DECIZIA nr. 451 din 22 iunie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (3) și art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) și (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Timișoara – Secția penală în Dosarul nr. 624/59/2017 și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.784D/2017. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent șef referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, partea Marian-Cătălin Petrică a depus o cerere de judecare în lipsă. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, se arată că, față de persoana solicitată, ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare, se va dispune amânarea predării în statul solicitant, dacă aceasta are afaceri judiciare în România. Observându-se o anumită diferență de formulare între legea română aplicabilă și Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI în privința amânării predării persoanei solicitate, se arată că, pe perioada în care predarea este amânată, respectiv cât timp persoana are afaceri judiciare în România, aceasta nu poate fi supusă niciunei măsuri care să garanteze posibilitatea executării în viitor a mandatului european de arestare. Se ajunge, astfel, la nerespectarea art. 1 alin. (3) privind statul de drept și art. 148 din Constituție coroborat cu art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, în sensul că persoana respectivă poate părăsi oricând teritoriul României, deși se află sub puterea unui mandat european de arestare. … 5.De aceea, pentru ca textul legal criticat să răspundă cerințelor Constituției, reprezentantul Ministerului Public apreciază că trebuie realizată, prin prisma art. 7 din Legea nr. 302/2004, o corelare a dispozițiilor art. 58 și art. 107 din aceeași lege cu art. 555 alin. (2) din Codul de procedură penală, în sensul că aceste texte legale sunt constituționale numai în măsura în care judecătorul, care dispune amânarea predării persoanei solicitate în baza unui mandat european de arestare sau a unei cereri de extrădare, să poată emite un ordin prin care îi interzice acesteia să părăsească țara până la încetarea motivelor care au justificat amânarea. Se apreciază că aceasta este o soluție firească prin prisma faptului că nu se mai lasă, în mod exclusiv, executarea mandatului european de arestare, în cazul amânării predării, la bunul plac al persoanei solicitate. În final, se redau, spre exemplificare, aspecte de fapt cu care s-au confruntat instanțele judecătorești în acest domeniu. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 15 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 624/59/2017, Curtea de Apel Timișoara – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 107 alin. (3) și art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) și (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Timișoara – Secția penală într-o cauză având ca obiect încuviințarea predării către autoritățile judiciare din Austria a persoanei urmărite internațional, Marian-Cătălin Petrică, persoană față de care Procuratura Graz din Austria a emis, la data de 6 decembrie 2016, un mandat european de arestare pentru săvârșirea unor infracțiuni contra proprietății. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, în cazul admiterii cererii de executare a unui mandat european de arestare, în condițiile Legii nr. 302/2004, odată cu încuviințarea predării persoanei solicitate, se dispune în mod imperativ și arestarea acesteia în vederea predării; în acest sens, se emite mandat de arestare care este pus în executare de îndată, inclusiv prin formalități de dare în consemn la frontieră, dacă persoana solicitată nu este găsită pentru executarea mandatului de arestare. Însă, în cazul în care această persoană este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, deși se dispune admiterea cererii de executare a mandatului european de executare, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. Cu alte cuvinte, se emite mandatul național de arestare, care însă nu se pune în executare decât la momentul încetării motivelor ce au stat la baza amânării predării. După rămânerea definitivă a hotărârii de amânare a predării, chiar dacă persoana anterior solicitată a fost arestată în cauză, acesta este pusă de îndată în libertate, fără nicio obligație. Ca urmare, după punerea în libertate a persoanei solicitate, chiar dacă asupra sa s-a emis un mandat de arestare preventivă, dar cu efecte viitoare, aceasta poate părăsi teritoriul României, fără nicio limitare, și să nu se mai întoarcă, situație în care, la data încetării motivelor de amânare a predării, hotărârea de predare nu mai poate fi pusă în aplicare. Astfel, între momentul rămânerii definitive a hotărârii penale de încuviințare a executării mandatului european de arestare și emiterea mandatului național de arestare, pe de o parte, și momentul încetării motivelor care au justificat amânarea predării, pe de altă parte, Statul român nu este dotat cu un arsenal juridic adecvat care să garanteze că la încetarea motivelor de amânare a predării se poate pune în executare mandatul de arestare, executarea mandatului depinzând de bunăvoința persoanei solicitate. O asemenea împrejurare depășește sfera unei omisiuni a legiuitorului de a reglementa anumite situații, intrând în sfera neconstituționalității ce se impune a fi înlăturată. … 8.Prin urmare, textele legale criticate sunt neconstituționale în limita în care nu conferă posibilitatea instanței de executare a mandatului de arestare să întreprindă demersurile necesare în vederea garantării executării mandatului de arestare, respectiv a hotărârii judecătorești de încuviințare a executării mandatului european de arestare, la data încetării motivelor de amânare a predării celui în cauză. În acest sens, se apreciază că instanța de executare trebuie să aibă posibilitatea emiterii unui ordin, prin care se interzice persoanei solicitate să părăsească țara până la data punerii în executare a mandatului de arestare. În cazul de față, restrângerea libertății de mișcare a persoanei solicitate, respectiv interdicția de părăsire a țării, este pe deplin justificată de imperativul bunei administrări a justiției, respectiv garantarea executării viitoare a unui mandat de arestare a persoanei solicitate. … 9.Spre deosebire de mandatul de arestare reglementat de Codul de procedură penală, care se execută de îndată, cel emis potrivit Legii nr. 302/2004 are suspendată executarea până la încetarea motivelor care au justificat amânarea predării. Mai mult, dacă persoana indicată în mandatul de arestare reglementat de Codul de procedură penală nu este găsită, se dispune îndată darea acesteia în urmărire și în consemn la punctele de trecere a frontierei de stat. În schimb, în cazul mandatului de arestare emis potrivit Legii nr. 302/2004, acesta nu este pus imediat în executare, nu se emit formalități de dare în consemn la punctele de trecere a frontierei de stat și nici nu se emite ordin prin care se interzice persoanei solicitate să părăsească țara în condițiile art. 555 dinCodul de procedură penală. Această din urmă tipologie de mandat de arestare produce efecte juridice doar pe teritoriul României, iar, pentru a se dispune arestarea persoanei solicitate pe teritoriul altui stat, acesta trebuie să întreprindă noi formalități de punere în executare a mandatului european de arestare, dacă cel în cauză a fost identificat pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene. … 10.Prin urmare, se apreciază că textele legale criticate contravin art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, pe considerentul că, pe de o parte, nu oferă mijloace adecvate care să asigure executarea de îndată a mandatului de arestare la data încetării motivelor care au dus la amânarea predării persoanei solicitate, iar, pe de altă parte, că nu asigură un spațiu de libertate, securitate și justiție adecvat protecției tuturor persoanelor aflate pe teritoriul României. Aceleași texte constituționale sunt încălcate și prin faptul că legiuitorul a cuprins aceleași reglementări (respectiv teza amânării punerii în executare a mandatului de arestare până la încetarea motivelor de amânare a predării) în mai multe articole ale aceleiași legi, contrar Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Lipsa arsenalului juridic care să garanteze de îndată executarea unei hotărâri judecătorești de predare ulterioară a unei persoane solicitate încalcă art. 11, art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, coroborat cu art. 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care garantează că Uniunea oferă cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție, fără frontiere interne […]“, angajament care se regăsește și în preambulul Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI. Mai mult, se creează o diferențiere nejustificată de rațiuni obiective între persoanele supuse măsurii arestării în baza Codului de procedură penală și cele supuse măsurii arestării în baza unui mandat emis potrivit Legii nr. 302/2004, față de care s-a dispus amânarea predării, din moment ce, în cazul primei tipologii de mandat, se întreprind de îndată formalități de garantare a punerii în executare a acestei măsuri, pe când, în cazul celei de-a doua tipologii de mandat de arestare, statul român nu întreprinde niciun demers serios în acest sens. Ca urmare, cei supuși acestei din urmă tipologii de mandat au o situație privilegiată, în contextul în care au posibilitatea de a se sustrage executării mandatului de arestare prin părăsirea României, fără ca Statul român să încerce împiedicarea acestora, conferindu-le, totodată, celor în cauză posibilitatea de a fi deasupra legii și a scăpa de răspunderea penală angajată pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene. … 11.Se mai apreciază că puterea judecătorească este lipsită de legea necesară înfăptuirii justiției; neputându-se asigura executarea hotărârii judecătorești de predare ulterioară, se ajunge la situația în care justiția nu mai este unică, imparțială și egală pentru toți, contrar art. 1 alin. (3) și (5), precum și art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție. … 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 107 alin. (3) și art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) și (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 31 mai 2011. Curtea constată că art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) și (3) din Legea nr. 302/2004 nu reglementează decât predarea amânată, care, în privința mandatului european de arestare, este realizată printr-o normă de trimitere la procedura extrădării. Or, instanța judecătorească nu critică neconstituționalitatea cazurilor de amânare a predării, ci lipsa posibilității instanței judecătorești de a dispune o măsură care să garanteze ducerea la îndeplinire a predării persoanei solicitate în baza unui mandat european de arestare, atunci când cauza de amânare a predării încetează. Prin urmare, acest text de lege nu poate fi reținut drept obiect al excepției de neconstituționalitate, acesta fiind mai degrabă o indicare a cazului în care se dispune măsura de amânare a predării. Ceea ce critică însă instanța judecătorească este soluția legislativă ce se regăsește la art. 107 alin. (3) din lege, în accepțiunea căruia mandatul european de arestare nu este pus în executare până ce nu încetează motivele amânării predării, iar pe această perioadă de timp persoana este pusă în libertate fără nicio restricție. În consecință, Curtea urmează să rețină drept obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, care au următorul conținut: „(3) În cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunțării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 103 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.“ … 16.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept, respectiv securitatea juridică și calitatea legilor, art. 11 alin. (1) privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, art. 124 alin. (1) și (2) privind înfăptuirea justiției și art. 148 alin. (2) și (4) privind obligațiile României ca stat membru al Uniunii Europene. Totodată, sunt invocate și prevederile art. 3 paragraful 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și ale preambulului (considerentul nr. 5) și art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 190 din 18 iulie 2002, acest din urmă text prevăzând că „Atunci când o persoană este arestată pe baza unui mandat european de arestare, autoritatea judiciară de executare decide dacă persoana căutată trebuie să rămână în detenție, în conformitate cu dreptul statului membru de executare. Punerea provizorie în libertate este posibilă în orice moment, în conformitate cu dreptul intern al statului membru de executare, cu condiția ca autoritatea competentă a acestui stat membru să ia orice măsură pe care o va considera necesară pentru a evita fuga persoanei căutate.“ … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituționalitate se referă la o omisiune legislativă, care, în principiu, nu poate face obiectul controlului de constituționalitate. Complinirea acesteia este o competență a Parlamentului, și nu a Curții Constituționale. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. … 18.Este adevărat că, în jurisprudența sa, Curtea a sancționat omisiunile cu relevanță constituțională (a se vedea și Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, sau Decizia nr. 308 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 2 august 2016, paragraful 41, prin care Curtea a statuat că „omisiunea și imprecizia legislativă sunt cele care generează încălcarea dreptului fundamental pretins a fi încălcat“), însă, în cauza de față, natura omisiunii învederate, chiar reală fiind, nu poate fi corectată prin acțiunea instanței constituționale, întrucât ar fi necesară o activitate generatoare de norme, ce nu poate fi suplinită prin pronunțarea unei decizii de neconstituționalitate pure și simple sau a uneia sub rezervă de interpretare. De asemenea, Curtea mai reține că nu are competența ca ea însăși, prin trimitere la măsurile prevăzute de Codul de procedură penală ce se dispun în cazul în care persoana judecată a fost deja condamnată, pierzându-și, astfel, prezumția de nevinovăție, să stabilească măsurile eventuale care s-ar impune în ipoteza unei persoane care, precum în cauza de față, nu este condamnată. … 19.Așadar, Curtea constată că ține de competența și opțiunea exclusivă a legiuitorului să reglementeze procedurile necesare pentru a evita posibila sustragere a persoanei solicitate de la măsura încuviințată, dar amânată până la data finalizării cercetărilor penale în cauza pendinte din România. … 20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Timișoara – Secția penală în Dosarul nr. 624/59/2017.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 iunie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Benke Károly

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește