DECIZIA nr. 444 din 13 iulie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Cristian Muntean în Dosarul nr. 9.428/3/2018* al Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 653D/2020. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât apreciază că aspectele învederate de autorul excepției țin de modul de aplicare și interpretare a legii prin raportare la Decizia nr. 9 din 29 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia civilă nr. 1.473 din 5 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 9.428/3/2018*, Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Cristian Muntean într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu referitor la acordarea unor drepturi bănești și despăgubiri. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Invocă dispozițiile art. 171 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, în care se precizează că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate. Consideră că sunt create premisele unei discriminări a personalului plătit din fonduri publice referitor la drepturile acestuia în cazul unei interpretări sau aplicări eronate a unor prevederi, cum este în cazul său. Prin Decizia nr. 10 din 19 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, litigiile privind militarii sunt plasate în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal. Astfel, sunt limitate drepturile la apărare ale oricărui militar ce se adresează instanței dacă se consideră că drepturile bănești cuprind drepturile salariale, având în vedere că într-un litigiu de muncă sarcina probei revine angajatorului, dar în latura de contencios administrativ și fiscal aceasta revine părții. … 6.Autorul excepției invocă și cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 9 din 29 mai 2017, potrivit cărora „În interpretarea unitară a dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 și a art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, dispozițiile legale nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanțelor din cadrul jurisdicției muncii cu acțiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiționale la acestea din urmă“. … 7.Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. … 8.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 30 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Curtea constată că Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, însă, având în vedere cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, precum și constatarea Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal că dispozițiile de lege criticate sunt aplicabile în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să analizeze dispozițiile art. 30 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, care au următorul conținut: „Contestația poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.“ … 12.Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi. De asemenea, invocă încălcarea dreptului la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta a fost invocată într-o cauză în care autorul excepției a solicitat obligarea unității militare în care este încadrat la calcularea unor drepturi salariale. De asemenea, se reține și faptul că, anterior acestei cereri, drepturile salariale ale autorului excepției au fost stabilite printr-un ordin. … 14.Cu privire la dispozițiile art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010, Curtea constată că acestea instituie o procedură de contestare a actelor administrative de stabilire a drepturilor salariale, ce este urmată de posibilitatea părții interesate de a se adresa justiției. În acest sens, dispozițiile art. 30 alin. (4) prevăd că împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării în scris a soluționării contestației. … 15.Așa cum Curtea Constituțională a reținut prin Decizia nr. 123 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 16 iulie 2018, paragraful 16, această procedură nu constituie o jurisdicție administrativă specială. Prin Decizia nr. 9 din 29 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 988 din 13 decembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, paragraful 38, a reținut faptul că dispoziția cu aplicare generală, prevăzută și de art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010, nu instituie o procedură prealabilă în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, întrucât nu este urmată de o acțiune în contencios administrativ, salariatul nemulțumit urmând a se îndrepta la instanța competentă în ceea ce privește raportul său de muncă. Prin paragraful 47 al aceleiași decizii, instanța supremă a arătat că rolul acestei proceduri este „tocmai asigurarea posibilității ordonatorului de credite de a corecta rapid orice eroare în stabilirea salariilor“. De asemenea, prin aceeași decizie, paragrafele 48 și 49, s-a stabilit că „nu fac obiectul procedurii de contestare administrativă alte categorii de drepturi (sporuri, compensații, ajutoare) reglementate de lege, ce pot intra în venitul brut al salariatului, nerecunoscute de angajator, și nici eventualele solicitări de acordare retroactivă a oricăror drepturi salariale, pentru aceste situații este aplicabil dreptul comun care permite formularea unei acțiuni directe la instanța competentă a statua asupra litigiilor privind drepturile salariale pretinse de părți, recunoscute sau nu de ordonatorii de credite. Prin urmare, atunci când pretențiile angajaților nu rezultă dintr-o încadrare/reîncadrare pretins nelegală, ci vizează obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate, precum și atunci când angajatorul nu a emis un act administrativ/act adițional la contractul individual de muncă ori actul respectiv nu a fost comunicat angajaților, admisibilitatea cererii de chemare în judecată cu care salariatul a învestit instanța specializată în litigii de muncă nu este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile“. În schimb, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut prin paragrafele 44-46 din decizia amintită că procedura administrativă obligatorie reglementată și de textul de lege supus controlului de constituționalitate trebuie urmată dacă angajatorul a emis și a comunicat decizia de stabilire a salariilor. De asemenea, angajații trebuie să urmeze procedura prealabilă atunci când sesizează instanța de contencios administrativ cu acțiuni ce au ca obiect anularea/revocarea/modificarea actelor administrative – comunicate – prin care angajatorii cărora li se aplică dispozițiile art. 34 din Legea-cadru nr. 330/2009, art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 și art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 au făcut încadrarea/reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice și au stabilit drepturile salariale ce se acordă potrivit acestei încadrări/reîncadrări, respectiv au stabilit salariile de bază. … 16.Autorul excepției, căruia i s-a respins acțiunea formulată în fața instanței de judecată, întrucât a fost formulată fără parcurgerea procedurii prealabile de contestație la ordonatorul de credite a ordinului de stabilire a drepturilor salariale, consideră că dispozițiile art. 30 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 sunt discriminatorii și îi încalcă dreptul la apărare, iar în susținerea acestei critici invocă dispozițiile art. 171 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, referitoare la prescripția dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale. Consideră că sunt create premisele unei discriminări a personalului plătit din fonduri publice referitoare la drepturile acestuia în cazul unei interpretări sau aplicări eronate a prevederilor legale. … 17.Analizând aceste critici, Curtea reține că, în esență, acestea vădesc nemulțumirea autorului excepției față de o eventuală sau pretinsă interpretare și aplicare a legii, aspecte ce nu constituie însă veritabile critici de neconstituționalitate ce ar putea fi supuse controlului instanței de contencios constituțional. … 18.În critica formulată, autorul excepției invocă și Decizia nr. 10 din 16 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 28 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a reținut că „în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 23 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, cu modificările și completările ulterioare, art. 20 din Legea nr. 121/1996 privind organizarea și funcționarea Corpului Pompierilor Militari, cu modificările ulterioare, art. 15 alin. (2) și (3), art. 16, art. 17 și art. 18 din Ordonanța Guvernului nr. 88/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (2) teza întâi, art. 5 alin. (1) lit. f) și g) și art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1, art. 4–6 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, sunt de competența instanțelor de contencios administrativ litigiile având ca obiect drepturile bănești solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi județean și pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, personal militar având statutul de cadre militare (ofițeri, maiștri militari și subofițeri) care își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, specifice funcționarilor publici cu statut special“. … 19.Curtea apreciază însă că, raportat la conținutul art. 30 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, care se referă doar la procedura de contestare prealabilă sesizării instanței de judecată, invocarea Deciziei instanței supreme nr. 10 din 16 aprilie 2018, care privește etapa ulterioară a acțiunii în justiție, clarificând care sunt instanțele judecătorești competente să judece litigiile având ca obiect drepturile bănești solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi județean și pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, personal militar având statutul de cadre militare (ofițeri, maiștri militari și subofițeri) care își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, specifice funcționarilor publici cu statut special, nu prezintă relevanță în cauză. … 20.În sfârșit, privitor la argumentele invocate în legătură cu cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 9 din 29 mai 2017, în sensul că dispozițiile de lege criticate nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanțelor din cadrul jurisdicției muncii cu acțiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiționale la acestea din urmă, Curtea consideră că autorul excepției are în vedere tot aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii în cauza sa, probleme ce revin însă competenței exclusive a instanței de judecată. … 21.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Cristian Muntean în Dosarul nr. 9.428/3/2018* al Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 iulie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Patricia-Marilena Ionea

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește