10/2014
ART. 3REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 10
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 713
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 667 24/10/2017
ART. 5REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 10
ART. 6REFERIRE LALEGE 138 15/10/2014
ART. 6REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 10
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 713
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 7REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 3
ART. 7REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 10
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 9REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008
ART. 11REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 10
ART. 11REFERIRE LAHOTARARE 06/12/2007
ART. 11REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2006
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 1202 05/10/2010
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 948 06/07/2010
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 504 20/04/2010
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 533 09/10/2014
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 515 09/10/2014
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 503 07/10/2014
ART. 16REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 10
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 3
ART. 19REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 10
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 712
ART. 20REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 3
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 667 24/10/2017
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 515 09/10/2014
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 503 07/10/2014
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 667 24/10/2017
ART. 23REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 3
ART. 23REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 10
ART. 23REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 23REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 712
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 515 09/10/2014
ART. 24REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 10
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 667 24/10/2017
ART. 25REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 3
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 245 29/04/2014
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 104 27/02/2014
ART. 26REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 10
ART. 26REFERIRE LAHOTARARE 11/10/2007
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 943 19/12/2006
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 6
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 26REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 515 09/10/2014
ART. 27REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008
ART. 27REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 27REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 27REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 468 12/07/2018
ART. 29REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 10
ART. 29REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 79
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 79
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Mona-Maria Pivniceru – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ioana Aurelia Roșu în Dosarul nr. 17.206/300/2016/a1 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.459D/2017.2.La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Silvia Uscov, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției, care solicită admiterea acesteia, reiterând, pe larg, motivele formulate în fața instanței de judecată și aflate la dosarul cauzei. Astfel, susține, în esență, existența unei necorelări legislative între dispozițiile art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 și cele ale Codului de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, deoarece nu s-au operat modificările corespunzătoare, așa încât, după renumerotarea articolelor din cod, nu se poate considera că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 fac trimitere la art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În acest context se afirmă că nu se poate face o interpretare istorică a modificărilor aduse actelor normative, legea trebuie să fie clară și previzibilă. Cu privire la celelalte critici de neconstituționalitate apreciază că instanța de contencios constituțional ar trebui să își reconsidere jurisprudența în materie.4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, problema necorelării legislative excedând competenței Curții. De asemenea, se arată că, pe fond, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile legale criticate fiind analizate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 667 din 24 octombrie 2017.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 5 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 17.206/300/2016/a1, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Ioana Aurelia Roșu într-o cauză având ca obiect o contestație la executare și o cerere de suspendare a executării silite.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, cu privire la critica raportată la prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3), (4) și (5), ale art. 15 alin. (1) și ale art. 139 alin. (1), se susține, în esență, că există o necorelare legislativă a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 cu cele ale Codului de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, deoarece nu s-au operat modificările corespunzătoare, așa încât, după renumerotarea articolelor din cod, nu se poate considera că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 fac trimitere la art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În cazul în care instanțele ar aprecia că art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 s-ar raporta la art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, atunci s-ar substitui legiuitorului, dând naștere unui conflict juridic de natură constituțională între puterea judecătorească și puterea legislativă, din cauza lipsei de activitate a legiuitorului în această materie.7.În ceea ce privește critica raportată la prevederile art. 21 alin. (1) și (2) și art. 56 din Constituție se consideră, în esență, că art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, prin trimiterea făcută la art. 3 alin. (1) din aceeași ordonanță, este neconstituțional în condițiile în care justițiabilul român nu are un acces efectiv la justiție în vederea apărării drepturilor sale, principiul fiind golit de substanță, iar drepturile garantate devin iluzorii.8.Se menționează că reglementarea din materia taxelor judiciare de timbru, ce fixează taxele de timbru la un nivel ce depășește cu mult posibilitățile de plată ale justițiabililor, conduce la limitarea liberului acces la justiție, mai ales pentru cei care se află într-o poziție vulnerabilă, respectiv debitorii dintr-un dosar de executare silită, care formulează o contestație la executare, prin care aduc în discuție și motive de fapt și de drept cu privire la fondul dreptului. Ca atare, statul este ținut să acorde oricărei persoane toate facilitățile rezonabile de drept și de fapt pentru a accede la instanță, iar acest lucru trebuie să se reflecte prin stabilirea unor costuri accesibile ale procedurilor judiciare, care să nu împiedice încercarea de a apela la justiție pentru realizarea sau apărarea unui drept, ci să asigure efectivitatea dreptului de acces.9.Se afirmă că scutirea, reducerea sau eșalonarea plății taxelor judiciare de timbru nu constituie în actuala reglementare un remediu efectiv pentru limitarea accesului la justiție, având în vedere condițiile concrete de acordare a acestora, prin menținerea pentru persoanele fizice a valorilor și a limitelor prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.10.Se arată că este unanim acceptat faptul că accesul liber la justiție nu poate fi un drept absolut, ci poate fi limitat, însă aceste limitări trebuie să fie rezonabile și proporționale cu scopul urmărit. Însă, atunci când se stabilesc taxe judiciare de timbru exorbitante, care depășesc cu mult cheltuielile prilejuite de realizarea actului de justiție și posibilitățile de plată ale justițiabilului, limitarea dreptului de acces liber la justiție nu mai are caracter proporțional.11.Se afirmă că într-o jurisprudență vastă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că fixarea unor taxe de timbru excesive determină încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenție, statuând că se aduce atingere esenței dreptului de acces la justiție. În acest sens se menționează jurisprudența instanței europene în materie, de exemplu, Hotărârea din 24 mai 2006, pronunțată în Cauza Weissman și alții împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României și Hotărârea din 8 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Rusen împotriva României. Prin urmare, se susține că stabilirea unei taxe judiciare de timbru la valoarea obiectului pretenției, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, aduce atingere art. 6 din Convenție și art. 21 din Constituție.12.În final, se apreciază că, prin prisma cuantumului ridicat al taxei judiciare de timbru, aceasta nu reprezintă o contraprestație în raport cu serviciul public ce urmează a fi prestat, ci dobândește caracterul unei sancțiuni ce nu are nicio legătură cu pretinsul serviciu prestat de către stat.13.Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă își exprimă opinia în sensul că textele de lege criticate sunt constituționale.14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.15.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, arătând că, în această materie, Curtea Constituțională are o bogată jurisprudență. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 20 aprilie 2010, Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010 sau Decizia nr. 1.202 din 5 octombrie 2010, Curtea a statuat că accesul liber la justiție nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. În virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (1), plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor, echivalentul taxelor judiciare de timbru fiind integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză.16.Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere formulat anterior și reținut de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 503 din 7 octombrie 2014 și deciziile nr. 515 și 533 din 9 octombrie 2014, în sensul constituționalității dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, având următorul cuprins: „În cazul în care prin contestația la executare silită se invocă, în condițiile art. 712 alin. (2) din Codul de procedură civilă, și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, taxa de timbru se stabilește potrivit art. 3 alin. (1).“20.Curtea reține că dispozițiile art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, la care textul criticat face trimitere, reglementează formulele generale de calcul al taxei judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești.21.În opinia autoarei excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) și (5) privind statul român, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, art. 56 cu privire la contribuții financiare și art. 139 alin. (1) cu privire la impozite, taxe și alte contribuții.22.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici, în esență, similare, excepțiile de neconstituționalitate fiind respinse. În acest sens sunt Decizia nr. 667 din 24 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 22 februarie 2018, Decizia nr. 515 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014, și Decizia nr. 503 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 9 decembrie 2014.23.Astfel, prin Decizia nr. 667 din 24 octombrie 2017, paragrafele 16-18, Curtea a reținut că „textul de lege criticat se referă la modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru ce trebuie achitată în cazul contestației la executarea silită formulată în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească și face referire la art. 712 alin. (2) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, care prevede că, într-o asemenea ipoteză, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. În prezent, după republicarea Codului de procedură civilă în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, dispozițiile legale menționate se regăsesc la art. 713 alin. (2) și instituie o regulă diferită față de cea privitoare la executarea silită care se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrare, prevăzută în art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, când debitorul nu va putea invoca pe calea contestației motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă. În ipoteza avută în vedere de textul de lege supus controlului de constituționalitate, taxa judiciară de timbru ce trebuie achitată pentru introducerea contestației la executare se calculează în funcție de valoarea obiectului litigiului, potrivit formulelor generale cuprinse în art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, referitoare la calculul taxei judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești. Dispozițiile art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, criticate în cauza de față, reprezintă o excepție de la regula instituită prin art. 10 alin. (2) din același act normativ, potrivit căreia, în cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite, dar taxa nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată, iar în cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestația la executare se taxează cu 100 lei. Așadar, legiuitorul a reglementat regula generală potrivit căreia nivelul taxei judiciare de timbru aferente contestației la executare este plafonat la maximum 1.000 lei, când obiectul executării este evaluabil în bani, respectiv la 100 lei, când obiectul executării silite nu este evaluabil în bani.“24.De asemenea, prin Decizia nr. 515 din 9 octombrie 2014, paragraful 18, Curtea a apreciat că este firească distincția operată de legiuitor între situația reglementată la art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 și cea corespunzătoare art. 10 alin. (3) din aceeași ordonanță. Curtea a precizat că, dacă o asemenea taxă judiciară de timbru nu ar fi fost reglementată, legiuitorul ar fi generat o discriminare negativă a justițiabililor ce formulează contestația la executare pe calea acțiunii principale, în condițiile art. 10 alin. (2), ceea ce ar fi fost contrar art. 16 alin. (1) din Constituție.25.Prin Decizia nr. 667 din 24 octombrie 2017, paragraful 21, Curtea a statuat că „textul de lege criticat întrunește elemente suficiente care să asigure claritatea și previzibilitatea acestuia, astfel că nu se încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție. Conform prevederilor ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate, debitorul are posibilitatea să invoce și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, ceea ce convertește contestația la executare într-o nouă cale de atac cu efect devolutiv, fiind justificat ca formula de calcul al taxei judiciare de timbru aferentă unei astfel de contestații la executare (atipice) să se calculeze la fel ca în cazul unei noi acțiuni judiciare, deci prin raportare la art. 3 alin. (1) din ordonanță“.26.Cu privire la susținerea autoarei excepției referitoare la faptul că stabilirea unei taxe judiciare de timbru la valoarea obiectului pretenției, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, aduce atingere art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenție, în jurisprudența sa, Curtea a statuat cu valoare de principiu că accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit, în cadrul mecanismului statului, activitatea autorității judecătorești corespunde asigurării unui serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 943 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 25 ianuarie 2007). În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru, pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu. Curtea a mai reținut că nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 104 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 23 aprilie 2014). Curtea a observat că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat dacă accesul liber la justiție este un drept absolut și dacă poate forma obiectul unei restrângeri sau al unei limitări. Astfel, instanța europeană a statuat că „dreptul la un tribunal“ nu este absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). De asemenea, prin Hotărârea din 11 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Larco și alții împotriva României, paragrafele 54 și 58, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că obligația de a plăti în fața instanțelor civile o taxă judiciară corespunzătoare cererilor formulate nu poate fi considerată o limitare a dreptului de acces la o instanță, care ar fi, în sine, incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că, în dreptul român, cu privire la cererile evaluabile în bani, valoarea taxei judiciare de timbru este calculată sub forma unui procent din valoarea obiectului cauzei, fiind proporțională cu suma solicitată de reclamant (a se vedea în acest sens Decizia nr. 245 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, paragraful 31).27.În ceea ce privește susținerea autoarei potrivit căreia cuantumul taxelor judiciare de timbru depășește cu mult posibilitățile de plată ale justițiabililor, prin Decizia nr. 515 din 9 octombrie 2014, paragraful 21, Curtea a arătat că, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, a fost reglementată „acea formă de asistență acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii“ (art. 1), care se adresează oricărei persoane fizice, „în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale“ (art. 4), și se concretizează în „scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită“ [art. 6 lit. d)]. Așa fiind, Curtea Constituțională nu a putut reține criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la prevederile art. 21 și 56 din Legea fundamentală și ale art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.28.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.29.Distinct de cele menționate, cât privește susținerea referitoare la aspecte de necorelare legislativă a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 cu cele ale Codului de procedură civilă, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că pretinsele necorelări ale prevederilor unei legi cu alte acte normative nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, ci, potrivit art. 79 din Constituție, sunt de competența Consiliului Legislativ. În acest sens a se vedea Decizia nr. 468 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1014 din 29 noiembrie 2018.30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioana Aurelia Roșu în Dosarul nr. 17.206/300/2016/a1 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2019.
PREȘEDINTE
prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x