DECIZIA nr. 445 din 23 iunie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 946 din 15 octombrie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 31
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 31
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 98 15/12/2016 ART. 7
ART. 1REFERIRE LALEGE 205 23/05/2006
ART. 1REFERIRE LAACORD 27/01/2006
ART. 1REFERIRE LAORDIN 3 27/04/2001
ART. 1REFERIRE LALEGE 303 27/08/1947
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LAOUG 98 15/12/2016
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 189 03/04/2014
ART. 8REFERIRE LALEGE 22 18/03/2020
ART. 8REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 8REFERIRE LAOUG (R) 94 29/06/2000 ART. 4
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 189 03/04/2014
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 10REFERIRE LAOUG 98 15/12/2016 ART. 7
ART. 10REFERIRE LALEGE 205 23/05/2006
ART. 10REFERIRE LAACORD 27/01/2006
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 11REFERIRE LAOUG 98 15/12/2016 ART. 7
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 189 03/04/2014
ART. 11REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 31
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LAOUG 98 15/12/2016 ART. 7
ART. 16REFERIRE LALEGE 205 23/05/2006
ART. 16REFERIRE LAACORD 27/01/2006
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 31
ART. 17REFERIRE LAOUG 98 15/12/2016 ART. 7
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 31
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 62
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 19REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 19REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 CAP. 3
ART. 19REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005 CAP. 5
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 3
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 31
ART. 20REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 49
ART. 20REFERIRE LAHG 250 07/03/2007
ART. 20REFERIRE LANORMA 07/03/2007 CAP. 2
ART. 20REFERIRE LAHG 498 18/04/2003
ART. 20REFERIRE LANORMA 18/04/2003 CAP. 2
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 31
ART. 20REFERIRE LAORDIN 3 27/04/2001
ART. 20REFERIRE LALEGE 303 27/08/1947
ART. 21REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 49
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 31
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 189 03/04/2014
ART. 22REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 49
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 31
ART. 22REFERIRE LAORDIN 3 27/04/2001
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 189 03/04/2014
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 23REFERIRE LAORDIN 3 27/04/2001
ART. 25REFERIRE LAHOTARARE 12/10/2010
ART. 25REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 26REFERIRE LAHOTARARE 12/10/2010
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 557 26/09/2019
ART. 28REFERIRE LAOUG 98 15/12/2016
ART. 28REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 49
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Irina Loredana Gulie – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de instanța de judecată din oficiu în Dosarul nr. 13.905/3/2017 al Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 575D/2019.2.La apelul nominal răspunde partea Mihai Badralexe, personal. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Mihai Badralexe a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepției.4.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 719D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, excepție ridicată de instanța de judecată din oficiu în Dosarul nr. 13.891/3/2017 al Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă. La apelul nominal răspunde partea Mihai Badralexe, personal. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Mihai Badralexe a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepției.6.Având în vedere excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele anterior menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 719D/2019 la Dosarul nr. 575D/2019. Partea prezentă solicită conexarea dosarelor menționate. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 719D/2019 la Dosarul nr. 575D/2019, care este primul înregistrat.7.Având cuvântul pe fondul cauzei, partea Mihai Badralexe solicită admiterea excepției. În acest sens arată, în esență, că textul de lege criticat este constituțional doar în măsura în care nu se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016. Astfel, arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, statul nu poate să modifice legislația în timpul unui proces pentru a-și produce sieși un avantaj, care în speță constă în diminuarea de aproximativ 3 ori a valorii măsurilor compensatorii acordate, fără motive imperioase, de interes general. Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016 s-a invocat motivul modului imprecis de redactare a textului de lege criticat, ceea ce este un motiv fals, dat fiind faptul că pretinsa neclaritate fusese lămurită de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 189 din 3 aprilie 2014. De asemenea, se mai susține că interesul general dictează exact contrariul – să nu se modifice legislația în timpul procesului, imprevizibil, producând un avantaj statului, diminuând de aproape trei ori despăgubirile, fără nicio justificare.8.Se mai susține că este neconstituțională modificarea textului de lege criticat prin ordonanță de urgență, deoarece este afectat dreptul de proprietate privată, modificarea putând fi făcută doar prin lege. Totodată, mai arată că este încălcat principiul stabilității/securității raporturilor juridice, deoarece modificarea textului de lege criticat schimbă soluția legală care s-a aplicat timp de 16 ani, fără nicio justificare obiectivă și rezonabilă, dat fiind faptul că o diminuare a despăgubirilor de aproape trei ori nu poate fi considerată rezonabilă. Se mai susține că marja de apreciere a statului este un concept valid, dar care nu se aplică în prezenta cauză, unde este vorba despre o modificare a soluției legislative existente între anii 2001 și 2016, astfel încât în cauză se pune problema coerenței rezonabile față de soluția inițială, iar nu a marjei de apreciere. Se mai invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la măsurile de despăgubire instituite prin Legea nr. 165/2013, arătând că au fost declarate constituționale metodele de calcul al despăgubirilor, dat fiind că în acest caz modificările au fost mici și, mai ales, justificate, ceea ce nu se poate afirma despre situația instituită prin textul de lege criticat. Se mai invocă Legea nr. 22/2020 pentru modificarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și pentru completarea articolului 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, prin care a fost instituită o reactualizare a măsurilor reparatorii. De asemenea, se arată că modificarea textului de lege criticat a instituit o discriminare între proprietarii direcți, persoane fizice, față de care despăgubirile se calculează până în anul 2020, pe de o parte, și, pe de altă parte, proprietarii asociați la persoane juridice, care primesc despăgubiri de trei ori mai mici.9.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. În acest sens arată că stabilirea modalității de calcul al cuantumului despăgubirilor acordate în temeiul legilor de restituire intră în marja de apreciere a legiuitorului. Prin Decizia nr. 189 din 3 aprilie 2014, Curtea Constituțională nu s-a pronunțat asupra obligativității acordării indicelui de inflație, ci a realizat doar o interpretare sistematică a textului de lege în vigoare la data respectivă, astfel încât nu sunt întemeiate criticile de neconstituționalitate raportate la art. 147 din Constituție, în ceea ce privește efectul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:10.Prin încheierile din 21 februarie 2019 și din 7 martie 2019, pronunțate în dosarele nr. 13.905/3/2017 și nr. 13.891/3/2017, Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost invocată de instanța de judecată din oficiu în cauze având ca obiect soluționarea apelului declarat de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva Sentinței civile nr. 1.147 din 8.06.2018, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în Dosarul nr. 13.905/3/2017, și, respectiv, împotriva Sentinței civile nr. 1.144 din 8 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în Dosarul nr. 13.891/3/2017, având ca obiect contestațiile formulate împotriva unor decizii emise de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.11.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că modificarea adusă prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 prin art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016, prin eliminarea din calculul valorii despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptățite a indicelui de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică, astfel încât valoarea acțiunilor este recalculată, iar nu actualizată, contravine Deciziei Curții Constituționale nr. 189 din 3 aprilie 2014, prin care s-a statuat că forma art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, introdusă prin Legea nr. 165/2013, este constituțională tocmai pentru că nu interzice actualizarea valorii recalculate a acțiunilor cu indicele de inflație de la data de 14 februarie 2001 și până la data la care se va stabili cuantumul final al despăgubirilor.12.Se susține că nu se poate vorbi despre un comportament loial al legiuitorului atunci când acesta reglementează o situație juridică prin adoptarea unei soluții legislative contrare soluției pe care anterior Curtea Constituțională a considerat-o în conformitate cu Legea fundamentală. Altfel spus, legiuitorul nu poate să mai susțină o formă a legii care este în sensul interzicerii actualizării.13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 decembrie 2016, potrivit căruia: „La articolul 31 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:(4)Recalcularea valorii acțiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Națională a României prin Ordinul nr. 3/2001 privind coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001 și a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, în cazul în care bilanțul este anterior acesteia. Recalcularea se face până la data de 14 februarie 2001.17.Potrivit art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, astfel încât Curtea urmează să rețină, ca obiect al excepției de neconstituționalitate, prevederile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016.18.În opinia instanței de judecată care a invocat din oficiu excepția, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului în stat și, respectiv, principiul legalității și art. 147 – Deciziile Curții Constituționale.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 31 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobile și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Primind notificarea, instituția publică implicată în privatizare are obligația să stabilească valoarea recalculată a acțiunilor care au aparținut persoanei îndreptățite sau succesorilor acesteia și să emită decizie motivată de propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, plata despăgubirilor făcându-se în condițiile cap. V – Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, despăgubirile urmând a fi stabilite de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În prezent, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de despăgubire este cea reglementată prin cap. III -Acordarea de măsuri compensatorii din acest act normativ. 20.Potrivit art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, în forma anterioară completării acestui text de lege prin dispozițiile art. 49 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare (dispoziții ce se coroborează cu pct. 32.5 cuprins în Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 498/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2003, respectiv cu pct. 31.5 cuprins în Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2007), recalcularea valorii acțiunilor se face de către instituția publică implicată în privatizare în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil. Astfel, potrivit modalității de calcul exemplificate în normele metodologice amintite, pentru cuantificarea valorii acțiunilor deținute și dovedite se calculează mai întâi valoarea aferentă cotei deținute de persoana îndreptățită/moștenitorii acesteia din activul net corespunzător ultimului bilanț contabil. La valoarea astfel rezultată se aplică coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001, stabilit, în conformitate cu art. 31 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, de Banca Națională a României prin Ordinul Băncii Naționale a României nr. 3/2001, coeficient care are întotdeauna o valoare fixă. La această valoare se adaugă suma rezultată din calculul indicelui de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică, corespunzător anilor anteriori, până în anul soluționării notificării. Așadar, existau trei elemente aplicabile în calcul, și anume coeficientul de actualizare stabilit de Banca Națională a României prin Ordinul nr. 3/2001, indicele inflației stabilit de Institutul Național de Statistică și prevederile Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni.21.După intrarea în vigoarea a art. 49 din Legea nr. 165/2013, care a modificat art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, având în vedere introducerea sintagmei potrivit căreia „Actualizarea se face până la data de 14 februarie 2001.“, a existat o anumită dificultate în interpretarea și aplicarea acestor din urmă prevederi legale de către instituțiile cu competențe în calcularea și acordarea despăgubirilor, datorată impreciziei de redactare a prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în forma modificată, în sensul neclarității perioadei până la care se face recalcularea acțiunilor deținute la societățile comerciale preluate abuziv de stat, prin cuprinderea în noțiunea de recalculare a coeficientului de actualizare și a indicelui de inflație, ca două noțiuni distincte. 22.Prin Decizia nr. 189 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 458 din 23 iunie 2014, paragrafele 21-24, Curtea Constituțională a procedat la o analiză amplă a modalității de calcul al despăgubirilor, în temeiul art. 31 alin. (4) din legea criticată, în forma modificată, și a reținut, în esență, că, în realitate, ipoteza normativă a textului de lege criticat a rămas aceeași ca în forma inițială a Legii nr. 10/2001, dat fiind faptul că „actualizarea“ la care face referire textul de lege nou-introdus nu are în vedere calculul indicelui de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică, ci se referă la coeficientul de actualizare stabilit de Banca Națională a României, prin Ordinul Băncii Naționale a României nr. 3/2001, care și inițial avea ca perioadă de referință pentru actualizarea valorii leului perioada 11 iunie 1948 – 14 februarie 2001. Curtea a reținut că operațiunea de „actualizare“ nu poate privi obligativitatea calculării indicelui de inflație doar până la data de 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, pentru că, dacă aceasta ar fi fost intenția legiuitorului, ar fi trebuit eliminată referirea la utilizarea indicelui de inflație din prima teză a art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. 49 din Legea nr. 165/2013.23.În concluzie, prin decizia menționată Curtea a reținut că prevederile legale criticate se referă exclusiv la utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Națională a României prin Ordinul Băncii Naționale a României nr. 3/2001, coeficient care are întotdeauna o valoare fixă, referindu-se la actualizarea valorii leului la data recunoașterii dreptului la despăgubire prin actul normativ cu caracter reparatoriu, respectiv Legea nr. 10/2001, și nu va afecta nici pe viitor utilizarea indicelui de inflație în modul de calcul al despăgubirii. Cu alte cuvinte, prin decizia menționată Curtea nu s-a pronunțat în sensul instituirii utilizării indicelui de inflație în modul de calcul, ci a analizat conținutul normativ existent al textului de lege criticat. Prin urmare, nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză prin referire la cele statuate în Decizia Curții Constituționale nr. 189 din 3 aprilie 2014.24.În prezenta cauză, Curtea mai reține că reglementarea diferită a modalității de calcul al despăgubirilor și implicit cuantumul final al despăgubirilor acordate pentru imobilele preluate în mod abuziv, în speță fiind vorba de recalcularea valorii acțiunilor deținute la societăți comerciale preluate în mod abuziv, intră în marja de apreciere a legiuitorului, cu atât mai mult cu cât prevederile legale criticate nu neagă dreptul la despăgubire al persoanelor îndreptățite și este rezultatul opțiunii legiuitorului, singurul în măsură să aprecieze asupra contextului economico-financiar al adoptării măsurii legislative criticate.25.De asemenea, în legătură cu această opțiune a legiuitorului de a nu actualiza cu indicele de inflație despăgubirea cuvenită persoanelor îndreptățite, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu garantează un drept la o compensație integrală în orice circumstanțe, o compensație numai parțială nefăcând privarea de proprietate nelegitimă eo ipso în toate cazurile. În mod special, anumite obiective legitime, de utilitate publică, precum cele care urmăresc măsuri de reformă economică sau de dreptate socială, pot milita pentru o rambursare mai mică decât valoarea de piață integrală (a se vedea în acest sens hotărârile din 21 februarie 1986 și din 8 iulie 1986, pronunțate în cauzele James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 54, și, respectiv, Lithgow și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 120). Totodată, potrivit Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, paragrafele 174 și 175, în acord cu dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, statul are dreptul de a expropria bunuri – inclusiv orice drepturi la despăgubire consfințite de lege – și de a reduce, chiar foarte mult, nivelul despăgubirilor prin mijloace legislative, cu condiția ca valoarea despăgubirii acordate pentru o privare de proprietate operată de stat să fie în mod rezonabil proporțională cu valoarea bunului.26.Astfel, în prezenta cauză, Curtea reține că, prin neactualizarea sumelor aferente despăgubirilor cuvenite pentru acțiunile deținute la societățile comerciale preluate abuziv de stat, legiuitorul a implementat o măsură echivalentă unei plafonări a valorii despăgubirilor. Este o aplicare fidelă a considerentelor de principiu rezultate din Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care a fost acordată o largă marjă de apreciere în privința modului de configurare și executare a creanțelor statului în materia restituirii imobilelor. În acest sens, prin aceeași hotărâre, s-a statuat că statului „trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare“ (paragraful 233), iar „Plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității“ (paragraful 235). În consecință, ținând cont de numărul mare de persoane vizate și de consecințele importante ale hotărârii, al cărei impact asupra întregii țări este considerabil, „autoritățile naționale rămân suverane pentru a alege […] măsurile generale ce trebuie integrate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte“ (paragraful 236).27.În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 557 din 26 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 992 din 10 decembrie 2019, paragrafele 27 și 28, ale cărei soluție și considerente își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.28.În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție, referitoare la principiul separației și echilibrului în stat și, respectiv, la principiul legalității, Curtea reține că, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016, legiuitorul nu a avut în vedere un anumit proces aflat pe rolul instanțelor de judecată, ci a urmărit instituirea unei reglementări unitare și coerente, prin impunerea unor proceduri speciale și a unor termene fixe, de natură a contribui la finalizarea tuturor procedurilor de restituire. Astfel cum reiese din nota de fundamentare a acestui act normativ, reglementarea a urmărit să asigure finalizarea procesului de restituire, care se desfășoară încă din anul 1991, și pentru a nu permite continuarea aplicării neunitare a legislației incidente, în condițiile în care instituțiile competente cu calcularea și acordarea despăgubirilor au aplicat în mod diferit prevederile art. 49 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, motivul fiind modul imprecis în care a fost redactat articolul în cauză.29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de instanța de judecată din oficiu în dosarele nr. 13.905/3/2017 și nr. 13.891/3/2017 ale Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x