DECIZIA nr. 454 din 11 iulie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 928 din 18 noiembrie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 340
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 486 02/12/1997
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA (R) 01/01/1968 ART. 278
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 119 09/03/2017
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 9REFERIRE LAHOTARARE 04/08/2005
ART. 9REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 12REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 31
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 603 28/09/2017
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 332
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 603 28/09/2017
ART. 16REFERIRE LAHOTARARE 04/08/2005
ART. 16REFERIRE LAHOTARARE 03/06/2003
ART. 16REFERIRE LAHOTARARE 22/05/1998
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 603 28/09/2017
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 285
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 132
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 132
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 603 28/09/2017
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 20REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 335
ART. 20REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 340
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 486 02/12/1997
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 401 04/07/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 25 27/01/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 707 05/11/2019





Mona-Maria Pivniceru – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Oana Cristina Puică – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cătălin Năstase în Dosarul nr. 33.632/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.353D/2017.2.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției a decedat, potrivit celor menționate în nota telefonică aflată la dosar.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele de ședință acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că ceea ce se solicită este modificarea textului de lege criticat, astfel încât să poată fi atacate în fața judecătorului de cameră preliminară – din perspectiva dispozițiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală – și alte acte ale procurorului, și anume ordonanța de respingere a cererii de redeschidere a urmăririi penale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 9 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 33.632/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 București – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Cătălin Năstase cu ocazia soluționării plângerii formulate la judecătorul de cameră preliminară, în temeiul dispozițiilor art. 340 din Codul de procedură penală, împotriva unei ordonanțe a procurorului ierarhic superior celui care a dispus soluția de clasare, ordonanță prin care a fost respinsă o cerere de redeschidere a urmăririi penale.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiție, în măsura în care persoana vătămată nu are posibilitatea formulării unei plângeri la judecătorul de cameră preliminară împotriva ordonanței de respingere a cererii de redeschidere a urmăririi penale. Consideră că trebuie avute în vedere aceleași rațiuni pentru care, prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, Curtea Constituțională a constatat că art. 278 din Codul de procedură penală din 1968 „este constituțional numai în măsura în care nu oprește persoana nemulțumită de soluționarea plângerii împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta și care nu ajung în fața instanțelor judecătorești să se adreseze justiției în temeiul art. 21 din Constituție, ce urmează să se aplice în mod direct“. Pe de altă parte, arată că redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară. Consideră că, pentru toate aceste rațiuni, ar trebui supusă controlului judecătoresc și ordonanța de respingere a cererii de redeschidere a urmăririi penale.6.Judecătoria Sectorului 3 București – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că reglementarea căilor de atac împotriva actelor, măsurilor sau soluțiilor procurorului de caz ori ale celui ierarhic superior constituie un atribut exclusiv al legiuitorului.7.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Arată că reglementarea căilor de atac împotriva actelor, măsurilor sau soluțiilor procurorului este un atribut exclusiv al legiuitorului. Astfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională a statuat, pe de o parte, că prevederile art. 21 din Legea fundamentală nu obligă legiuitorul la asigurarea accesului la toate căile de atac și la toate structurile judecătorești în toate categoriile de cauze, iar, pe de altă parte, că, în considerarea unor situații deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procesuale.9.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt constituționale. În acest sens invocă Decizia nr. 119 din 9 martie 2017, prin care Curtea Constituțională a constatat că procedura confirmării de către judecătorul de drepturi și libertăți a redeschiderii urmăririi penale constituie o garanție procesuală a caracterului echitabil al actului redeschiderii urmăririi penale, fiind reglementată de legiuitor în vederea punerii în acord a dispozițiilor Codului de procedură penală cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca urmare a celor statuate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 4 august 2005, pronunțată în Cauza Stoianova și Nedelcu împotriva României, paragraful 21. Prin hotărârea anterior citată, Curtea de la Strasbourg a reținut necesitatea ca posibilitatea acordată parchetului de a redeschide urmărirea penală să fie supusă autorizării unei instanțe naționale, care să fie obligată să examineze temeinicia unei astfel de cereri, în sensul de a aprecia dacă redeschiderea cazului nu este inechitabilă sau perioada scursă de la încetarea anchetei nu este excesivă.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, modificate prin prevederile art. II pct. 84 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(4) Redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancțiunea nulității. Judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea suspectului sau, după caz, a inculpatului și cu participarea procurorului, asupra legalității și temeiniciei ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică soluționarea cererii de confirmare.“13.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile art. 21 din Constituție – invocate și în prezenta cauză – și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 603 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 14 noiembrie 2017, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, reținând că procurorul, ca titular al dreptului de a exercita acțiunea penală, este cel care decide cu privire la rezultatul urmăririi penale, fie prin trimiterea în judecată a inculpatului, fie prin adoptarea unei soluții de neurmărire sau netrimitere în judecată (clasare, respectiv renunțare la urmărirea penală), tot o modalitate de finalizare a urmăririi penale fiind și încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, reglementată distinct, ca procedură specială. Terminarea urmăririi penale are însă un caracter relativ, întrucât există posibilitatea ca aceasta să fie reluată, actele emise de procuror nebucurându-se de autoritate de lucru judecat.15.În ceea ce privește instituția redeschiderii urmăririi penale, prin decizia mai sus menționată, Curtea a reținut că aceasta constituie, potrivit dispozițiilor art. 332 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, un caz de reluare a urmăririi penale. Sediul materiei îl reprezintă prevederile art. 335 din Codul de procedură penală, potrivit cărora redeschiderea urmăririi penale vizează situațiile în care urmărirea penală a fost finalizată printro ordonanță de clasare sau printr-una de renunțare la urmărirea penală. Redeschiderea se dispune atât de procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția, dacă, ulterior, constată că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, cât și de către însuși procurorul care a dispus soluția, dacă au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea ori dacă constată că suspectul sau inculpatul nu și-a îndeplinit cu reacredință obligațiile stabilite conform dispozițiilor art. 318 alin. (6). De asemenea, potrivit prevederilor art. 335 alin. (5), redeschiderea urmăririi penale are loc și atunci când judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva soluției de clasare și a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale, sens în care dispozițiile judecătorului de cameră preliminară sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală.16.Așa cum a constatat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 603 din 28 septembrie 2017, ca regulă generală, redeschiderea urmăririi penale este, sub sancțiunea nulității, supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile. O astfel de abordare a fost desprinsă din necesitatea punerii de acord a instituției cu exigențele art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, prin hotărârile din 22 mai 1998, 3 iunie 2003 și 4 august 2005, pronunțate în cauzele Vasilescu împotriva României, paragraful 41, Pantea împotriva României, paragraful 236, și Stoianova și Nedelcu împotriva României, paragraful 20, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că procurorii români, care acționează în calitate de magistrați ai Ministerului Public, nu îndeplinesc condiția de independență față de executiv. Totodată, prin Hotărârea pronunțată în Cauza Stoianova și Nedelcu împotriva României, paragraful 20, Curtea de la Strasbourg a subliniat necesitatea ca posibilitatea acordată parchetului de a redeschide urmărirea penală să fie supusă autorizării unei instanțe naționale, care să fie obligată să examineze temeinicia unei astfel de cereri, în sensul aprecierii dacă redeschiderea cazului nu este inechitabilă sau perioada scursă de la încetarea anchetei nu este excesivă. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că lipsurile care apar în realizarea anchetelor inițiale nu sunt imputabile reclamanților și nu trebuie să îi pună pe aceștia în situații defavorabile. Așadar, procedura confirmării de către judecătorul de cameră preliminară a ordonanței de redeschidere a urmăririi penale reprezintă un remediu împotriva puterii discreționare a procurorului de a reactiva procesul penal.17.În continuare, prin Decizia nr. 603 din 28 septembrie 2017, citată anterior, Curtea Constituțională a constatat că redeschiderea urmăririi penale are ca efect reluarea urmăririi penale, conform prevederilor art. 285 și următoarele din Codul de procedură penală. În acest sens, dispozițiile art. 335 alin. (1) din același cod prevăd că, dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale, prevederile art. 317 din Codul de procedură penală urmând a fi aplicate în mod corespunzător. Astfel, redeschiderea urmăririi penale va avea ca finalitate dispunerea de către procuror a uneia dintre soluțiile prevăzute de dispozițiile art. 327 din Codul de procedură penală, respectiv fie trimiterea în judecată, dacă din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârșită de inculpat și că acesta răspunde penal, fie clasarea sau renunțarea la urmărire. Dacă ultimele două potențiale soluții nu schimbă situația juridică a persoanei în privința căreia se dispune redeschiderea urmăririi penale, soluția de trimitere în judecată, prin rechizitoriu, are ca efect supunerea acesteia cercetării judecătorești. Dar, în oricare dintre cele trei situații juridice analizate, împotriva persoanei referitor la care este confirmată soluția de redeschidere a urmăririi penale va fi formulată o acuzație în materie penală.18.Curtea Constituțională a reținut că procedura de confirmare de către judecătorul de cameră preliminară a redeschiderii urmăririi penale, astfel reglementată, constituie o garanție procesuală a caracterului echitabil al actului de redeschidere a urmăririi penale acordată participanților la procesul penal, conform prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție și celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenție. Ca urmare a instituirii acestor garanții, atât persoana în privința căreia este formulată o acuzație în materie penală, cât și ceilalți participanți la procesul penal au dreptul de a-și apăra interesele procesuale, în mod echitabil, în fața unei instanțe independente și imparțiale, instituite prin lege. Totodată, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală, legiuitorul a instituit o excepție de la regula potrivit căreia ordonanțele de redeschidere trebuie supuse confirmării judecătorului de cameră preliminară. Astfel, dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția infirmă soluția de netrimitere în judecată și dispune redeschiderea urmăririi penale, anterior comunicării ordonanței care cuprinde această soluție, redeschiderea urmăririi penale nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară. O astfel de soluție își găsește justificare în prevederile constituționale ale art. 132 alin. (1) referitoare la principiile care guvernează activitatea procurorilor, potrivit cărora, „Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic“. În acord cu dispozițiile art. 304 alin. (2) din Codul de procedură penală privind infirmarea actelor procesuale sau procedurale, procurorul ierarhic superior, când constată că un act sau o măsură procesuală a procurorului ierarhic inferior nu este dată cu respectarea dispozițiilor legale sau este neîntemeiată, o infirmă motivat, din oficiu sau la plângerea persoanei interesate. De aceea, dacă procurorul ierarhic superior constată necesitatea infirmării soluției, pronunță o ordonanță al cărei efect imediat constă în necomunicarea ordonanței de clasare. Fiind infirmată și necomunicată, ordonanța de clasare nu există și, deci, nu produce niciun efect cu privire la drepturile procesuale ale persoanelor interesate și, cu precădere, cu privire la dreptul acestora de a se adresa cu plângere judecătorului de cameră preliminară. Un astfel de drept nu a fost însă suprimat, ci numai prorogat până la pronunțarea unei noi soluții în cauză, fie de clasare ori renunțare la urmărirea penală, fie de trimitere în judecată, situații în care persoana interesată se poate adresa judecătorului de cameră preliminară, după comunicare, în termenul stabilit prin prevederile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, urmând ca, în situația emiterii unui rechizitoriu, toate aspectele relevate să fie supuse judecătorului de cameră preliminară în procedura de filtru prevăzută de dispozițiile art. 342 și următoarele din același cod. În plus, este posibil ca, după infirmare, procurorul să pronunțe tot o soluție de clasare, care, ulterior, să fie din nou infirmată de către procurorul ierarhic superior. Dacă infirmarea intervine ca urmare a unei plângeri formulate după comunicarea soluției, atunci o asemenea ordonanță va fi supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară. Dacă însă infirmarea intervine din oficiu, anterior comunicării soluției de clasare, vor fi aplicabile dispozițiile art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală, care dau expresie principiului subordonării ierarhice, fără ca prin aceasta să fie afectat accesul liber la justiție.19.Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 603 din 28 septembrie 2017, anterior menționată, nu a reținut critica potrivit căreia soluția legislativă care asigură posibilitatea exercitării controlului judiciar doar în cazul admiterii cererii de redeschidere a urmăririi penale, cu excluderea ordonanței prin care este respinsă o astfel de cerere, încalcă accesul liber la justiție. Ordonanța de respingere a unei cereri de redeschidere a urmăririi penale nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, întrucât – spre deosebire de ordonanța de redeschidere a urmăririi penale – o asemenea soluție nu presupune o acuzație în materie penală, astfel că nu schimbă cu nimic situația juridică a persoanelor care au avut calitatea de părți sau de subiecți procesuali principali în dosarul penal în care s-a dispus de către procuror o soluție de neurmărire sau netrimitere în judecată. Totodată, așa cum reiese din analiza prevederilor Codului de procedură penală și a jurisprudenței recente a Curții Constituționale, accesul la justiție al persoanelor interesate este asigurat, oricare ar fi soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de către procuror – clasare, respectiv renunțare la urmărirea penală.20.Astfel, în ceea ce privește ordonanțele de clasare, persoana interesată are la dispoziție procedura plângerii la procurorul ierarhic superior, reglementată de dispozițiile art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în cazul soluțiilor de clasare, plângerea se poate face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția. Ținând cont de jurisprudența Curții Constituționale, care a statuat că actele prin care procurorul pune capăt conflictului de drept penal, fiind modalități de înfăptuire a justiției, trebuie să fie supuse cenzurii judecătorului (Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998), legiuitorul a reglementat, prin prevederile art. 340-341 din Codul de procedură penală, procedura plângerii la judecătorul de cameră preliminară. În acest sens, dispozițiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilesc că persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Dacă judecătorul de cameră preliminară – în temeiul dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. b) sau alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală – admite plângerea împotriva soluției de clasare și trimite cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale, atunci, potrivit prevederilor art. 335 alin. (5) din Codul de procedură penală, devine incidentă instituția redeschiderii urmăririi penale.21.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.22.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cătălin Năstase în Dosarul nr. 33.632/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția penală și constată că dispozițiile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2019.
PREȘEDINTE,
prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x