DECIZIA nr. 447 din 25 octombrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1224 din 20 decembrie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 51 08/03/2006 ART. 42
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 51 08/03/2006 ART. 42
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 51 08/03/2006 ART. 42
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 805 06/12/2018
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 51 08/03/2006 ART. 42
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 51 08/03/2006 ART. 42
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LALEGE 225 17/11/2016
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 51 08/03/2006 ART. 42
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 155 04/03/2021
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 805 06/12/2018
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 805 06/12/2018
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 51 08/03/2006 ART. 42
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 805 06/12/2018
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 51 08/03/2006 ART. 42
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 51 08/03/2006
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 51 08/03/2006 ART. 51
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 51 08/03/2006 ART. 41
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 51 08/03/2006 ART. 42
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. (9) și alin. (10) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, excepție ridicată de Asociația de proprietari bl. 39, sc. 1-4, str. Argeșelu nr. 23-25, București, în Dosarul nr. 7.739/4/2018 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 8D/2019.

2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, consideră că își menține valabilitatea jurisprudența Curții Constituționale reprezentată de Decizia nr. 805 din 6 decembrie 2018, prin care s-a arătat că norma criticată conține suficiente elemente de natură să asigure previzibilitatea acesteia. Apreciază, totodată, că situația particulară a autoarei excepției nu se poate constitui într-un viciu de neconstituționalitate al textului de lege criticat.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 12 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 7.739/4/2018, Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. (9) și alin. (10) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, excepție ridicată de Asociația de proprietari bl. 39, sc. 1-4, str. Argeșelu nr. 23-25, București, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în pretenții introduse de Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București împotriva asociației de proprietari autoare a excepției de neconstituționalitate, pentru achitarea contravalorii unor facturi de energie termică și a majorărilor de întârziere.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile legale care stabilesc data emiterii facturii ca moment de la care începe să curgă termenul de scadență sunt neconstituționale, întrucât nu țin cont de data primirii facturii de către destinatarul utilizator, astfel că termenul este unul incert, arbitrar, fiind influențat de un intermediar, care poate fi curierul sau oricare altă persoană. Se arată că principiul legalității presupune existența unor norme de drept intern precise și accesibile. Se invocă, în acest sens, Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, și Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunțată în Cauza Fener Rum Patrikliği împotriva Turciei, paragraful 70. Din această perspectivă, principiul legalității presupune obligația legiuitorului de a reglementa texte clare, precise și inteligibile, pentru ca cetățeanul să poată prevedea consecințele ce ar rezulta dintr-o anumită faptă, motiv pentru care dispozițiile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006 contravin principiului supremației Constituției și obligativității respectării legilor, consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Se arată că, dacă facturile de utilități se primesc după împlinirea termenului de scadență de 15 zile, termen care curge de la emitere, are loc o prejudiciere a utilizatorului, întrucât sunt afectate securitatea și stabilitatea raportului juridic, dar și patrimoniul acestuia, aducându-se astfel atingere dreptului de proprietate garantat de art. 44 din Constituție. Totodată, utilizatorul este lipsit de posibilitatea de ași exprima opoziția sau de a se apăra de abuzurile furnizorului de utilități, fiind obligat să suporte penalități de întârziere nejustificate raportate la situația de fapt.6.Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Apreciază, în acest sens, că termenul de 15 zile instituit pentru plata facturilor, care curge de la data emiterii acestora, este unul incert, care poate depinde de factori subiectivi imprevizibili (de exemplu, operativitatea funcționării serviciilor de comunicare prin poștă). Astfel, utilizatorii serviciilor publice se pot afla în situația de a primi factura după împlinirea termenului de scadență de 15 zile, termen care curge de la emitere, instanța apreciind că soluția legislativă adoptată este lipsită de garanții în ceea ce îl privește pe utilizator. De asemenea, legea nu cuprinde nicio normă care să stabilească posibilitatea utilizatorului obligat să plătească o factură pe care o primește după împlinirea termenului de scadență de a-și exprima opinia, de a formula vreo apărare, de a proba buna sa credință și faptul că se găsește în situația de a plăti penalități pentru o întârziere care nu-i este nicidecum imputabilă. Or, prin efectul dispozițiilor criticate se produce un dezechilibru în defavoarea utilizatorului de servicii publice, în sensul că acesta trebuie să suporte sancțiunea unor penalități ori chiar consecințele patrimoniale ale titlului executoriu, fără a avea măcar posibilitatea de a formula apărări înainte de producerea acestor consecințe juridice.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 42 alin. (9) și alin. (10) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 225/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 23 noiembrie 2016, având următorul conținut:(9)Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data emiterii facturii.(10)Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează: (…)b)penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.“11.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind caracteristicile statului român și, respectiv, principiul legalității, art. 21 – Accesul liber la justiție, art. 24 – Dreptul la apărare și art. 44 – Dreptul de proprietate privată.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a mai analizat constituționalitatea textelor de lege criticate, prin prisma unor critici similare, prin Decizia nr. 805 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 18 martie 2019, și prin Decizia nr. 155 din 4 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 24 mai 2021, constatând că prevederile de lege supuse controlului nu contravin dispozițiilor din Legea fundamentală invocate și în cauza de față.13.Astfel, în ceea ce privește critica referitoare la lipsa de previzibilitate a normei legale, Curtea a reținut că art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006 prevede că factura se emite cel târziu la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată, fiind un element previzibil și determinat, care se caracterizează prin periodicitate și constanță, beneficiarul serviciului neputând invoca necunoașterea acestei date de referință, în condițiile în care data emiterii se înscrie pe factură, iar termenul de scadență se calculează de la această dată. Ca atare, beneficiarii serviciului comunitar de utilitate publică se pot conforma obligațiilor rezultate din contractul de furnizare a acestui serviciu (Decizia nr. 805 din 6 decembrie 2018, paragraful 24).14.Totodată, Curtea a observat că legiuitorul a acordat beneficiarilor serviciului public o perioadă de grație de până la 30 de zile de la data scadenței, la expirarea căreia se aplică penalități de întârziere. Acestea sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, fără ca valoarea lor totală să depășească valoarea facturii, și se constituie venit al operatorului [art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006]. În acest context, Curtea a apreciat că norma nu este lipsită de precizie, claritate și previzibilitate, termenele prevăzute de lege fiind suficiente atât pentru comunicarea și primirea facturii, cât și pentru achitarea contravalorii acesteia (Decizia nr. 805 din 6 decembrie 2018, paragraful 25).15.Curtea a constatat că nu se poate vorbi nici despre afectarea dreptului de proprietate privată al utilizatorilor, care au la dispoziție suficient timp pentru achitarea contravalorii serviciului public, și nici despre încălcarea dreptului la apărare, îndeplinirea obligației de achitare a facturilor făcându-se în 15 zile de la data emiterii acestora, iar neachitarea în termen de 30 de zile de la data scadenței atrăgând penalități de întârziere (paragraful 27 al deciziei menționate).16.Curtea a apreciat că nu poate fi reținută nici critica formulată prin raportare la art. 21 din Constituție, atât timp cât Legea nr. 51/2006 prevede la art. 51 alin. (3) că soluționarea litigiilor dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanțele competente potrivit legii și se judecă în procedură de urgență. Cererea se introduce la instanțele de judecată în a căror competență teritorială se află domiciliul/sediul utilizatorului. Prin urmare, utilizatorii se pot adresa instanțelor judecătorești în condițiile dreptului comun (paragraful 28).17.În același sens, Curtea a mai observat că, potrivit art. 41 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 51/2006, utilizatorii au dreptul să se adreseze, individual ori colectiv, prin intermediul unor asociații reprezentative, autorităților administrației publice centrale sau locale, asociațiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate servicii de utilități publice ori instanțelor judecătorești, după caz, în vederea prevenirii sau reparării unui prejudiciu direct ori indirect (paragraful 29).18.Curtea a concluzionat că norma legală criticată este una precisă, clară și previzibilă și nu încalcă accesul liber la justiție, dreptul de apărare sau dreptul de proprietate privată ale utilizatorilor (paragraful 30).19.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența Curții, cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, considerentele expuse de Curte prin deciziile menționate fiind pe deplin aplicabile și în ceea ce privește dispozițiile art. 42 alin. (10) lit. b) din Legea nr. 51/2006.20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația de proprietari bl. 39, sc. 1-4, str. Argeșelu nr. 23-25, București, în Dosarul nr. 7.739/4/2018 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 42 alin. (9) și alin. (10) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 octombrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x