DECIZIA nr. 454 din 22 iunie 2017

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (2)-(4) și (8) din Legea concurenței nr. 21/1996, excepție ridicată de Societatea Energobit – S.A., cu sediul în Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 5.821/2/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 461D/2016. … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 iunie 2017, în prezența reprezentantului Consiliului Concurenței, inspector de concurență Iulia Dăsculțu, și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 22 iunie 2017, dată la care a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:3.Prin Încheierea din 20 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.821/2/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (2)-(4) și (8) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată. Excepția a fost ridicată de Societatea Energobit – S.A., cu sediul în Cluj-Napoca, într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației introduse împotriva Încheierii nr. 12 din 24 septembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și anularea oricărei măsuri adoptate de Consiliul Concurenței pe baza inspecției inopinate. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (2)-(4) și alin. (8) din Legea nr. 21/1996 în procedura contencioasă, desfășurată în fața instanței, procedură în cadrul căreia Înalta Curte de Casație și Justiție este chemată să analizeze retroactiv, post factum, legalitatea emiterii Încheierii de autorizare a inspecției inopinate, cu consecința înlăturării dreptului contestatorului la probele depuse de Consiliul Concurenței în susținerea cererii de autorizare reprezintă o încălcare a principiilor egalității în drepturi, accesului liber la justiție și inviolabilității domiciliului. Ca atare, consideră că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale „în măsura în care sunt interpretate ca fiind aplicabile și cu privire la contestația formulată în temeiul art. 38 alin. (7) din Legea nr. 21/1996“. … 5.De asemenea, autoarea excepției arată că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a extins noțiunea de domiciliu și cu privire la persoanele juridice, sediul profesional al acestora sau punctul de lucru în care își desfășoară activitatea fiind asimilat domiciliului și beneficiind de protecția conferită de Convenție (art. 8) și de Constituție (art. 27). Astfel, susține că inspecția inopinată la sediul unei societăți comerciale reprezintă o ingerință în viața societății, supusă atât autorizării unei instanțe, cât și controlului de legalitate a hotărârii prin care s-a dispus autorizarea inspecției inopinate. Ca atare, consideră că dreptul societății la inviolabilitatea sediului său este un drept constituțional, fiind permisă ingerința unei autorități publice, respectiv limitarea dreptului persoanei juridice doar în anumite condiții: ingerința să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim, să fie necesară într-o societate democratică și să fie proporțională cu scopul urmărit. … 6.În continuare, autoarea excepției arată că, pornind de la împrejurarea că verificarea legalității autorizării este realizată în primă instanță fără citarea societății investigate, tocmai pentru respectarea dreptului său la apărare, legiuitorul a reglementat dreptul acesteia la contestație. Cu alte cuvinte, reglementarea unei căi de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus autorizarea inspecției inopinate, fără citarea părților, a asigurat justul echilibru între interesul autorității de a se asigura elementul surpriză a măsurii coercitive/a ingerinței și interesul societății investigate de a-i fi respectat accesul la justiție, care este obiectivat prin principiile ce guvernează procesul civil – contradictorialitatea și dreptul la apărare. … 7.Or, interpretarea dispozițiilor art. 43 alin. (2)-(4) și alin. (8) din Legea nr. 21/1996, ca fiind apte a bloca accesul la documentele depuse în instanță în susținerea cererii de autorizare ar echivala cu soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a legalității măsurii dispuse de Curtea de Apel București, fără comunicarea către societate a probelor care au stat la baza hotărârii atacate, deși verificarea legalității respectivei încheieri presupune analiza de către Înalta Curte de Casație și Justiție inclusiv a acestor înscrisuri. Prin urmare, refuzul comunicării către societate a tuturor înscrisurilor care au stat la baza hotărârii atacate ar face iluzorie calea de atac reglementată pentru respectarea dreptului la apărare al societății și ar lipsi de substanță dreptul acesteia. Ar rezulta, astfel, că ingerința în viața societății nu este, în realitate, supusă verificării, sub aspectul legalității măsurii, că societatea nu are niciun remediu real împotriva arbitrariului sau măsurii disproporționate de limitare a dreptului societății la inviolabilitatea domiciliului, întrucât ea nu are acces la probele în temeiul cărora măsura a fost dispusă de către instanță. Astfel, a interzice fotocopierea documentelor care au stat la baza hotărârii atacate ar reprezenta o dezavantajare netă a contestatarului care ar avea la dispoziție o cale de atac ce nu poate fi, însă, raportată la înscrisurile analizate de instanță, încălcându-se, astfel, principiul egalității armelor. Contestatorul ar fi astfel obligat să își susțină cauza în condiții dezavantajoase față de adversarul său, fără a putea formula argumente concrete, raportate la înscrisuri. … 8.Autoarea excepției apreciază că, în condițiile în care contestatorul nu are cunoștință de înscrisurile care au stat la baza hotărârii atacate, nu poate fi asigurată contradictorialitatea, întrucât contestatorul nu își poate formula argumente în raport cu acele înscrisuri, fiind, practic, obligat să își limiteze argumentele la invocarea unor principii, a unor proceduri, acest lucru reprezentând, în mod evident, o încălcare a dreptului la un proces echitabil și a principiilor procesului civil. … 9.În concluzie, autoarea excepției consideră că reglementarea prevăzută de art. 38 alin. (7) din Legea nr. 21/1996 reprezintă o garanție pentru evitarea arbitrariului și protecția drepturilor societății față de o măsură disproporționată a Curții de Apel. Acordarea acestui drept implică și conferirea posibilității efective de exercitare a dreptului, cu respectarea principiului egalității armelor de care dispun părțile, respectiv comunicarea tuturor înscrisurilor în baza cărora a fost pronunțată încheierea atacată. În caz contrar, calea de atac ar deveni iluzorie și lipsită de substanță, pentru că societatea nu putea critica legalitatea hotărârii în raport cu speța concretă, cu probele administrate de autoritate. … 10.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale ale art. 16, art. 21 și art. 27. În acest sens, instanța consideră că accesul la justiție nu este unul iluzoriu, având în vedere că întreprinderea investigată are posibilitatea să conteste raportul de investigare în condițiile art. 49 din Legea nr. 21/1996, odată cu ordinul de declanșare a investigației și decizia prin care se finalizează investigația. Astfel, motivele de limitare a accesului la dosarul de investigație se situează în limitele constituționale, întrucât dreptul de acces la informații de natură publică sau privată nu este unul absolut, Constituția instituind limitări în acest sens prin art. 31, care garantează dreptul la informație, și, mai ales, prin art. 53, care reglementează posibilitatea și condițiile în care poate avea loc „restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți“.  … 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 12.Guvernul apreciază ca inadmisibilă excepția invocată, având în vedere faptul că, prin Decizia nr. 568 din 15 septembrie 2015, Curtea Constituțională a reținut că „încuviințarea sau respingerea unor probe în cadrul procesului nu reprezintă o problemă de control constituțional, ci privește strict o problemă de aplicare a legii de către instanța în fața căreia a fost dedusă cauza spre judecată“. De asemenea, arată că, prin aceeași decizie, Curtea a reținut că „drepturile la apărare ale părților în cauză sunt pe deplin garantate în cadrul procedurilor. Acestea au dreptul de acces la dosarul Comisiei, sub rezerva interesului legitim al întreprinderilor de a-și proteja secretele de afaceri. Dreptul de acces la dosar nu include accesul la informațiile confidențiale și documentele interne ale Comisiei sau ale autorităților de concurență ale statelor membre.“ … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 43 alin. (2)-(4) și (8) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 21/1996 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, dându-se textelor o nouă numerotare, normele de lege supuse controlului de constituționalitate regăsindu-se la art. 45 alin. (2)-(4) și (7) din Legea nr. 21/1996. În aceste condiții, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 45 alin. (2)-(4) și (7) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut: (2)Președintele Consiliului Concurenței va permite părților în cauză consultarea dosarului și obținerea, în format electronic, de copii și/sau extrase ale actelor procedurii de investigație.(3)Dreptul de acces la dosar nu se extinde asupra secretelor de afaceri, altor informații confidențiale și nici asupra documentelor interne ale Consiliului Concurenței, ale Comisiei Europene sau ale autorităților de concurență ale statelor membre ale Uniunii Europene. Dreptul de acces la dosar nu se extinde nici asupra corespondenței dintre Consiliul Concurenței și Comisia Europeană sau autoritățile de concurență ale statelor membre sau dintre acestea din urmă atunci când corespondența este inclusă în dosarul Consiliului Concurenței. (4)Documentele, datele și informațiile confidențiale din dosarul cauzei sunt accesibile pentru consultare ori obținere de copii și/sau extrase doar prin ordin al președintelui Consiliului Concurenței, ce poate fi atacat numai odată cu decizia prin care se finalizează investigația, prin aceeași cerere de chemare în judecată. […](7)Documentele, datele și informațiile confidențiale din dosarul Consiliului Concurenței pot fi solicitate, de regulă, o singură dată, după comunicarea raportului de investigație conform prevederilor alin. (1). În lipsa unor elemente noi, nu pot fi formulate cereri succesive de acces la documente, date și informații confidențiale. … 16.Autoarea excepției apreciază că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 27 care consacră inviolabilitatea domiciliului. De asemenea, se invocă și art. 6 – Dreptul la un proces echitabil, precum și art. 8 – Dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 125 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 13 mai 2016, paragraful 13, a statuat cu valoare de principiu că „Legea concurenței nr. 21/1996 are drept scop protecția, menținerea și stimularea concurenței și a unui mediu concurențial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor, iar punerea în aplicare a Legii concurenței este de competența Consiliului Concurenței, autoritate națională în domeniul concurenței, având statut de autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenței. Printre atribuțiile Consiliului Concurenței se numără și aceea de efectuare a investigațiilor privind aplicarea prevederilor art. 5, 6, 8, 13 și art. 47 alin. (3) din Legea concurenței nr. 21/1996, precum și a prevederilor art. 101 și art. 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și de luare a deciziilor prevăzute de lege pentru cazurile de încălcare a dispozițiilor precitate, constatate în urma investigațiilor efectuate de către inspectorii de concurență“. Totodată, Curtea a reținut că „în vederea descoperirii și investigării de către Consiliul Concurenței a încălcării prevederilor Legii concurenței, precum și a prevederilor art. 101 și art. 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în capitolul V al Legii nr. 21/1996, art. 32-51, a fost reglementată procedura de examinare preliminară, de investigare și de luare a deciziilor de către această autoritate“. … 18.În acest context, Curtea observă că dispozițiile art. 45 alin. (2)-(4) și (7) din Legea concurenței nr. 21/1996, criticate prin prezenta excepție de neconstituționalitate, fac parte din capitolul care reglementează procedura de examinare preliminară, de investigare și de luare a deciziilor și sunt norme de procedură aplicabile în fața Consiliului Concurenței în investigarea cazurilor privind practicile anticoncurențiale.  … 19.Curtea reține că, din motivarea autoarei excepției de neconstituționalitate, reiese faptul că aceasta critică modul în care Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal a interpretat dispozițiile de lege criticate, prin raportare la obiectul judecății, susținând că aceste norme sunt neconstituționale „în măsura în care sunt interpretate ca fiind aplicabile și cu privire la contestația formulată în temeiul art. 38 alin. (7) din Legea nr. 21/1996“ [devenit art. 40 alin. (7) în forma republicată a legii]. Prin urmare, criticile formulate vizează interpretarea și aplicarea art. 45 alin. (2)-(4) și (7) din Legea concurenței nr. 21/1996. … 20.În jurisprudența sa, Curtea a statuat că interpretarea și aplicarea legii, care constituie, în realitate, cauza nemulțumirii autoarei excepției, nu pot constitui motive de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional, aceste aspecte fiind de competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului. În acest sens, a se vedea, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 66 din 16 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2017, și Decizia nr. 6 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 4 mai 2017. … 21.Or, a răspunde criticilor autoarei excepției ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Ca atare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (2)-(4) și (7) din Legea concurenței nr. 21/1996 este inadmisibilă. … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (2)-(4) și (7) din Legea concurenței nr. 21/1996, excepție ridicată de Societatea Energobit – S.A., cu sediul în Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 5.821/2/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 iunie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește