DECIZIA nr. 453 din 25 octombrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1264 din 29 decembrie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 29 15/01/2018 ART. 3
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 29 15/01/2018 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 29 15/01/2018 ART. 3
ART. 1REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 310
ART. 3REFERIRE LALEGE 29 15/01/2018 ART. 3
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 8REFERIRE LALEGE 29 15/01/2018 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE 29 15/01/2018
ART. 10REFERIRE LAORDIN 883 26/03/2018
ART. 10REFERIRE LALEGE 29 15/01/2018
ART. 10REFERIRE LALEGE 29 15/01/2018 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE 29 15/01/2018 ART. 3
ART. 10REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LALEGE 29 15/01/2018 ART. 3
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 18REFERIRE LALEGE 29 15/01/2018 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE 29 15/01/2018 ART. 3
ART. 18REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 310
ART. 19REFERIRE LALEGE 29 15/01/2018 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE 29 15/01/2018 ART. 3
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 21REFERIRE LALEGE 29 15/01/2018 ART. 3
ART. 22REFERIRE LAORDIN 883 26/03/2018
ART. 22REFERIRE LALEGE 29 15/01/2018
ART. 22REFERIRE LALEGE 29 15/01/2018 ART. 3
ART. 23REFERIRE LALEGE 29 15/01/2018
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 838 27/05/2009
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 504 07/10/2014
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 436 11/07/2023





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale, excepție ridicată de Sandu Bordeiu în Dosarul nr. 1.248/98/2018 al Tribunalului Ialomița – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 134D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 327D/2019, nr. 1.482D/2019, nr. 3.435D/2019, nr. 833D/2020, nr. 1.029D/2020 și nr. 1.494D/2021 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale, excepție ridicată de Tașcu Cutulea, Ștefan Poienaru, Lucian Avram, Dumitru Bănescu, Marian Prodan și Valeriu Nedelcu – Întreprindere individuală în dosarele nr. 1.346/98/2018 și nr. 1.860/98/2018 ale Tribunalului Ialomița – Secția civilă, în Dosarul nr. 1.152/98/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și în dosarele nr. 220/98/2020, nr. 222/98/2020 și nr. 49/98/2021 ale Tribunalului Ialomița – Secția civilă.4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. 6.Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 327D/2019, nr. 1.482D/2019, nr. 3.435D/2019, nr. 833D/2020, nr. 1.029D/2020 și nr. 1.494D/2021 la Dosarul nr. 134D/2019, care este primul înregistrat.7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, pe de o parte, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materia anulării unor obligații fiscale și ale cărei raționamente sunt aplicabile și raportat la conținutul normei criticate. Pe de altă parte, arată că prin motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia urmăresc și interpretarea și aplicarea normelor în discuție la spețele deduse judecății, aspecte care, potrivit Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu intră în sfera de competență a instanței de contencios constituțional.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8.Prin încheierile din 9 ianuarie 2019, 23 ianuarie 2019 și 18 aprilie 2019, Decizia nr. 2.228 din 3 iunie 2019, Sentința civilă nr. 485/F din 24 iunie 2020, Încheierea din 25 iunie 2020 și Sentința civilă nr. 466/F din 19 aprilie 2021, pronunțate în dosarele nr. 1.248/98/2018, nr. 1.346/98/2018, nr. 1.860/98/2018, nr. 1.152/98/2018, nr. 220/98/2020, nr. 222/98/2020 și nr. 49/98/2021, Tribunalul Ialomița – Secția civilă și Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale. 9.Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sandu Bordeiu, Tașcu Cutulea, Ștefan Poienaru, Lucian Avram, Dumitru Bănescu, Marian Prodan și Valeriu Nedelcu – Întreprindere individuală în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri prin care se solicită obligarea organelor fiscale de a emite decizii privind anularea unor obligații fiscale stabilite prin decizii de impunere, anularea acestora, aplicarea Legii nr. 29/2018 și restituirea sumelor achitate.10.