DECIZIA nr. 446 din 24 iunie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăților nr. 31/1990, excepție ridicată de Gheorghe Boncea în Dosarul nr. 1.991/216/2015 al Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.143D/2018. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, Cabinetul Individual de Insolvență Ionescu Nicolae a depus o cerere prin care solicită judecarea în lipsă. De asemenea, prin aceeași cerere se solicită instanței de contencios constituțional să dispună administratorului statutar al Societății Isdum Impex – S.R.L. din Curtea de Argeș, domnul Gheorghe Boncea, să efectueze demersurile necesare la Oficiul Registrului Comerțului Argeș în vederea rectificării mențiunii privind persoana care reprezintă S.C. Isdum Impex – S.R.L., respectiv Gheorghe Boncea. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că previzibilitatea textului legal dă esență incriminării faptei. Legiuitorul a urmărit prevenirea și reprimarea concurenței neloiale, precum și oferirea cadrului juridic favorabil protejării intereselor societății împotriva actelor frauduloase ale persoanelor care ocupă funcții de administrație și decizionale în cadrul societății. Norma legală criticată este suficient de clară, permițând adaptarea comportamentului destinatarului ei. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 26 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.991/216/2015, Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăților nr. 31/1990, republicată, excepție invocată de Gheorghe Boncea într-o cauză în care acesta a fost trimis în judecată în temeiul art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăților nr. 31/1990 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Codul penal. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că sintagmele „rea-credință“, și „de care se bucură societatea“ sunt lipsite de claritate, iar, în absența unei condiții referitoare la prejudiciu, nu se justifică incriminarea acestei fapte. … 7.Astfel, în ceea ce privește noțiunea de „rea-credință“ arată că aceasta este mai puțin specifică domeniului penal și se regăsește mai degrabă în domeniul privat, unde are un conținut destul de larg, nefiind definită de către legiuitor, astfel că doctrina și practica judiciară au analizat-o prin prisma noțiunii de „bunăcredință“, fiind exprimate mai multe opinii. Consideră că neclaritatea noțiunii este indezirabilă în materie penală, unde legea trebuie să fie clară și nesusceptibilă de interpretări. … 8.Deopotrivă, consideră că sintagma „de care se bucură societatea“ este extrem de largă și neclară și suferă de o imprecizie vădită. Arată că sintagma „se bucură“ este specifică persoanelor fizice, astfel că se pune problema dacă societatea trebuie să aibă în patrimoniu acel bun sau pur și simplu să fie o „expectativă juridică“ sau un drept de creanță pe care îl are de încasat, astfel cum este în prezenta cauză. … 9.Arată că există neclaritate și în privința noțiunii de „bun“ și se pune problema dacă banii constituie bunuri în înțelesul legii, deși legiuitorul, ori de câte ori a dorit să se refere la un obiect material referitor la bani sau care este reprezentat de bani, a folosit atât noțiunea de „bunuri“ referindu-se la bunuri mobile sau imobile, cât și pe aceea de „bani“. … 10.Însă, conform deciziilor Curții Constituționale, când nu există o definiție legală potrivit normelor de tehnică legislativă, trebuie să se facă raportare la vorbirea curentă, or, în vorbirea curentă noțiunea de bunuri se referă la cele mobiliare sau imobiliare. … 11.Mai arată că incriminarea faptei asociatului unic de a folosi anumite valori sau bunuri ale societății comerciale în lipsa unui prejudiciu nu răspunde cerințelor de proporționalitate în raport cu dispozițiile art. 53 din Constituție. Instanța de contencios constituțional a statuat într-una din deciziile sale referitoare la conflictul de interese că, în domeniul privat, legiuitorul nu poate incrimina anumite fapte decât dacă există un pericol public concret, iar în acest sens trebuie să fie vorba de o faptă gravă, prejudiciabilă sau care să fi produs un prejudiciu concret. Însă, în condițiile în care nu s-a produs vreun prejudiciu, nu se justifică incriminarea. Or, potrivit practicii Curții Constituționale, pentru a fi conformă cu dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție, incriminarea unor fapte prin norme juridice de drept penal trebuie să respecte principiul proporționalității incriminării, potrivit căruia respectiva incriminare trebuie să fie strict necesară obiectivului urmărit de legiuitor, iar intruziunea ce vizează drepturile fundamentale restrânse prin aplicarea normei incriminatoare să fie justificată prin raportare la protecția juridică asigurată prin reglementarea acelei infracțiuni. … 12.Mai indică jurisprudența considerată relevantă a instanței de contencios constituțional, respectiv Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, Decizia nr. 1.025 din 14 iulie 2011, Decizia nr. 553 din 16 iulie 2015, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015 și Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018. … 13.Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale, ele nu încalcă cerințele de claritate, precizie și previzibilitate ce rezultă din principiul statului de drept și impuse de prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5), dar și de principiul legalității incriminării și al pedepsei reglementat de art. 23 alin. (12) din Constituție, nefiind esențial pentru tipicitatea obiectivă a infracțiunii respective ca fapta de folosire a bunurilor societății de către asociatul unic să aibă drept consecință cauzarea unui prejudiciu concret patrimoniului societății. … 14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăților nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul conținut normativ: „(1) Se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății care: […] b) folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect;“. … 18.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept și ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii și cea privind principiul securității raporturilor juridice, ale art. 23 alin. (12) privind principiul legalității incriminării și a pedepsei și ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Se mai invocă art. 7 privind legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că în jurisprudența sa a statuat că prevederile legale criticate incriminează infracțiunea de abuz de bunuri sociale, iar scopul incriminării și sancționării comportamentului neloial și abuziv al fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantului legal al societății comerciale este ocrotirea patrimoniului societăților comerciale, indiferent de forma lor de organizare, împotriva faptelor nelegale ale celor menționați. Aceștia, abuzând de însărcinarea primită din partea adunării generale a acționarilor și de încrederea cu care au fost învestiți, folosesc, sub o formă sau alta, patrimoniul ori creditul societății comerciale în scopuri potrivnice acesteia, în interesul lor personal sau al altor societăți comerciale la care au interes, direct sau indirect, în sensul că sunt – ei înșiși sau rude ori apropiați ai lor – acționari, asociați, membri ai organelor de conducere, salariați etc. la aceste societăți. Această comportare reprezintă o formă de abuz de încredere în dauna societății comerciale pe care o conduc, administrează sau reprezintă, faptă care nu este prevăzută în Codul penal, ci în legea specială. Prin incriminarea faptelor menționate, legiuitorul a urmărit, totodată, prevenirea și reprimarea concurenței neloiale, conformându-se astfel dispozițiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, care are următorul conținut: „Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.“ (a se vedea Decizia nr. 282 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 2 aprilie 2008). … 20.Tot instanța de contencios constituțional a stabilit că această infracțiune prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. b) din Legea nr. 31/1990 instituie răspunderea penală a fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantului legal al acesteia care folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea comercială în alte scopuri decât cele care servesc intereselor societății, care reprezintă un subiect de drept de sine stătător, cu personalitate juridică, titular de drepturi și obligații, cu patrimoniu propriu. Reglementarea legală dedusă controlului de constituționalitate a fost astfel concepută încât să ofere cadrul juridic favorabil protejării acestor interese împotriva actelor frauduloase comise de persoanele care dețin funcții administrative, decizionale în cadrul societății. În această manieră, agentul economic este pus la adăpost de riscul suportării daunelor rezultate în urma folosirii cu rea-credință, în scop contrar intereselor sale sau în folosul propriu al subiecților de drept prevăzuți în ipoteza normei, a bunurilor aflate în patrimoniul propriu al societății, care nu se confundă cu patrimoniul acționarilor care dețin funcțiile sus-menționate (a se vedea Decizia nr. 200 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 236 din 27 martie 2008). … 21.Astfel, societatea care este o persoană juridică, subiect de drept distinct de asociații sau acționarii care o compun, are un patrimoniu propriu, distinct de patrimoniul asociaților sau acționarilor. Profitul obținut de aceasta nu se află în patrimoniul asociaților sau acționarilor, ci reprezintă rezultatul financiar al activităților operatorului economic, repartizarea lui fiind supusă unor reguli stabilite prin lege. … 22.Autorul excepției de neconstituționalitate afirmă că prevederile legale criticate sunt neclare, întrucât nu se înțelege cu exactitate ce înseamnă sintagmele „rea-credință“, și „de care se bucură societatea“, precum și noțiunea de „bun“. … 23.Astfel, în privința criticii potrivit căreia legiuitorul nu a definit conceptul de „rea-credință“, Curtea, prin Decizia nr. 439 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 2 noiembrie 2016, paragrafele 17 și 18, a statuat că, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, sintagma „rea-credință“ are semnificația de atitudine incorectă, necinstită. În doctrină s-a reținut că, în limbajul comun, antitezei relei-credințe i se atribuie mai multe accepțiuni, și anume: obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie să o respecte la încheierea și executarea convențiilor; convingerea unei persoane că acționează în temeiul unui drept și potrivit cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate, cinste. Valențe oarecum asemănătoare există și în plan juridic, dat fiind caracterul proeminent etic al normelor care cârmuiesc cele două concepte aflate în opoziție. Astfel, se poate concluziona că reaua-credință este o formă a vinovăției, expresia dolului, fraudei și culpei grave, având ca numitor comun viclenia, înșelăciunea și omisiunea vădit intenționată. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a apreciat că reaua-credință poate fi calificată ca acea atitudine a unei persoane care săvârșește un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de conviețuire socială, pe deplin conștientă de caracterul ilicit al conduitei sale. În jurisprudența sa, Curtea a mai reținut că exercitarea de către o persoană a unui drept ce îi este recunoscut prin lege nu poate să justifice, prin ea însăși, o prezumție a relei-credințe (a se vedea în acest sens Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995). … 24.De asemenea, potrivit art. 291 din Legea societăților nr. 31/1990, prevederile acestui act administrativ se completează cu dispozițiile Codului civil și ale Codului de procedură civilă, astfel încât, în ceea ce privește noțiunea de „bun“ în materia societăților, sediul materiei se află în prezent în Codul civil, care folosește noțiuni precum cea de bun. Astfel, art. 535 din Codul civil prevede că sunt bunuri lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial. Art. 31 din același Cod civil prevede că orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile și datoriile ce pot fi evaluate în bani și aparțin acesteia. … 25.Din perspectiva existenței materiale sau virtuale a bunurilor, dacă numerarul este un bun mobil corporal, întrucât are o existență materială tangibilă, moneda de cont, constând în disponibilitățile bănești aflate în conturi bancare, și moneda electronică, reprezentată de valorile monetare stocate pe suport electronic, sunt bunuri mobile necorporale, neavând o existență materială. … 26.În concluzie, în noțiunea de „bun“ intră și banii, iar folosirea acestei noțiuni în Legea societăților nr. 31/1990 nu transformă prevederile legale criticate în prevederi neconstituționale, întrucât textul legii este clar. … 27.Referitor la critica raportată la sintagma „de care se bucură societatea“, Curtea reține că definiția bunului prevăzută de art. 535 din Codul civil acoperă atât ipoteza în care un bun se află efectiv în patrimoniul societății, cât și pe cea în care prin bun se înțelege drept de creanță, astfel încât nu se poate afirma că sintagma este neclară. … 28.De altfel, instanța de contencios constituțional a statuat în jurisprudența sa că este necesar ca între actele normative care reglementează un anumit domeniu să existe atât o conexiune logică, pentru a da posibilitatea destinatarilor acestora să determine conținutul domeniului reglementat, cât și o corespondență sub aspectul forței lor juridice. În acest sens, normele de tehnică legislativă statuează că actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislației, scop în care actul normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de același nivel cu care se află în conexiune [art. 13 lit. a) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010] (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015). În cazul de față, se observă că prevederile legale criticate trebuie corelate cu dispozițiile menționate ale Codului civil, astfel cum fac trimitere dispozițiile art. 291 din Legea societăților nr. 31/1990. … 29.În ceea ce privește critica raportată la art. 23 alin. (12) din Constituție, Curtea reține că, în ceea ce privește legea penală aplicabilă unei fapte, aceasta trebuie să respecte anumite cerințe pentru a fi respectat principiul legalității incriminării. Aceasta trebuie să fie clară, previzibilă, astfel încât orice persoană să își poată da seama dacă acțiunea sau inacțiunea interzisă sau ordonată intră sub incidența sa, și accesibilă, ceea ce presupune posibilitatea oricărei persoane interesate de a lua cunoștință de existența și conținutul normei penale (a se vedea Decizia nr. 258 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 19 august 2016, paragraful 22). … 30.Prin Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, paragraful 33, Curtea a reținut că legiuitorul nu are competența constituțională ca, în temeiul art. 61 alin. (1) și art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, să reglementeze infracțiuni într-o manieră care să consacre o disproporție vădită între importanța valorii sociale care trebuie ocrotită și cea care trebuie limitată, întrucât, în caz contrar s-ar ajunge la nesocotirea acesteia din urmă. … 31.Pentru a fi conformă cu dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție, incriminarea unor fapte prin norme juridice de drept penal trebuie să respecte principiul proporționalității incriminării, potrivit căruia respectiva incriminare trebuie să fie strict necesară obiectivului urmărit de legiuitor, iar intruziunea ce vizează drepturile fundamentale restrânse prin aplicarea normei incriminatoare să fie justificată prin raportare la protecția juridică asigurată prin reglementarea acelei infracțiuni (Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 19 iulie 2018, paragraful 30). … 32.În jurisprudența sa, Curtea a constatat că răspunderea penală este o formă a răspunderii juridice angajată ca urmare a încălcării unei dispoziții de drept penal, fapt ce dă naștere unui raport juridic de constrângere, născut ca efect al săvârșirii infracțiunii, raport ce are ca părți statul, pe de o parte, și persoana care săvârșește infracțiunea, pe de altă parte. Conținutul raportului juridic penal de constrângere este format din dreptul statului de a trage la răspundere persoana care a săvârșit infracțiunea, prin aplicarea sancțiunii corespunzătoare, prevăzute de legea penală, și din obligația persoanei în cauză de a executa sancțiunea aplicată (Decizia nr. 682 din 30 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 21 octombrie 2020, paragraful 26). … 33.Totodată, Curtea a constatat că Parlamentul este liber să decidă cu privire la politica penală a statului, în virtutea prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării. În același timp, Curtea a reținut că nu are competența de a se implica în domeniul legiferării și al politicii penale a statului, orice atitudine contrară constituind o imixtiune în competența acestei autorități constituționale (a se vedea Decizia nr. 629 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 932 din 21 decembrie 2014). Astfel, Curtea a recunoscut că în acest domeniu legiuitorul se bucură de o marjă de apreciere destul de întinsă, având în vedere că acesta se află într-o poziție care îi permite să aprecieze, în funcție de o serie de criterii, necesitatea unei anumite politici penale (a se vedea Decizia nr. 882 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 15 aprilie 2021, paragraful 37). Cu toate acestea, Curtea a constatat că incriminarea/dezincriminarea unor fapte ori reconfigurarea elementelor constitutive ale unei infracțiuni țin de marja de apreciere a legiuitorului, marjă care însă nu este absolută, ea fiind limitată de principiile, valorile și exigențele constituționale. Intervenția Curții este legitimă numai în măsura în care este afectată capacitatea statului de a combate fenomenul infracțional sau atunci când nu sunt respectate drepturile și libertățile fundamentale (a se vedea Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 7 februarie 2019, paragraful 342). … 34.În virtutea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă. … 35.Ca atare, având în vedere considerentele din deciziile menționate mai sus ale Curții și pornind de la premisa că societățile au o importanță esențială în domeniul afacerilor, protecția penală a acestora acoperă cele mai importante aspecte, respectiv probitatea organelor de conducere, corectitudinea documentelor emise de aceste entități, respectarea drepturilor terților, asociaților angajaților, etc, motiv pentru care critica raportată la dispozițiile art. 23 alin. (12) este neîntemeiată. … 36.De altfel, textul legal criticat prezumă existența unui prejudiciu prin simpla folosire, cu rea-credință, a unor bunuri sau a creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect. În plus, valoarea socială ocrotită este dreptul de proprietate al persoanei juridice, dar și cel al celorlalte persoane aflate în raporturi contractuale cu aceasta. … 37.Însă aceste aspecte nu pot fi cenzurate pe calea controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată iar nu cu privire la modul de aplicare a legii. … 38.În ceea ce privește invocata decizie a Curții Constituționale referitoare la conflictul privat de interese (prin menționarea unor considerente), respectiv Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, Curtea constată că aceasta nu este aplicabilă în cauza de față, vizând alte aspecte care nu au legătură cu cele din prezenta cauză. … 39.În aceste condiții, Curtea reține că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii și cea privind principiul securității raporturilor juridice din Constituție sau pe cele ale art. 7 privind legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 40.Cu privire la dispozițiile art. 53 din Constituție, având în vedere faptul că nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză. … 41.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Boncea în Dosarul nr. 1.991/216/2015 al Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că prevederile art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăților nr. 31/1990 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 iunie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește