DECIZIA nr. 443 din 11 iulie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 872 din 29 octombrie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE 268 28/05/2001
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 3
ART. 1REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 4
ART. 1REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 1REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 1REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 1REFERIRE LALEGE 268 28/05/2001
ART. 4REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 4REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 4REFERIRE LALEGE 268 28/05/2001
ART. 5REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 5REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 7REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 7REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 7REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 8REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 8REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 16REFERIRE LALEGE 268 28/05/2001
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 736 20/11/2018
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 418 15/06/2017
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 670 17/11/2016
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 572 12/07/2016
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 38 03/02/2015
ART. 19REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 19REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 4
ART. 19REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 19REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 20REFERIRE LALEGE 68 12/05/2014
ART. 20REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 20REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 9
ART. 20REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 20REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 670 17/11/2016
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 38 03/02/2015
ART. 21REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 83 26/02/2015
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 755 16/12/2014
ART. 22REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 22REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 670 17/11/2016
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 24 26/09/2016
ART. 23REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 3
ART. 23REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 23REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 418 15/06/2017
ART. 24REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 366 25/06/2014
ART. 25REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 86 27/02/2003
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 418 15/06/2017
ART. 27REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 27REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 572 12/07/2016
ART. 28REFERIRE LALEGE 68 12/05/2014
ART. 28REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 28REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 28REFERIRE LALEGE 268 28/05/2001
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 7 13/03/1996 ART. 29
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Mona-Maria Pivniceru – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Adrian Liviu Popescu și alții în Dosarul nr. 2.354/328/2014 al Tribunalului Cluj – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 231D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 10 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.354/328/2014, Tribunalul Cluj – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Adrian Liviu Popescu și alții într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 17/2014.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin aplicarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 și antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, în special a cerințelor cu privire la înscrierea imobilului la rolul fiscal și în cartea funciară, atunci când se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, se încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2) și art. 16 din Constituție, context în care se menționează jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la principiile reglementate de aceste norme constituționale.6.În cazul încheierii unor antecontracte având ca obiect bunuri reglementate de Legea nr. 17/2014 anterior intrării în vigoare a acesteia, dată la care, prin ipoteză, condițiile prevăzute de legea amintită nu erau cerute, aplicarea legii în discuție ulterior intrării acesteia în vigoare, la data la care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, plasează promitentul-vânzător într-o poziție care îi permite să se sustragă de la obligațiile asumate și de la aplicarea legii, prin refuzul acestuia de a îndeplini procedura prevăzută de lege. Astfel, legea creează nejustificat promitentului-vânzător posibilitatea de a nesocoti dispozițiile legii civile în materie și de a îl plasa într-o poziție superioară atât față de alți promitenți-vânzători care cad sub incidența normelor civile, cât și față de promitenți-cumpărători, inclusiv discriminare prin valorizarea diferențiată a antecontractelor în discuție în funcție de criteriul publicității imobiliare, respectiv sub forma unui privilegiu în favoarea persoanelor care au încheiat un antecontract înscriindu-și anterior imobilul în cartea funciară. Acestea conduc la încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi și echivalează cu nerespectarea principiului de drept pacta sunt servanda.7.Prin urmare, cu precădere sintagma „în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009“, cuprinsă în art. 5 alin. (1), este de natură să înfrângă principiul constituțional cu privire la neretroactivitatea legii.8.Se mai arată că prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014, în virtutea cărora cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de această lege, nu disting dacă înscrierea dreptului de proprietate se întemeiază pe un act autentic notarial sau pe o hotărâre judecătorească, încălcând astfel principiul previzibilității normei juridice și caracterul irevocabil al hotărârii judecătorești. De asemenea, se arată că cerința ca imobilul să fie înscris la rolul fiscal și în cartea funciară, prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, contravine calității legii și prin faptul că nu determină noțiunea de înscriere în cartea funciară, în sensul că nu precizează dacă înscrierea în cartea funciară a operat anterior dobândirii dreptului sau nu. Autorii excepției de neconstituționalitate apreciază că textul de lege criticat ar trebui să se aplice doar antecontractelor încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014.9.Toate cele de mai sus converg și spre încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât afectează securitatea juridică a raporturilor juridice civile.10.Tribunalul Cluj – Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece nu se pune problema retroactivității Legii nr. 17/2014; antecontractele sub semnătură privată încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi sunt valabile, însă transmiterea dreptului de proprietate pe baza antecontractelor în cauză, care are loc prin hotărâre judecătorească ce se pronunță după intrarea în vigoare a acestei legi, trebuie să respecte noile reguli instituite. Astfel, numai regimul juridic al validării antecontractului intră sub incidența Legii nr. 17/2014. Cu privire la pretinsa discriminare se consideră că prevederile criticate se aplică deopotrivă și în egală măsură tuturor celor ce se regăsesc în ipoteza normelor în discuție.11.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.13.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:(1)În toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.(2)Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege.17.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității și ale art. 16 cu privire la egalitate.18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 736 din 20 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 28 februarie 2019, sau Decizia nr. 418 din 15 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 23 noiembrie 2017, Decizia nr. 572 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 4 noiembrie 2016, Decizia nr. 670 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 7 martie 2017, și Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 19 martie 2015, prin care a respins excepția de neconstituționalitate.19.Curtea observă că Legea nr. 17/2014 statuează că înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de Codul civil și a dreptului de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini, precum și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, în această ordine, la preț și în condiții egale [art. 4 alin. (1) din Legea nr. 17/2014], precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din lege. În aceste condiții, în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole extravilane, se creează în sarcina vânzătorilor și a cumpărătorilor obligația de a respecta cadrul legal în vigoare la data transferului dreptului de proprietate.20.Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Codului civil și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din Legea nr. 17/2014 (privind existența avizelor specifice eliberate de Ministerul Apărării Naționale și de Ministerul Culturii și a avizului final care atestă parcurgerea procedurii de exercitare a dreptului de preempțiune reglementat prin legea specială, eliberat de structurile teritoriale sau de structura centrală din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale), iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară. Totodată, potrivit art. 16 din lege, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 68/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 13 mai 2014, „Înstrăinarea prin vânzare-cumpărare a terenurilor agricole situate în extravilan fără respectarea dreptului de preempțiune, potrivit art. 4, sau fără obținerea avizelor prevăzute la art. 3 și 9 este interzisă și se sancționează cu nulitatea relativă.“21.În legătură cu susținerile referitoare la faptul că aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 unor antecontracte de vânzare încheiate anterior intrării sale în vigoare ar echivala cu o aplicare retroactivă a acestuia, Curtea a statuat că aplicarea prevederilor Legii nr. 17/2014, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, respectiv la data pronunțării hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare, este în concordanță cu principiul activității legii civile. Întrucât promisiunea de vânzare nu este translativă de proprietate, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, având în vedere că legea nu retroactivează, ci vizează doar condițiile privind transferul dreptului de proprietate a terenurilor agricole situate în extravilan după intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014 (a se vedea Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015, paragrafele 25 și 26, și Decizia nr. 670 din 17 noiembrie 2016, paragrafele 19-21).22.De asemenea, prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 20, Curtea a statuat că beneficiarul unei promisiuni neexecutate de vânzare este titularul unui drept de creanță, corelativ obligației de a vinde asumate de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate. Transferul acestuia nu s-a realizat în momentul perfectării antecontractului, ci se va realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunțării hotărârii judecătorești care să țină locul acordului de voință nerealizat. Cu alte cuvinte, valabilitatea antecontractului de vânzare este supusă legii în vigoare la data încheierii sale, iar efectul specific al acestuia, referitor la transmiterea în viitor a dreptului de proprietate, respectiv la momentul încheierii contractului de vânzare, este supus legii în vigoare la data încheierii acestui din urmă contract. Așadar, îndeplinirea condițiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum. Totodată, prin Decizia nr. 83 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 24 martie 2015, paragraful 22, Curtea a reținut că art. 5 din Legea nr. 17/2014 stabilește atribuțiile de natură procedurală ale instanței de judecată de a verifica, pe lângă îndeplinirea condițiilor de validitate ale antecontractului, și condițiile reglementate de art. 3, 4 și 9 din Legea nr. 17/2014, cu modificările și completările ulterioare, după caz. Așadar, de aplicare imediată în domeniul temporal propriu al Legii nr. 17/2014 sunt condițiile necesar a fi întrunite pentru transferul dreptului de proprietate, art. 5 stabilind în sarcina instanței de judecată obligația verificării îndeplinirii acestora la momentul pronunțării hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic.23.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la faptul că prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 permit promitentului-vânzător să refuze îndeplinirea procedurii instituite prin Legea nr. 17/2014, prin nerespectarea principiului de drept pacta sunt servanda, ceea ce îi creează acestuia o situație mai avantajoasă, refuzul acestuia echivalând cu neîndeplinirea obligației asumate în temeiul antecontractului de vânzare, prin Decizia nr. 670 din 17 noiembrie 2016, paragrafele 25 și 26, precitată, Curtea a răspuns unor critici de neconstituționalitate similare, statuând că promitentul-cumpărător poate să se adreseze instanței, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare, în temeiul art. 1.669 din Codul civil, și să obțină obligarea promitentului-vânzător la efectuarea formalităților de înscriere a terenului în cartea funciară și la rolul fiscal. Curtea Constituțională a observat, de asemenea, că, prin Decizia nr. 24 din 26 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 22 noiembrie 2016, s-a stabilit că instanța de judecată poate dispune îndeplinirea formalităților în vederea obținerii avizelor prevăzute la art. 3 și 9 din Legea nr. 17/2014, cu modificările și completările ulterioare, de la autoritățile competente și parcurgerii procedurii privind respectarea dreptului de preempțiune prevăzut de art. 4 din același act normativ, în cursul judecății.24.Cu privire la susținerile potrivit cărora prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 contravin principiului calității legii prin faptul că nu determină noțiunea de înscriere în cartea funciară, în sensul că nu precizează dacă înscrierea în cartea funciară a operat anterior dobândirii dreptului sau nu, Curtea, prin Decizia nr. 418 din 15 iunie 2017, precitată, paragraful 26, a observat că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, analiza lor implicând, în concret, determinarea modului de interpretare a textului de lege la raportul juridic dedus judecății, aspect ce intră în competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului.25.Referitor la critica adusă art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 prin raportare la principiul egalității în drepturi, Curtea, în jurisprudența sa, în mod constant, a reținut că principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, sau Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014).26.Aplicând aceste considerente de principiu la prezenta cauză, Curtea a reținut că elementele de diferențiere a regimului juridic aplicabil în speță, și anume înscrierea în cartea funciară și, respectiv, obiectul diferit al antecontractului de vânzare, îndeplinesc în mod obiectiv criteriile evidențiate în jurisprudența constituțională referitoare la coordonatele principiului egalității în drepturi, astfel încât este justificată instituirea unui tratament juridic distinct, corespunzător unor situații ce diferă în mod obiectiv (a se vedea și Decizia nr. 418 din 15 iunie 2017, precitată, paragraful 29).27.Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014, prin care autorii excepției susțin că respingerea cererii de înscriere în cartea funciară, dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de actul normativ criticat, este de natură să anuleze efectul unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul legii vechi, dacă la momentul cererii de intabulare nu sunt îndeplinite condițiile Legii nr. 17/2014, aspect ce contravine principiului securității raporturilor juridice, Curtea observă că, așa cum reiese din dosarul cauzei, autorii excepției nu se află într-o asemenea situație, solicitându-se tocmai pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare în cadrul litigiului aflat pe rolul instanței de judecată, ocazie cu care a fost invocată și excepția de neconstituționalitate.28.Referitor la susținerea potrivit căreia prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 nu disting între înscrierea dreptului de proprietate întemeiat pe un act autentic notarial sau pe o hotărâre judecătorească, fiind încălcate în acest mod principiul previzibilității normei juridice și caracterul irevocabil al hotărârii judecătorești, Curtea observă că, anterior pronunțării încheierilor de sesizare în vederea exercitării controlului de constituționalitate, prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 au dobândit o nouă redactare, prin Legea nr. 68/2014 pentru modificarea alin. (1) al art. 29 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 și a Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 13 mai 2014, în prezent legea statuând că „(2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege“. Așadar, a fost modificat esențial textul inițial, potrivit căruia „cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătorești care ține loc de contract de vânzare, se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege“, prevedere care sugera ideea că o hotărâre judecătorească poate fi cenzurată de către registratorul de carte funciară. În legătură cu acest aspect, prin Decizia nr. 572 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 4 noiembrie 2016, paragraful 21, Curtea a statuat că este evident că o hotărâre judecătorească nu poate fi cenzurată de către registratorul de carte funciară.29.Față de cele prezentate, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în cauza de față.30.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Liviu Popescu și alții în Dosarul nr. 2.354/328/2014 al Tribunalului Cluj – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Cluj – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2019.
PREȘEDINTE
prof. univ. dr. Mona-Maria Pivniceru
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x