DECIZIA nr. 452 din 25 octombrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1274 din 30 decembrie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 73
ActulREFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 74
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 73
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 74
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 73
ART. 1REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 74
ART. 3REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 73
ART. 3REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 74
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 8REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 73
ART. 8REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 74
ART. 9REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000
ART. 10REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 73
ART. 10REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 74
ART. 11REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 73
ART. 11REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 74
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 73
ART. 15REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 74
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 17REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 975 12/07/2011
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 373 22/03/2011
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 530 25/11/2004
ART. 18REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 18REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 3
ART. 18REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 73
ART. 18REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 74
ART. 19REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 838 27/05/2009
ART. 20REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 504 07/10/2014
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 73 pct. 22 coroborate cu cele ale art. 74 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Cristim 2 Prodcom – S.R.L. din București în Dosarul nr. 12.798/300/2016 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 110D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.888D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 73 pct. 22 coroborate cu cele ale art. 74 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Cristim 2 Prodcom – S.R.L. din București în Dosarul nr. 765/233/2016* al Tribunalului Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. 6.Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.888D/2019 la Dosarul nr. 110D/2019, care este primul înregistrat.7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, față de împrejurarea că legiuitorul a recurs la sancționarea mai drastică a comercianților persoane juridice, în scopul prevenirii și sancționării faptelor care generează sau ar putea genera evaziune fiscală, context în care menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie și precizează că unele fapte nu pot fi săvârșite decât de către agenții economici, respectiv de către persoane juridice.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8.Prin Încheierea din 22 noiembrie 2018 și prin Decizia civilă nr. 88 din 13 februarie 2019, pronunțate în dosarele nr. 12.798/300/2016 și nr. 765/233/2016*, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 73 pct. 22 coroborate cu cele ale art. 74 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață.9.Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Cristim 2 Prodcom – S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat în contextul unui litigiu privind contestarea procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 99/2000.10.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că din interpretarea logico-gramaticală a dispozițiilor art. 74 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 reiese că acestea se aplică exclusiv și limitativ acelor situații expres prevăzute de art. 73 din același act normativ, care prevăd contravenții și sancțiuni în sarcina persoanelor fizice, însă instanțele judecătorești au apreciat că legiuitorul nu a făcut distincție între faptele enumerate la art. 73 cărora li se poate aplica art. 74 cu privire la sancțiunile aplicabile persoanelor juridice. Prin urmare, instanțele judecătorești pe rolul cărora sau aflat litigiile au reținut că nici organele de constatare și nici instanțele nu pot face distincția pe care legiuitorul nu a făcut-o, deși în spețele aflate pe rolul instanțelor judecătorești sancțiunea aplicată este o sancțiune prevăzută exclusiv în sarcina unei persoane juridice, astfel că, în această situație, limitele minime și maxime ale amenzii reprezintă deja maximul prevăzut de lege, fără a mai fi nevoie să fie dublat, astfel cum este în cazul sancțiunilor prevăzute în sarcina persoanelor fizice care se aplică și persoanelor juridice. Față de această împrejurare, se consideră că textele criticate nu îndeplinesc cerințele de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate prin jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului și prin care s-a statuat că este obligația legiuitorului să asigure o legislație clară și precisă, care să nu lase loc la interpretări, mai ales când este vorba despre o acuzație în materie penală sau contravențională. 11.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal, opinează pe de o parte, că prevederile criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale pretins a fi încălcate, iar, pe de altă parte, arată că, în realitate, criticile de neconstituționalitate se referă la modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 73 pct. 22 coroborate cu cele ale art. 74 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000.12.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 73 pct. 22 coroborate cu cele ale art. 74 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, care au următorul cuprins: – Art. 73 pct. 22: „Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: (…) 22. exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare, cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei și cu interzicerea uneia dintre cele două activități;“;– Art. 74: „Sancțiunile prevăzute la art. 73 se pot aplica și persoanelor juridice, caz în care limitele minime și maxime ale amenzilor se dublează.“16.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) – Principiul legalității (în componenta privind calitatea legii), ale art. 20 alin. (1) – Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (12) – Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii și ale art. 44 alin. (1) – Dreptul de proprietate privată.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 stabilește principiile generale privind desfășurarea activității comerciale și urmărește dezvoltarea rețelei de distribuție a produselor și serviciilor de piață, cu respectarea principiilor liberei concurențe, protecției vieții, sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorilor, precum și a mediului, fiind o aplicare a dispozițiilor art. 135 alin. (2) lit. a) și b) din Constituție, potrivit cărora statul trebuie să asigure libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, precum și protejarea intereselor naționale în activitatea economică. 18.Totodată, Curtea reține că orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii și cu respectarea normelor ce reglementează această activitate, prin comerciant înțelegându-se, potrivit art. 4 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, persoana fizică sau juridică autorizată să desfășoare activități de comercializare a produselor și serviciilor de piață. Desfășurarea oricărui exercițiu comercial cu încălcarea prevederilor legale în materie este sancționată de lege. Astfel, spre exemplu, în virtutea art. 73 pct. 22din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, criticat în prezenta cauză, constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune, exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare, care este sancționată cu amendă de la 2.000 de lei la 10.000 de lei și cu interzicerea uneia dintre cele două activități antereferite. Deși legiuitorul nu face în mod concret precizarea cui îi sunt aplicabile aceste sancțiuni, respectiv persoanei fizice sau persoanei juridice, având în vedere că prevederile unei legi, în sens general, nu trebuie interpretate și aplicate în mod disparat, ci ținând seama de conținutul întregului act normativ, Curtea constată că în cadrul aceluiași capitol (capitolul VII – Sancțiuni), la art. 74 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, sancțiunile prevăzute la art. 73 din același act normativ se pot aplica și persoanelor juridice, caz în care limitele minime și maxime ale amenzilor se dublează. Prin urmare, în cazul în care în discuție sunt fapte săvârșite de către persoanele juridice care se circumscriu contravenției, în speță, exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare, potrivit legii, sancțiunile aferente acestora sunt cele prevăzute la art. 73 pct. 22din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, coroborat cu art. 74 din aceeași ordonanță. În acest context, este de menționat faptul că Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 se completează, după caz, cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care la art. 3 alin. (2) dispune că persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții. De altfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 975 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, Decizia nr. 373 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 11 mai 2011, și Decizia nr. 530 din 25 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2005, Curtea a observat că legiuitorul a prevăzut sancțiuni pentru exercitarea celor două tipuri de activități în aceeași structură de vânzare sau suprafață de vânzare în scopul asigurării unei concurențe loiale, având în vedere conținutul acestora, care constă, în cazul comerțului cu ridicata, în activitatea desfășurată de comercianții care cumpără produse în cantități mari în scopul revânzării acestora în cantități mai mici altor comercianți sau utilizatori profesionali și colectivi, iar, în cazul comerțului cu amănuntul, în activitatea desfășurată de comercianții care vând produse, de regulă, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora.19.Față de această împrejurare, Curtea constată că, în contextul dat, critica de neconstituționalitate este formulată prin prisma aspectelor legate de interpretarea și aplicarea acestor norme la speța dedusă judecății de către organele abilitate să constate și să sancționeze contravenții, precum și de către instanțele judecătorești care sunt îndrituite cu soluționarea contestațiilor formulate împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a unor contravenții prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, autoarea excepției considerând, astfel cum reiese din actele dosarelor cauzei, că în spețele aflate pe rolul instanțelor judecătorești, sancțiunea aplicată acesteia de către organele îndrituite în acest sens este o sancțiune prevăzută exclusiv în sarcina unei persoane juridice, situație în care limitele minime și maxime ale amenzii reprezintă deja maximul prevăzut de lege, fără a mai fi nevoie să fie dublat, astfel cum este în cazul sancțiunilor prevăzute în sarcina persoanelor fizice ce se aplică și persoanelor juridice.20.Or, în ceea ce privește conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare – interpretarea, respectiv aplicarea legii -, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care lea stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), în speța de față fiind vorba despre aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 99/2000, iar în virtutea rolului constituțional al instanțelor de judecată, le revine acestora competența de a stabili dacă faptele săvârșite reprezintă contravenții, dacă sunt aplicabile persoanelor fizice și/sau persoanelor juridice și care sunt sancțiunile aferente.21.Totodată, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție, respectiv al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale (prin hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sau prin recurs în interesul legii). Prin urmare, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.22.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 73 pct. 22 coroborate cu cele ale art. 74 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Cristim 2 Prodcom – S.R.L. din București în Dosarul nr. 12.798/300/2016 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 765/233/2016* al Tribunalului Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 octombrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x