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate nu sunt suficient de clare, precise și previzibile în ceea ce privește aria de aplicare, având în vedere faptul că atât organele fiscale, cât și unele instanțe judecătorești, în interpretarea și aplicarea concretă a acestora la anumite situații cum sunt cele din spețele deduse judecății, consideră că acestea vizează numai anularea obligațiilor fiscale născute sub imperiul Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (1 ianuarie 2016-31 decembrie 2016), ca urmare a trimiterilor la acest act normativ prin care legiuitorul s-a raportat la plafonul de scutire a taxei pe valoarea adăugată prevăzut de art. 310 din Legea nr. 227/2015, deși din cuprinsul art. 1 alLegii nr. 29/2018 reiese că această lege se aplică și unor situații create anterior intrării în vigoare a Legii nr. 227/2015. Față de această împrejurare, se apreciază că dispozițiile criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât legiferarea acestora s-a realizat cu nerespectarea normelor de calitate a legii, astfel cum au fost dezvoltate prin jurisprudența Curții Constituționale, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, context în care este aplicabil art. 11 din Legea fundamentală, fiind și discriminatorii, prin stabilirea unor efecte diferite între situațiile prevăzute la art. 1 și 3 din Legea nr. 29/2018. În contextul litigiilor în care au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate sunt învederate acte normative de punere în aplicare a legii în discuție (Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 883/2018 pentru aprobarea procedurilor de anulare a obligațiilor fiscale ce fac obiectul prevederilor Legii nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 28 martie 2018), precum și îndrumările Direcției generale de legislație Cod procedură fiscală, reglementări nefiscale și contabile din cadrul Ministerului Finanțelor care au fost preluate prin diferite circulare ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală.11.Tribunalul Ialomița – Secția civilă, în dosarele nr. 134D/2019, nr. 327D/2019 și nr. 1.482D/2019, opinează că motivele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate sunt chestiuni ce relevă o problemă de interpretare a dispozițiilor legale și nu constituie o veritabilă excepție de neconstituționalitate. 12.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3.435D/2019 și Tribunalul Ialomița – Secția civilă, în dosarele nr. 833D/2020, nr. 1.029D/2020 și nr. 1.494D/2021, opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prevederile criticate nefiind de natură să încalce dispozițiile constituționale menționate în susținerea acesteia, întrucât sunt clare, previzibile și nediscriminatorii. 13.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 18 ianuarie 2018, care au următorul cuprins:(1)Se anulează diferențele de T.V.A., precum și accesoriile aferente acestora, pentru perioadele fiscale anterioare datei de 31 decembrie 2016, stabilite prin decizie de impunere comunicată contribuabilului până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a depășirii plafonului de scutire de 220.000 lei prevăzut la art. 310 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, realizate de către persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu sediul activității economice în România, care au realizat activitățile de producție agricolă, inclusiv activitățile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale sau au furnizat servicii agricole utilizând munca manuală proprie și/sau echipamentele specifice.(2)Organul fiscal nu stabilește diferențele de T.V.A., precum și accesoriile aferente acestora, persoanelor fizice, persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale și întreprinderilor familiale, cu sediul activității economice în România, prevăzute la alin. (1), ca urmare a depășirii plafonului de scutire de 220.000 lei prevăzut la art. 310 din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, și nu emite o decizie de impunere pentru perioadele anterioare datei de 31 decembrie 2016.17.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii, ale art. 11 – Dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 16 – Egalitatea în drepturi. De asemenea, se face referire la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că Legea nr. 29/2018 are ca obiect de reglementare anularea unor obligații fiscale și cuprinde ipoteze diferite. Astfel: pe de o parte, este prevăzută anularea unor diferențe de obligații fiscale (principale și accesorii, constând în impozit pe venit și contribuții sociale) ce provin din tranzacțiile pentru care s-a aplicat impozitul pe venit din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal al persoanelor fizice, pe perioadele fiscale de până la 1 iunie 2017, ca urmare a reîncadrării acestor venituri ca venituri dintr-o activitate independentă (art. 1 din Legea nr. 29/2018); pe de altă parte, este prevăzută anularea unor diferențe de T.V.A., pentru perioadele fiscale anterioare datei de 31 decembrie 2016, ca urmare a depășirii unui plafon de scutire (220.000 lei, astfel cum este prevăzut la art. 310 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal), realizate de către persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu sediul activității economice în România, care au realizat activitățile de producție agricolă, inclusiv activitățile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale sau au furnizat servicii agricole utilizând munca manuală proprie și/sau echipamentele specifice (art. 3 din Legea nr. 29/2018). 19.În acest context, Curtea observă că una dintre criticile formulate vizează neconstituționalitatea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 raportat la conținutul normativ al art. 1 din aceeași lege, considerându-se de către autorii excepției de neconstituționalitate că sunt discriminatorii prin efectele diferite pe care le produc ca urmare a întinderii în timp și în ceea ce privește contribuabilii care beneficiază de prevederile acestei legi. Față de această împrejurare, având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată […]“, Curtea constată că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispozițiile și principiile constituționale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele. 20.Așadar, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea și conformitatea acestui text cu dispozițiile și principiile constituționale pretins violate, iar nu compararea unor prevederi dintr-o lege ori a mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la conținutul Legii fundamentale. Ca atare, din această perspectivă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.21.Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 în raport cu celelalte dispoziții constituționale, Curtea observă că nemulțumirea autorilor excepției de neconstituționalitate este legată de interpretarea și aplicarea acestor norme la spețele deduse judecății de către organele fiscale abilitate să aplice aceste norme, precum și de către instanțele judecătorești care sunt îndrituite cu soluționarea contestațiilor și litigiilor în materie fiscală, aspecte învederate din perspectiva unor pretinse neclarități ale legii sub aspectul fie al determinării stricte a categoriei de contribuabili cărora le este aplicabilă facilitatea fiscală în discuție, fără o limitare temporală, fie al determinării stricte a perioadei fiscale pentru care se aplică facilitatea în cauză.22.Or, Curtea reține că, astfel cum s-a arătat mai sus și cum reiese din titlul legii și din expunerea de motive aferentă legii în discuție, acest act normativ are ca obiect de reglementare anularea unor obligații fiscale, iar adoptarea art. 3 din Legea nr. 29/2018 a fost determinată de necesitatea îndreptării situațiilor apărute în practică din cauza interpretării și aplicării neunitare a legislației fiscale de către organele fiscale în ceea ce privește impozitarea veniturilor obținute de persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu sediul activității economice în România, care au realizat activitățile de producție agricolă, inclusiv activitățile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale sau au furnizat servicii agricole utilizând munca manuală proprie și/sau echipamentele specifice, ce au dus la impozitarea diferită a aceluiași tip de venit obținut de aceeași categorie de contribuabili, impozitarea veniturilor astfel realizate fiind abordată diferit de organele fiscale competente. De asemenea, Curtea observă că, în aplicarea legii, președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală a emis Ordinul nr. 883/2018 pentru aprobarea procedurilor de anulare a obligațiilor fiscale ce fac obiectul prevederilor Legii nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 28 martie 2018. Astfel, sunt stabilite atât cadrul general aplicabil tuturor categoriilor de persoane care se înscriu în ipoteza normei criticate, cât și procedurile de anulare a obligațiilor fiscale în discuție.23.În ceea ce privește conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Or, în speța de față fiind vorba despre aplicarea Legii nr. 29/2018, în virtutea rolului constituțional al instanțelor de judecată, revine acestora competența de a stabili dacă persoanele care au formulat acțiuni și au litigii pe rolul acestora intră sub incidența dispozițiilor care prevăd anularea unor obligații fiscale, utilizând metoda interpretativă, respectiv interpretarea logică, rațională și teleologică a normelor de drept.24.Totodată, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție, respectiv al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale (prin hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sau prin recurs în interesul legii). Prin urmare, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 25.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale, excepție ridicată de Sandu Bordeiu, Tașcu Cutulea, Ștefan Poienaru, Lucian Avram, Dumitru Bănescu, Marian Prodan și Valeriu Nedelcu – Întreprindere individuală în dosarele nr. 1.248/98/2018, nr. 1.346/98/2018 și nr. 1.860/98/2018 ale Tribunalului Ialomița – Secția civilă, Dosarul nr. 1.152/98/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și dosarele nr. 220/98/2020, nr. 222/98/2020 și nr. 49/98/2021 ale Tribunalului Ialomița – Secția civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Ialomița – Secția civilă și Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 octombrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x