DECIZIA nr. 448 din 13 iulie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 alin. (2) și (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Irinel Popescu în Dosarul nr. 43.773/3/2018 al Tribunalului București – Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 979D/2019. … 2.La apelul nominal răspunde autorul excepției, reprezentat de domnul avocat Alexandru Alin Sinocicu din cadrul Baroului București. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului avocat Alexandru Alin Sinocicu, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale invocate în prezenta cauză. Se arată, în acest sens, că prelungirea pe care procurorul o poate dispune în cursul urmăririi penale în cazul controlului judiciar pe cauțiune se realizează din 60 în 60 de zile, fără a exista un termen regresiv; cu alte cuvinte, procurorul poate dispune prelungirea măsurii preventive anterior menționate în a 60-a zi, iar în eventualitatea formulării unei plângeri împotriva soluției se creează o discriminare între inculpați, deoarece judecătorul, primind dosarul chiar după împlinirea termenului de 60 de zile, se află în imposibilitatea de a verifica, în mod real, dacă măsura preventivă în cauză mai îndeplinește toate condițiile pentru menținerea sa. Se susține că, pentru aceste motive, se creează discriminare între inculpații în privința cărora este dispusă măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune și cei cu privire la care se dispune măsura arestului preventiv și a arestului la domiciliu, deoarece dispozițiile Codului de procedură penală prevăd termenul în care procurorul își poate exercita dreptul de a solicita prelungirea acestor măsuri doar în privința acesteia din urmă. Sunt invocate considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 336 din 30 aprilie 2015. Se arată, totodată, că soluția legislativă criticată încalcă accesul la justiție al inculpatului. Se face trimitere la concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.  … 5.Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată. Referitor la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, se susține că, în realitate, autorul acesteia solicită Curții Constituționale completarea textului criticat, aspect ce excedează competenței instanței de contencios constituțional. Se arată, totodată, că stabilirea condițiilor în care poate fi prelungită măsura controlului judiciar pe cauțiune este opțiunea legiuitorului. Pe fond, se susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, fiind invocate considerentele Deciziei nr. 115 din 28 februarie 2019.  … 6.În replică, referitor la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Alexandru Alin Sinocicu arată că, deși se poate vorbi despre omisiunea legiuitorului de a reglementa, primează dispozițiile art. 204 alin. (4) din Codul de procedură penală, conform cărora contestația formulată de inculpat se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare. Mai mult, se susține că nu ar fi pentru prima dată când Curtea Constituțională ar constata că omisiunea legiuitorului încalcă dispozițiile Constituției, respectiv echilibrul procesual dintre inculpați. Sunt invocate, în acest sens, Decizia nr. 302 din 4 mai 2017 și Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 19 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 43.773/3/2018, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 215^1 alin. (2) și (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Irinel Popescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate de autorul excepției împotriva unei ordonanțe de prelungire a măsurii controlului judiciar pe cauțiune. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că, spre deosebire de dispozițiile art. 235 alin. (1) și de cele ale art. 222 alin. (4) din Codul de procedură penală, care prevăd termenul în care procurorul își poate exercita dreptul de a solicita prelungirea măsurilor arestului preventiv și arestului la domiciliu, în cazul prelungirii măsurii controlului judiciar, legiuitorul a omis să prevadă un termen regresiv pentru emiterea ordonanței de prelungire a controlului judiciar, existând posibilitatea ca organul de urmărire penală să își exercite dreptul de a dispune prelungirea măsurii controlului judiciar chiar în ultima zi a duratei măsurii. Or, având în vedere că de esența măsurii preventive a controlului judiciar este aplicarea acesteia din momentul în care a fost dispusă, exercitarea de către procuror a dreptului de a dispune prelungirea controlului judiciar într-un termen mai mic de 5 zile înainte de expirarea măsurii conduce la întârzierea soluționării plângerii formulate de inculpat împotriva ordonanței de prelungire a măsurii, aceasta fiind soluționată la o dată ulterioară expirării acesteia. În această perioadă, inculpatul se află în mod efectiv sub puterea măsurii controlului judiciar, fără ca aceasta să fi putut fi supusă controlului de legalitate și temeinicie al judecătorului de drepturi și libertăți. … 9.În acest context, se susține că, în măsura în care examenul de legalitate și temeinicie al judecătorului de drepturi și libertăți conduce la revocarea măsurii controlului judiciar, în fapt, constatările acestuia rămân fără efect sub aspectul perioadei cuprinse între emiterea ordonanței de prelungire a acestei măsuri și data pronunțării judecătorului de drepturi și libertăți. În această situație, dreptul de acces la justiție al inculpatului are un caracter iluzoriu. … 10.Or, măsura controlului judiciar reprezintă o măsură intruzivă, care, în raport cu obligațiile stabilite de procuror, poate afecta exercițiul unor drepturi și al unor libertăți fundamentale, precum libera circulație, viața intimă, familială și privată, libertatea întrunirilor etc. Astfel, pentru a putea fi evitată încălcarea unor drepturi fundamentale ale inculpatului, organul de urmărire penală trebuie să își exercite dreptul de a dispune prelungirea măsurii controlului judiciar într-un termen care să asigure și posibilitatea verificării legalității și temeiniciei prelungirii măsurii de către un judecător de drepturi și libertăți, până la expirarea duratei măsurii. … 11.În continuare, susține că omisiunea de a institui un termen regresiv de cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii controlului judiciar pentru prelungirea acesteia reprezintă o veritabilă discriminare generată de legiuitor între inculpații aflați sub măsura controlului judiciar și cei aflați în arest preventiv sau în arest la domiciliu. Invocă deciziile Curții Constituționale nr. 17 din 17 ianuarie 2017 și nr. 361 din 7 mai 2015. … 12.În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 20 din Constituție, raportat la art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se face referire la Decizia nr. 17 din 17 ianuarie 2017. În acest context se arată că, în situația prelungirii măsurii controlului judiciar de către procuror în cursul urmăririi penale, în mod nejustificat și nerezonabil, legiuitorul a omis să prevadă că aceasta trebuie să se realizeze cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii. Or, prin acordarea dreptului procurorului de a dispune prelungirea măsurii preventive a controlului judiciar fără nicio limită temporală față de finalul perioadei anterioare, în care măsura preventivă a produs efecte, se lipsește de eficiență art. 20 din Constituție, prin raportare la art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.  … 13.Tribunalul București – Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se arată că atât contestația formulată de inculpat împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi și libertăți dispune asupra măsurilor preventive, cât și plângerea împotriva ordonanței procurorului de luare a măsurii controlului judiciar se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare, astfel cum s-a decis prin Decizia Curții Constituționale nr. 17 din 17 ianuarie 2017, aspect ce garantează accesul liber la justiție al persoanei care formulează astfel de cereri. În aceste condiții, se susține că omisiunea legiuitorului de a reglementa un termen regresiv pentru prelungirea măsurii controlului judiciar pe cauțiune este de natură a genera o discriminare a inculpaților față de care organele de urmărire penală își exercită dreptul de a dispune prelungirea acestei măsuri în raport cu inculpații în privința cărora organele de urmărire penală propun prelungirea măsurii arestului preventiv sau a arestului la domiciliu, măsuri cu privire la a căror prelungire legiuitorul a prevăzut un astfel de termen regresiv. Se menționează că există posibilitatea ca organele de urmărire penală să dispună prelungirea măsurii controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune în ultima zi din durata acestei măsuri; or, dispunerea prelungirii uneia dintre măsurile anterior menționate într-un termen mai mic de 5 zile înaintea expirării acesteia determină întârzierea soluționării plângerii formulate de inculpat împotriva ordonanței de prelungire la o dată ulterioară încetării măsurii în cauză, aspect ce contravine dispozițiilor constituționale invocate în prezenta cauză. Se susține că, în vederea garantării drepturilor fundamentale invocate de inculpat, procedura prelungirii măsurii controlului judiciar și a controlului judiciar pe cauțiune ar trebui astfel reglementată încât să asigure verificarea de către judecătorul de drepturi și libertăți a legalității și temeiniciei prelungirii măsurilor preventive anterior menționate înaintea încetării acestora.  … 14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, concluziile reprezentantului autorului excepției, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 215^1 alin. (2) și (5) din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate și a încheierii de sesizare, Curtea reține însă că autorul excepției critică, în realitate, prevederile art. 215^1 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „În cursul urmăririi penale, controlul judiciar poate fi prelungit de către procuror, prin ordonanță, dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi care să justifice prelungirea acestuia, fiecare prelungire neputând să depășească 60 de zile. Prevederile art. 212 alin. (1) și (3) se aplică în mod corespunzător. […]“ … 18.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în fața legii, ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 – Accesul la justiție, ale art. 24 – Dreptul la apărare și ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertății.  … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai constituit obiectul unor critici de neconstituționalitate similare, fiind pronunțată, în acest sens, Decizia nr. 116 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 10 iunie 2019, prin care Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată. … 20.Prin Decizia nr. 116 din 28 februarie 2019, paragrafele 23-30, Curtea a reținut că, drept urmare a unei critici similare, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 215^1 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale în condițiile în care prelungirea măsurii preventive a controlului judiciar se face cu aplicarea prevederilor art. 212 alin. (1) și (3) din Codul de procedură penală (Decizia nr. 614 din 4 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 28 noiembrie 2016). … 21.Cu acel prilej, făcând referire la propria jurisprudență, Curtea a reținut, printre altele, că procesul penal implică desfășurarea unei activități compuse dintr-o succesiune de acte reglementate de legea de procedură penală, activitate care impune ca, în disciplinarea actelor procesuale și procedurale, să se țină seama și de elementul timp. De aceea, printre condițiile cerute de lege pentru ca un act procesual sau procedural să fie valabil se numără și condiția privitoare la timpul în care acesta trebuie să fie realizat. Astfel, intervalul de timp înăuntrul căruia sau până la care se pot ori trebuie îndeplinite anumite activități sau acte în cadrul procesului penal trebuie fixat astfel încât procesul să păstreze în desfășurarea sa un ritm accelerat, fără însă să se împiedice aflarea adevărului sau respectarea drepturilor părților. Așadar, stabilirea unor termene pentru desfășurarea procesului penal are în vedere două obiective: pe de o parte, desfășurarea procesului penal într-un termen rezonabil, nelăsându-le organelor judiciare și părților libertatea de a acționa când vor și pe orice durată de timp, iar, pe de altă parte, termenele trebuie să asigure părților timpul necesar pentru a-și exercita drepturile procesuale și pentru a-și îndeplini obligațiile prevăzute de lege, iar în cazul particular al măsurilor procesuale, incluzând măsurile preventive, să împiedice prelungirea duratei constrângerii peste limita necesară desfășurării normale a procesului penal. De asemenea, Curtea a reținut că, în vederea pregătirii apărării, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoștință de întreg materialul dosarului de urmărire penală în procedurile desfășurate în fața judecătorului de drepturi și libertăți privind măsurile privative sau restrictive de drepturi [art. 94 alin. (7) din Codul de procedură penală]. Aceasta este o veritabilă excepție de la posibilitatea procurorului de a restricționa motivat consultarea dosarului, dreptul de a avea un acces efectiv la documentele din dosarul de urmărire penală, în procedura de control al legalității măsurilor preventive, fiind reținut și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în vederea asigurării egalității de arme, în Hotărârea din 20 februarie 2014, pronunțată în Cauza Ovsjannikov împotriva Estoniei, paragraful 72, și în Hotărârea din 1 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Irinel Popa și alții împotriva României, paragraful 45. Având în vedere aceste considerente, Curtea a reținut că măsura controlului judiciar este o măsură preventivă care, chiar dacă se execută în stare de libertate, limitează atât libertatea individuală a inculpatului, cât și exercitarea celorlalte drepturi fundamentale reținute de Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 712 din 4 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2015, respectiv libera circulație, viața intimă, familială și privată, libertatea întrunirilor, munca și protecția socială a muncii și libertatea economică, reglementate la art. 25, 26, 39, 41 și, respectiv, 45 din Constituție, limitări determinate de impunerea în sarcina inculpatului a obligațiilor prevăzute la art. 215 alin. (1) din Codul de procedură penală și a unora sau a tuturor obligațiilor prevăzute la art. 215 alin. (2) din Codul de procedură penală. Așa fiind, prelungirea acestei măsuri obligă la asigurarea garanțiilor procesuale specifice dreptului la apărare (Decizia nr. 614 din 4 octombrie 2016, precitată, paragrafele 17-20). … 22.Având în vedere aceste aspecte, Curtea a observat că, prin decizia anterior menționată, pe de-o parte, a constatat că pentru respectarea drepturilor inculpatului este necesară audierea acestuia înaintea prelungirii de către procuror, în cursul urmăririi penale, a măsurii preventive a controlului judiciar, iar, pe de altă parte, a evidențiat reperele unui comportament constituțional – asigurarea garanțiilor procesuale specifice dreptului la apărare – pe care organul de urmărire penală ar trebui să îl aplice cu ocazia prelungirii măsurii controlului judiciar. … 23.Așa fiind, Curtea a reținut că instanța de contencios constituțional, analizând criticile de neconstituționalitate similare cu cele din prezenta cauză, a apreciat că prevederile constituționale sunt salvgardate prin stabilirea obligativității audierii inculpatului înaintea prelungirii de către procuror, în cursul urmăririi penale, a măsurii preventive a controlului judiciar. În concluzie, instanța de contencios constituțional a apreciat ca nefiind necesară sancționarea din perspectivă constituțională a nereglementării unui termen de 5 zile anterior expirării măsurii controlului judiciar, în care procurorul își poate exercita dreptul de a solicita prelungirea acesteia. … 24.În acest context, Curtea a constatat că autorul excepției, prin modul de formulare a criticilor de neconstituționalitate, pune în discuție o problemă de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 215^1 alin. (2) din Codul de procedură penală. … 25.Curtea a reținut că, în cazul în care este pusă în discuție însăși constituționalitatea interpretării și aplicării pe care un text de lege le-a primit în practică, în jurisprudența sa, a constatat că este competentă să realizeze o astfel de analiză, de vreme ce deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematică interpretare și aplicare eronată a acestora de către instanțele judecătorești sau de către celelalte subiecte chemate să aplice dispozițiile de lege, poate determina neconstituționalitatea acelei reglementări. În acest caz, Curtea are competența de a elimina viciul de neconstituționalitate astfel creat, esențială în asemenea situații fiind asigurarea respectării drepturilor și libertăților persoanelor, precum și a supremației Constituției (Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014, Decizia nr. 224 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, paragraful 30). … 26.Având în vedere aceste aspecte, Curtea a observat că în cazul prelungirii măsurii controlului judiciar de către procuror, în cursul urmăririi penale, nu s-a demonstrat existența unei practici cvasiunanime și de durată, în sensul nerespectării garanțiilor procesuale specifice dreptului la apărare care să determine neconstituționalitatea dispozițiilor criticate (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 344 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 28 august 2018, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, Decizia nr. 53 din 2 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 11 mai 2017). … 27.Prin urmare, Curtea a constatat că autorul excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 alin. (2) din Codul de procedură penală pune în discuție o problemă de interpretare și aplicare a legii, ce trebuie să aparțină instanțelor judecătorești, și nu instanței de contencios constituțional, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 alin. (2) din Codul de procedură penală fiind inadmisibilă. … 28.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența mai sus menționată, atât considerentele, cât și soluția pronunțată prin decizia mai sus invocată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Irinel Popescu în Dosarul nr. 43.773/3/2018 al Tribunalului București – Secția I penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 iulie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește