DECIZIA nr. 454 din 25 octombrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 31 din 11 ianuarie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAHG 1391 04/10/2006
ActulREFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 88
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 31
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 100
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAHG 1391 04/10/2006
ART. 1REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 88
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 88
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 100
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 31
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 100
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 122 28/02/2019
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 42 14/01/2010
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 287 11/03/2008
ART. 4REFERIRE LAHG 1391 04/10/2006
ART. 4REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 88
ART. 4REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 4REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 100
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 732 16/12/2014
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 1 10/01/2014
ART. 6REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 100
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 234 05/07/2001
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 232 05/07/2001
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 390 02/07/2014
ART. 7REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 335
ART. 8REFERIRE LAHG 1391 04/10/2006
ART. 8REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 88
ART. 8REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 8REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 100
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LAHG 1391 04/10/2006
ART. 9REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 88
ART. 9REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 9REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 100
ART. 9REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 9REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LAHG 1391 04/10/2006
ART. 14REFERIRE LALEGE 49 08/03/2006
ART. 14REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 88
ART. 14REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 14REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 31
ART. 14REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 100
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 16REFERIRE LAHG 1391 04/10/2006
ART. 16REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 88
ART. 16REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 31
ART. 17REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 100
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 1 10/01/2014
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 447 29/10/2013
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LAHOTARARE 25/01/2007
ART. 20REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 20REFERIRE LAHOTARARE 04/05/2000
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LAHG 1391 04/10/2006
ART. 22REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006
ART. 22REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 23REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 236
ART. 23REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 405
ART. 23REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 118
ART. 23REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 34
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (3) lit. f) raportat la art. 31 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și la art. 88 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, excepție ridicată de Denisa Silivestru în Dosarul nr. 1.840/312/2018 al Judecătoriei Ploiești – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 279D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât, pe de o parte, există jurisprudență a instanței de contencios constituțional în această materie, respectiv deciziile nr. 122 din 28 februarie 2019, nr. 42 din 14 ianuarie 2010 și nr. 287 din 11 martie 2008, iar, pe de altă parte, aspectele invocate în concret de către autoarea excepției nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 9 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.840/312/2018, Judecătoria Ploiești – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (3) lit. f) raportat la art. 31 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și la art. 88 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006. Excepția a fost ridicată de Denisa Silivestru într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții la regimul circulației pe drumurile publice.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că din analiza dispozițiilor legale criticate se observă că sub plaja diversă de semne și alte acțiuni de dinamică fizică ale polițistului rutier și sub sancțiunea deosebit de severă a suspendării dreptului de a conduce sunt puse la încercare, pe de o parte, priceperea polițistului rutier, în sensul ca brațele sale să acționeze în deplină verticalitate/ orizontalitate, iar rotirea brațelor să nu fie nicidecum altfel decât vioaie, și, pe de altă parte, percepția conducătorului auto, strâns legată de capacitatea pur subiectivă de corelare a limbajului corpului emis de polițist cu o anumită semnificație, la care se adaugă și condițiile de trafic, oboseala și vizibilitatea – care poate fi limitată de alți factori, cum ar fi un alt participant la trafic ce se află înainte -, lista condițiilor ce pot influența și se pot interpune în canalul de comunicare nefiind epuizată aici. Însă, la o simplă evaluare doar a sintagmei „rotire vioaie“ se pot lansa ipoteze personale despre semnificația sa și în funcție de temperamentului fiecăruia. Ceea ce reprezintă vioi pentru o persoană poate reprezenta o acțiune deosebit de lentă pentru o alta – aspecte care privesc atât pe emitentul acțiunii (polițistul), cât și pe receptorul acțiunii (conducătorul auto).6.Ca atare, dat fiind caracterul echivoc, larg interpretativ al textului de lege analizat, prin raportare la conduite pur subiective, norma cuprinsă în art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 lasă loc unui arbitrar ce nu se subscrie cerinței de claritate, previzibilitate și accesibilitate care trebuie să caracterizeze orice act normativ. În acest context, se menționează jurisprudența Curții Constituționale cu privire la calitatea actelor normative, respectiv deciziile nr. 232 din 5 iulie 2001, nr. 234 din 5 iulie 2001, nr. 1 din 10 ianuarie 2014 și nr. 732 din 16 decembrie 2014.7.De asemenea, se afirmă că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile în materie rutieră intră în sfera acuzațiilor în materie penală, așa încât restrângerea drepturilor persoanei de a conduce autovehicule, dar și posibilitatea ca nerespectarea perioadei de suspendare să devină infracțiunea prevăzută de art. 335 din Codul penal sunt suficient de serioase pentru a fi apreciate ca fiind veritabile acuzații din partea organelor statului. Totodată, se arată că, prin Decizia nr. 390 din 2 iulie 2014, Curtea Constituțională a statuat că o noțiune legală poate avea un conținut și un înțeles autonom, ce diferă de la o lege la alta, cu condiția ca legea care utilizează termenul respectiv să îl și definească. În caz contrar, destinatarul normei este acela care va stabili înțelesul respectivei noțiuni, de la caz la caz, printr-o apreciere care nu poate fi decât una subiectivă și, în consecință, discreționară.8.Prin urmare, noțiunile utilizate de art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, cu referire la art. 88 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, nefiind clar definite, sunt discreționare și, implicit, nu corespund principiului prevalenței pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, consacrat de art. 20 din Constituție, și principiului garanției la un proces echitabil, afectând, totodată, și prevederile art. 53 din Legea fundamentală.9.În consecință, soluția consacrată de art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, cu referire la art. 88 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, depășește limitele de proporționalitate cu situația care a determinat-o și încalcă prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în ceea ce privește legalitatea incriminării și dreptul la un proces echitabil, reglementate de art. 6 și art. 7, fiind neconstituțională.10.Judecătoria Ploiești – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, deoarece dispozițiile normative contestate corespund cerințelor de claritate, previzibilitate și accesibilitate, desprinse din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunile utilizate fiind, contrar afirmațiilor petentei, suficient de clare pentru ca destinatarul legii să înțeleagă conduita pe care trebuie să o urmeze. De asemenea, nu se poate reține încălcarea dreptului la un proces echitabil, petenta nearătând, de altfel, în ce constă această încălcare prin raportare la dispozițiile normative contestate.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. f) raportate la art. 31 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2006 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006), republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 88 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006. Însă, analizând criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. f) și ale art. 31 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și ale art. 88 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, care au următorul cuprins:– Art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002: „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: […] f) nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu;“;– Art. 31 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002: „Participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, precum și semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate: a) semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier;“;– Art. 88 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002: (1)Semnalele polițistului care dirijează circulația au următoarele semnificații:a)brațul ridicat vertical semnifică «atenție, oprire» pentru toți participanții la trafic care se apropie, cu excepția conducătorilor de vehicule care nu ar mai putea opri în condiții de siguranță. Dacă semnalul este dat într-o intersecție, aceasta nu impune oprirea conducătorilor de vehicule care se află deja angajați în traversare;b)brațul sau brațele întinse orizontal semnifică «oprire» pentru toți participanții la trafic care, indiferent de sensul lor de mers, circulă din direcția sau direcțiile intersectate de brațul sau brațele întinse. După ce a dat acest semnal, polițistul poate coborî brațul sau brațele, poziția sa însemnând, de asemenea, «oprire» pentru participanții la trafic care vin din față ori din spate;c)balansarea, pe timp de noapte, în plan vertical, a unui dispozitiv cu lumina roșie ori a bastonului fluorescent-reflectorizant semnifică «oprire» pentru participanții la trafic spre care este îndreptat;d)balansarea pe verticală a brațului, având palma orientată către sol, semnifică reducerea vitezei;e)rotirea vioaie a brațului semnifică mărirea vitezei de deplasare a vehiculelor sau grăbirea traversării drumului de către pietoni.(2)Polițistul care dirijează circulația poate efectua semnal cu brațul ca vehiculul să avanseze, să depășească, să treacă prin fața ori prin spatele său, să îl ocolească prin partea sa stângă sau dreaptă, iar pietonii să traverseze drumul ori să se oprească.(3)La efectuarea comenzilor prevăzute la alin. (1) și (2), polițistul poate folosi și fluierul.15.În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiție și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.16.Examinând excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 88 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, Curtea constată inadmisibilitatea acesteia, întrucât, potrivit art. 146 lit. d) teza întâi din Constituție, instanța de contencios constituțional „hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial“. De asemenea, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea „[…] decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță […]“. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor altor categorii de acte normative decât cele prevăzute expres și limitativ de norma constituțională și de legea organică a Curții Constituționale este inadmisibilă.17.Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (3) lit. f) și ale art. 31 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, din analiza conținutului normativ al acestor texte, Curtea observă că acestea reglementează sancțiunea pentru nerespectarea de către participanții la trafic a semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.18.Cu privire la susținerea ce vizează neclaritatea dispozițiilor criticate, Curtea reține că, deși autoarea excepției nu se raportează, în mod expres, la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, din motivarea excepției rezultă că aceasta susține încălcarea principiului legalității, în componenta privind calitatea legii, consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.19.Astfel, în ceea ce privește susținerea autoarei excepției privind lipsa de claritate și previzibilitate a dispozițiilor legale criticate, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).20.Cu privire la aceleași cerințe de calitate a legii, garanție a principiului legalității, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârile din 4 mai 2000, 25 ianuarie 2007, 24 mai 2007 și 5 ianuarie 2000, pronunțate în cauzele Rotaru împotriva României (paragraful 52), Sissanis împotriva României (paragraful 66), Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României (paragraful 34) și Beyeler împotriva Italiei (paragraful 109), a reținut obligativitatea asigurării acestor standarde de calitate a legii drept garanție a principiului legalității. În plus, s-a statuat faptul că nu poate fi considerată „lege“ decât o normă enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita; apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, întro măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă.21.Aplicând aceste considerente la speța de față, Curtea reține că dispozițiile criticate, potrivit cărora nerespectarea de către participanții la trafic a semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu constituie contravenție, au un conținut normativ clar și precis pentru a putea fi aplicate și oferă suficiente repere pentru ca destinatarii acestora – în cazul de față, participanții la trafic – să înțeleagă sensul lor și să își adapteze conduita. Așadar, având în vedere considerentele de principiu rezultate din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, prevederile legale supuse controlului de constituționalitate respectă exigențele de calitate a legii, fiind conforme art. 1 alin. (5) din Constituție.22.De altfel, prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice au fost explicitate „semnalele“ polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.23.Referitor la critica raportată la dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, Curtea reține că accesul liberul la justiție al persoanei care a fost sancționată contravențional este asigurat prin posibilitatea de a formula plângere, în condițiile art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, potrivit căruia „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la serviciul poliției rutiere în a cărui rază de competență a fost constatată fapta“, cadru în care, beneficiind de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, aceasta poate formula toate apărările pe care le consideră necesare, iar instanța de judecată, verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărăște asupra sancțiunilor aplicate. În acest sens, art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, reglementarea-cadru în materie contravențională, prevede că: „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcuto și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Dispozițiile art. 236^1 și ale art. 405 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.“24.Prin urmare, Curtea constată că textele de lege criticate prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancționarea unor fapte de încălcare a legii – nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu – care pun în pericol siguranța circulației rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, respectiv „asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului“.25.În ceea ce privește invocarea art. 53 din Constituție, acesta nu are incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale.26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, excepție ridicată de Denisa Silivestru în Dosarul nr. 1.840/312/2018 al Judecătoriei Ploiești – Secția civilă.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. f) și ale art. 31 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Ploiești – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 octombrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x