DECIZIA nr. 443 din 13 iulie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență], excepție ridicată de Societatea Cos Târgoviște – S.A. din Târgoviște în Dosarul nr. 1.596/120/2019 al Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.863D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Curtea dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 3.218D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență], excepție ridicată de aceeași autoare în Dosarul nr. 1.576/315/2019 al Judecătoriei Târgoviște. … 4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.218D/2019 la Dosarul nr. 1.863D/2019, care este primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie și scopul pentru care au fost adoptate normele criticate. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 12 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.596/120/2019, și prin Încheierea din 21 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.576/315/2019, Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă și Judecătoria Târgoviște au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență]. … 8.Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Cos Târgoviște – S.A. din Târgoviște în cauze întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, coroborate cu cele ale Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. … 9.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, deși scopul procedurilor de insolvență este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului cu acordarea unei șanse de redresare a acestuia, atunci când este posibil, la baza căreia stau principiile cuprinse în Legea nr. 85/2014, prin prevederile criticate s-a dat posibilitatea unei executări silite asupra debitorului aflat în procedură de observație sau reorganizare, în scopul realizării anumitor tipuri de creanțe, prin eludarea caracterului concursual, colectiv, egalitar, previzibil al procedurii respective.  … 10.Prin urmare, prevederile criticate sunt neconstituționale deoarece: afectează mecanismele fundamentale ale acestei proceduri și denaturează regimul general al insolvenței; nu respectă condițiile de claritate și previzibilitate, având în vedere că nu este prevăzută în mod concret modalitatea de corelare a dispozițiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, cu celelalte norme legale cuprinse în legea antereferită, în Codul de procedură civilă și în Codul de procedură fiscală, în cazul în care creditorul urmăritor este creditor bugetar, producând inadvertențe în procesul de aplicare; creează o procedură paralelă de recuperare a creanțelor pentru creditorii aceluiași debitor numai în raport cu data nașterii creanței, iar din nota de fundamentare nu reiese în mod explicit care a fost rațiunea instituirii acestei proceduri paralele; creează o discriminare față de celelalte tipuri de creditori, spre exemplu, creditorii care dețin un titlu executoriu anterior deschiderii procedurii și care, potrivit art. 75 din Legea nr. 85/2014, sunt împiedicați să demareze o procedură de executare silită, cei care nu dețin titluri executorii sau care au înțeles să acorde o șansă debitorului pentru a putea să se reorganizeze, ceea ce conduce și la restrângerea dreptului de proprietate atât al acestor creditori și al celor privilegiați cu creanțe anterioare, în măsura în care normele în discuție s-ar interpreta în sensul că executarea silită ar putea viza inclusiv bunurile rezervate garantării respectivelor creanțe, cât și al debitorilor vizați de ipoteza textului criticat, care are consecințe și în ceea ce privește afectarea libertății economice și a concurenței loiale; nu sunt îndeplinite condițiile constituționale privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și cele privind adoptarea ordonanțelor de urgență. În contextul criticilor de neconstituționalitate este menționată jurisprudența Curții Constituționale cu privire la criteriile de calitate a legii, prin prisma prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prin care se prevede că la conținutul și fundamentarea soluțiilor legislative trebuie să se țină seama de ansamblul reglementărilor interne și de armonizarea legislației naționale cu legislația europeană. Totodată, se face referire la Recomandarea Comisiei Europene privind restructurarea și a doua șansă, în care statele membre au fost invitate să adopte proceduri eficace de preinsolvență, prin care debitorii viabili să fie ajutați să se restructureze și, astfel, să evite insolvența, precum și dispoziții referitoare la a doua șansă pentru întreprinzători, care să le permită acestora să obțină remiterea de datorie în maximum 3 ani de la insolvență, fiind menționată și propunerea de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrele de restructurare preventivă, a doua șansă și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie și de modificare a Directivei 2012/30/UE. … 11.Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 1.863D/2019, opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, în esență, motivat de faptul că executarea silită în contextul dat este de natură să dezafecteze active importante ale debitorului, împiedicând ulterior valorificări ale acestora în cadrul procedurii speciale a insolvenței, cu încălcarea principiului concursualismului care este specific procedurilor de insolvență. … 12.Judecătoria Târgoviște, în Dosarul nr. 3.218D/2019, opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, în esență, motivat de faptul că executarea silită a unei societăți care se află în perioada de observație cu intenție de reorganizare judiciară nu mai garantează desfășurarea activității economice de către respectiva societate în condițiile legii speciale, prin prisma scopului și a principiilor procedurilor speciale de insolvență, întrucât, fără a se reglementa o situație de excepție cu delimitările de rigoare, ci o opțiune generală, au loc restrângeri neproporționale ale unor drepturi, restrângeri care nu sunt obiective și necesare drepturilor și intereselor debitorului și altor creditori. … 13.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție de neconstituționalitate. … 16.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare, îl constituie dispozițiile art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență], publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 2 octombrie 2018, care au următorul cuprins: „Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: […]  … 14.La articolul 143, alineatele (1) și (3) se modifică și vor avea următorul cuprins: + 
Articolul 143(1)[…] Pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită. … 17.Curtea observă că, ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, prin Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, au fost instituite măsuri în domeniul insolvenței [capitolul II: Măsuri sectoriale, secțiunea 8: Măsuri în domeniul insolvenței, art. 46-52]. Astfel, la art. 47 alin. (1) din această lege s-a stabilit că „Pe durata stării de alertă se suspendă aplicabilitatea tezei finale a art. 5 pct. 72 și a tezei finale a art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare“, norme legale ce sunt de imediată aplicare, astfel cum reiese din textul legii antereferite. De asemenea, prevederile art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 au fost modificate prin articolul unic pct. 10 din Legea nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 iulie 2020, fiind eliminată soluția legislativă vizată în mod concret.  … 18.Față de această împrejurare, având în vedere critica de neconstituționalitate care este formulată din perspectivă extrinsecă, precum și din perspectivă intrinsecă, contextul în care aceasta a fost invocată, jurisprudența Curții Constituționale prin care se statuează că trebuie să se țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate (Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006), precum și Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență], precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018, în ansamblul său, în redactarea în vigoare la data ridicării excepției. … 19.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității în componenta referitoare la calitatea legii, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (2) cu privire la dreptul de proprietate, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 115 alin. (6) referitor la delegarea legislativă și la condițiile în care poate avea loc și ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) referitor la economie în componenta privind libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. De asemenea, este menționat art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 paragraful 1 privind respectarea bunurilor din primul protocol adițional la convenție. … 20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate în raport cu critici și prevederi constituționale similare, concretizat prin Decizia nr. 26 din 16 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 30 mai 2023, și Decizia nr. 537 din 10 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 9 iunie 2023. … 21.Prin deciziile antereferite, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, reținând, în esență, că în contextul dat este avută în vedere situația creanțelor curente care nu sunt achitate în cursul desfășurării procedurii insolvenței și, de principiu, în etapa următoare deschiderii procedurii insolvenței, respectiv în perioada de reorganizare. Cu privire la creanțele curente, respectiv la titularii acestora – creditorii curenți -, Legea nr. 85/2014 reglementează regimul juridic și anumite aspecte referitoare la definirea acestor noțiuni, contextul în care intervin și au incidență în procedura insolvenței, procedura de urmat în ceea ce privește plata creanțelor curente, precum și efectele și consecințele neplății lor. În virtutea art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare, vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală, procedură care se aplică în mod corespunzător și pentru creanțele născute după data deschiderii procedurii de faliment. De asemenea, art. 133 alin. (4) lit. e) din aceeași lege dispune cu privire la faptul că, atunci când se propune un plan de reorganizare, acesta trebuie să cuprindă modalitatea de achitare a creanțelor curente, în caz contrar planul putând fi respins. Prin urmare, legiuitorul asigură o protecție sporită creditorilor deținători de creanțe curente atât în raport cu debitorul, cât și față de ceilalți creditori, având în vedere că activitățile obișnuite din care provin aceste creanțe curente concură la șansele de redresare a societăților aflate în ipoteza normelor procedurilor de insolvență și, de principiu, sunt diferite de celelalte creanțe (a se vedea Decizia nr. 26 din 16 februarie 2023, precitată, paragrafele 22-24, și Decizia nr. 537 din 10 noiembrie 2022, precitată, paragrafele 30 și 31). … 22.De asemenea, Curtea a reținut că modificarea legislativă operată și criticată vizează procedura de urmat în cazul neplății creanțelor curente cu o vechime mai mare de 60 de zile și care constă în posibilitatea începerii executării silite. Acest aspect, printre altele, a fost legiferat, astfel cum reiese din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018, cu scopul de a fi luate măsuri urgente care să conducă la (i) redresarea societăților aflate în dificultate și menținerea lor în circuitul economic, inclusiv la protecția salariaților acestora, măsuri care să permită și conversia, reducerea sau cesiunea creanțelor bugetare, în anumite condiții, pentru evitarea intrării iminente în faliment a multor societăți cu potențial de viabilizare și cu consecințe grave în plan economic și social, (ii) îmbunătățirea recuperării creanțelor statului de la debitorii aflați în insolvență, (iii) evitarea afectării mediului concurențial și a bugetului de stat, prin stoparea recurgerii la procedura insolvenței în mod abuziv și repetat de către persoanele care folosesc procedurile respective cu scopul sustragerii de la plata impozitelor și taxelor (Decizia nr. 26 din 16 februarie 2023, precitată, paragraful 25, și Decizia nr. 537 din 10 noiembrie 2022, precitată, paragraful 24). … 23.Având în vedere considerentele de principiu enunțate de instanța de contencios constituțional în jurisprudența sa cu privire la principiul legalității, coroborat cu prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, și aplicându-le la normele deduse controlului de constituționalitate, Curtea, prin Decizia nr. 26 din 16 februarie 2023, precitată, paragrafele 27 și 29, a constatat că textele criticate se circumscriu condițiilor impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție și dezvoltate pe cale jurisprudențială, în componentele privind calitatea legii și principiul securității raporturilor juridice, întrucât (i) au un scop bine determinat, astfel cum s-a arătat mai sus; (ii) au un conținut clar și previzibil – reglementează situația creanțelor curente în cazul în care nu sunt respectate obligațiile de plată a acestora, respectiv posibilitățile de recuperare a creanțelor curente pe care le au creditorii curenți în cazul în care debitorul nu se conformează planului de reorganizare sau acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii de insolvență și, pe lângă solicitarea de intrare în faliment, legiuitorul instituie executarea silită pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au vechime mai mare de 60 de zile; (iii) sunt aduse la cunoștința subiecților ce cad sub incidența acestora prin publicarea actului normativ în discuție în Monitorul Oficial al României, Partea I; (iv) în discuție sunt creanțele curente care, astfel cum s-a arătat în precedent, în contextul dat, nu se înscriu în tabelul de creanțe, fiind necesară plata acestora în cursul desfășurării procedurii insolvenței. … 24.În ceea ce privește principiul securității raporturilor juridice, acesta nu este afectat prin normele criticate, întrucât modificările și completările operate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 și criticate în mod concret în cauza dedusă judecății, respectiv prin art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, sunt efectuate asupra art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care, de principiu, prin conținutul său, are aplicabilitate în funcție de evoluția situației juridice a societății aflate în procedura insolvenței și de dinamica legislativă în materie. Astfel, regula este că, dacă debitorul nu se conformează planului ori se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii de insolvență, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar poate solicita oricând judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului, cererea judecându-se de urgență și cu precădere (în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia la dosarul cauzei), putând fi respinsă de către judecătorul-sindic doar în situația în care creanța nu este datorată, este achitată sau debitorul încheie o convenție de plată cu acest creditor. La aceste reguli de procedură, în contextul adoptării ordonanței de urgență a Guvernului criticate, printre altele, s-a adăugat una nouă, ce constă în faptul că pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită, pentru recuperarea mai rapidă a creanțelor curente, inclusiv a celor fiscale și bugetare, în discuție fiind creanțele statului, motivat de necesitatea adoptării unor măsuri menite să evite folosirea procedurilor insolvenței în mod abuziv de către unii debitori care utilizează mecanismele reglementate de legea insolvenței cu scopul de a se sustrage de la plata sumelor datorate și pentru a îndepărta concurența neloială, fiind în concordanță atât cu interesul bugetar, cât și cu interesul economico-social general, prin stoparea concurenței neloiale. De altfel, art. 2 din Legea nr. 85/2014 prevede că scopul acestui act normativ este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a șansei de redresare a activității acestuia. În aceste condiții, configurarea, conținutul procedural, termenele care vizează insolvența se realizează prin lege, sens în care prevederile art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, sunt aplicabile, de principiu, în etapa următoare deschiderii procedurii insolvenței, respectiv în perioada de reorganizare, care are în vedere, pe de o parte, situația creanțelor inițiale asumate în planul de reorganizare pentru redresarea societății și acoperirea unor datorii anterioare și, pe de altă parte, situația creanțelor acumulate după deschiderea procedurii, context în care se poate solicita de către oricare dintre creditori sau de către administratorul judiciar intrarea în faliment ori, după caz, se poate trece la executarea silită a datoriilor acumulate în perioada procedurii de insolvență care au vechime mai mare de 60 de zile. Astfel, criteriul folosit de legiuitor apare ca fiind unul obiectiv și rezonabil, de natură să acorde o șansă suplimentară de redresare a societății, întrucât, până la adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018, exista numai posibilitatea de intrare în faliment, ceea ce conducea oricum la imposibilitatea recuperării integrale a creanțelor (Decizia nr. 537 din 10 noiembrie 2022, precitată, paragraful 35). … 25.Față de această împrejurare, cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, prin Decizia nr. 26 din 16 februarie 2023, precitată, paragrafele 31, 32 și următoarele, Curtea a constatat că este neîntemeiată critica, întrucât, pe de o parte, principiul egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate, încălcarea principiului egalității și nediscriminării existând atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite, iar situația creditorilor creanțelor curente și asupra cărora există posibilitatea executării silite este diferită de cea a celorlalți creditori. Pe de altă parte, cu privire la prevederile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea a învederat că acestea garantează dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, iar conținutul și limitele acestora sunt stabilite prin lege. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate. Curtea a statuat că, în temeiul art. 44 din Constituție, legiuitorul este competent a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel anumite limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin urmare, Constituția nu garantează satisfacerea efectivă a oricărei creanțe, ci numai a creanțelor asupra statului, astfel că nu se poate reține pretinsa încălcare a principiului egalității și a dreptului de proprietate, prevederile criticate fiind în acord și cu scopul insolvenței, respectiv acela de instituire a unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. De asemenea, potrivit art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile menționate nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor. De altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Decizia din 10 martie 1981, pronunțată de Comisia Europeană a Drepturilor Omului în Cauza X împotriva Belgiei, este în sensul că procedurile legale instituite în materia insolvenței, de principiu, nu reprezintă o privare de proprietate asupra bunurilor, ci o măsură de control al folosirii acestora, în concordanță cu interesul general, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea și Hotărârea din 17 iulie 2003, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Luordo împotriva Italiei, paragraful 67). Ca atare, în virtutea dispozițiilor constituționale și convenționale, de principiu, statele au o anumită marjă de apreciere cu privire la adoptarea legilor pe care le consideră necesare pentru reglementarea procedurilor insolvenței, inclusiv pentru stabilirea procedurilor de recuperare a creanțelor fiscale sau bugetare, iar prevederile criticate în prezenta cauză se circumscriu acestei marje de apreciere în ceea ce privește interesul general. … 26.Referitor la menționarea, în susținerea excepției de neconstituționalitate, a dispozițiilor art. 45 din Legea fundamentală, Curtea reține că exercitarea „în condițiile legii“ a accesului liber al persoanelor la o activitate economică este garantată. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertății economice, statul având obligația să impună reguli de disciplină economică (Decizia nr. 362 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010). În acest context, Curtea are în vedere jurisprudența sa cu privire la aplicarea drepturilor și libertăților fundamentale prin care a reținut că acestea se aplică și persoanelor juridice, în măsura în care prin intermediul acestora cetățenii își exercită un drept constituțional, iar exigențele unor drepturi sau libertăți fundamentale, spre exemplu accesul liber la justiție, libertatea individuală, dreptul de proprietate privată ori libertatea economică, se aplică și în privința persoanelor juridice (Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, paragrafele 27 și următoarele).  … 27.Aplicând considerentele de principiu mai sus enunțate la normele criticate, Curtea observă că, în contextul dat, libertatea economică trebuie privită în coroborare cu art. 135 din Constituție. Astfel, dispozițiile criticate nu impietează asupra libertății economice, ci dau expresie prevederilor constituționale cu privire la dreptul și obligația statului de a stabili limitele și condițiile desfășurării activităților operatorilor economici, dar și asigurării protejării intereselor naționale în activitatea economică și financiară, astfel cum reiese și din celelalte considerente cuprinse în prezenta decizie. … 28.Cu privire la dispozițiile art. 135 din Constituție, de asemenea menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că acestea reglementează aspecte ce țin de obligația statului de a asigura, printre altele, pe de o parte, libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție și, pe de altă parte, protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, care sunt într-o strânsă interdependență. Or, astfel cum s-a arătat în precedent, dispozițiile criticate sunt tocmai o transpunere la nivel infraconstituțional a obligațiilor statului de a asigura protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, astfel cum sunt prevăzute de Legea fundamentală, motiv pentru care, și din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate a fost considerată neîntemeiată. … 29.Referitor la dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale dezvoltate în dinamica controlului de constituționalitate, acestea nu au incidență în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituționale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale în sensul prevăzut de textul constituțional (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 26), ci vizează aspecte ce țin de desfășurarea procedurii insolvenței în anumite etape ale acesteia.  … 30.Cu privire la dispozițiile constituționale ale art. 115 alin. (6), invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, care, în principiu, au înrâurire în criticile extrinseci formulate asupra Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018, Curtea a reținut că acestea reglementează regimul particular al ordonanței de urgență și se referă la domeniile în care se poate legifera pe calea ordonanței de urgență. În acest caz, incidența dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (6) este subsecventă stabilirii unor drepturi, libertăți sau îndatoriri fundamentale al căror exercițiu sau a căror existență să fi suferit o restrângere sau o vătămare prin normele criticate.  … 31.În cauza supusă controlului de constituționalitate, raportat la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (6), în mod concret, dreptul de proprietate cuprins în art. 44 din Constituție este dreptul pretins a fi încălcat, precum și libertatea economică reglementată prin art. 45 din Constituție, în raport cu criticile formulate, din perspectiva (i) principiului egalității în drepturi a cetățenilor, astfel cum acesta este reglementat în art. 16 din Legea fundamentală, (ii) a restrângerii exercițiului unor drepturi și al unor libertăți fundamentale – art. 53 din Constituție, (iii) precum și din perspectiva încălcării art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta privind principiul securității raporturilor juridice, al clarității și previzibilității legii, a cărui nerespectare este de natură să afecteze drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale și, implicit, să conducă la încălcarea prevederilor Legii fundamentale. … 32.Față de această împrejurare, având în vedere considerentele mai sus expuse, prin care nu s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1), ale art. 44 alin. (1) și (2), ale art. 45 și ale art. 53 din Legea fundamentală, implicit, Curtea nu poate reține nici încălcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție, astfel că excepția de neconstituționalitate, în raport cu aceste prevederi constituționale, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. … 33.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,  … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Cos Târgoviște – S.A. din Târgoviște în Dosarul nr. 1.596/120/2019 al Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă și în Dosarul nr. 1.576/315/2019 al Judecătoriei Târgoviște și constată că dispozițiile art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență], precum și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă și Judecătoriei Târgoviște și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 iulie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește