DECIZIA nr. 442 din 22 iunie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 867 din 2 noiembrie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 258
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 260
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 260
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 257
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 258
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 260
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 257
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 258
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 258
ART. 5REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 260
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 263
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 25
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 258
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 260
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 25
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 258
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 260
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 260
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 260
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 258
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 26
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 8
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 258
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 260
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 25
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 743 14/12/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 260 05/05/2022





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (2) și art. 260 alin. (1) lit. f) și g) și alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alina-Iuliana Bărbieru în Dosarul nr. 13.809/231/2015 al Curții de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.377D/2016.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arată că art. 260 alin. (1) din Codul de procedură penală menționează, în mod expres, că înmânarea citației se face personal. Se mai arată că citația transmisă suspectului sau inculpatului trebuie să cuprindă încadrarea juridică și denumirea infracțiunii. Se observă că documentul care nu cuprinde aceste două elemente anterior menționate este înștiințarea, care se lasă atunci când suspectul sau inculpatul refuză să primească citația. Se susține că este firesc ca această înștiințare să nu cuprindă mențiunile mai sus arătate, din motive de asigurare a confidențialității lor. Prin urmare, dacă înmânarea citației nu este posibilă, suspectul va afla, la sediul organului judiciar, încadrarea juridică stabilită și denumirea infracțiunii pentru care este cercetat. Se conchide că susținerile autorului excepției nu pot fi reținute.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 23 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 13.809/231/2015, Curtea de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (2) și art. 260 alin. (1) lit. f) și g) și alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alina-Iuliana Bărbieru într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului declarat de autoarea excepției împotriva unei sentințe penale prin care aceasta a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textele criticate încalcă accesul liber la justiție al părții citate, prin omisiunea mențiunii că înmânarea citației trebuie făcută personal. Se susține, de asemenea, încălcarea prin dispozițiile art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (2) și art. 260 alin. (1) și alin. (2) lit. f) și lit. g) din Codul de procedură penală a dreptului la un proces echitabil, prevăzut la art. 6 din Convenție, întrucât acestea nu oferă suficiente informații persoanei citate despre cauza în care este chemată să se prezinte. Se mai arată că textele criticate, în general, și prevederile art. 260 alin. (2) din Codul de procedură penală, în special, sunt confuze, fiind lipsite de claritate, precizie și previzibilitate. Se susține că dispozițiile art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (2) și art. 260 alin. (1) și alin. (2) lit. f) și g) din Codul de procedură penală omit mențiunea notificării oficiale a persoanei citate cu privire la acuzația care i se aduce, mențiune ce aparține sferei dreptului de informare, aspect care contravine normelor constituționale și convenționale invocate. În fine, se arată că furnizarea unor astfel de date, inclusiv persoanei care, primind citația, refuză sau nu poate să semneze, reprezintă o garanție procesuală a dreptului la apărare, respectivele date fiind necesare în vederea asigurării posibilității persoanei citate de a se prezenta și de a-și angaja un apărător.6.Curtea de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că textele criticate nu sunt caracterizate prin neclaritate și nu încalcă drepturile fundamentale invocate de autoarea excepției.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, din înștiințarea afișată pe ușa de la domiciliul sau de la reședința sa, destinatarul citației are posibilitatea de a cunoaște dosarul penal în care este citat, precum și sediul organului judiciar pe rolul căruia se află dosarul și că aceste informații sunt suficiente pentru ca persoana în cauză să poată intra în posesia citației și să cunoască, astfel, calitatea în care este citată, obiectul cauzei, precum și data și locul unde urmează să se înfățișeze conform citației. Se susține, totodată, că, din înștiințare, destinatarul află data și ora la care aceasta a fost afișată, așa încât este în măsură să invoce, în cursul judecății, conform art. 263 din Codul de procedură penală, neregularitatea procedurii de citare, arătând că, în cazul său, termenul prevăzut la art. 260 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală nu a fost suficient pentru a-i permite să se prezinte la sediul organului judiciar pentru comunicarea citației, fiind în imposibilitatea de a cunoaște obiectul cauzei și termenul de judecată. Se mai arată că dispozițiile art. 25 din Constituție nu sunt incidente în prezenta cauză.9.Avocatul Poporului arată că textele criticate sunt constituționale. Se susține că textele criticate stabilesc cu precizie atât termenele de îndeplinire a procedurii de citare și de comunicare a actelor procedurale, cât și persoanele responsabile cu îndeplinirea acestora, astfel încât nu poate fi reținută încălcarea, prin acestea, a dreptului de acces liber la justiție și a dreptului la apărare ale persoanei citate. Se mai arată că prevederile art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (2) și art. 260 alin. (1) și alin. (2) lit. f) și lit. g) din Codul de procedură penală sunt clare, previzibile și neechivoce, destinatarul lor putându-și adapta conduita la cerințele pe care le reglementează. Se susține că dispozițiile art. 25 din Constituție nu sunt incidente în prezenta cauză.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (2) și art. 260 alin. (1) lit. f) și lit. g) și alin. (2) din Codul de procedură penală. Întrucât art. 260 alin. (1) din Codul de procedură penală nu cuprinde, în structura sa, litere și, în urma analizei excepției de neconstituționalitate, Curtea reține, că, în realitate, obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 258 alin. (2) și art. 260 alin. (1) și alin. (2) lit. f) și lit. g) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:– Art. 258 alin. (2): „Citația transmisă suspectului sau inculpatului trebuie să cuprindă încadrarea juridică și denumirea infracțiunii de care este acuzat, atenționarea că, în caz de neprezentare, poate fi adus cu mandat de aducere.“;– Art. 260 alin. (1) și alin. (2) lit. f) și lit. g):(1)Citația se înmânează, oriunde este găsit, personal celui citat, care va semna dovada de primire.(2)Dacă persoana citată refuză să primească citația, persoana însărcinată să comunice citația va afișa pe ușa destinatarului o înștiințare, încheind un proces-verbal cu privire la împrejurările constatate. Înștiințarea trebuie să cuprindă: […]f)mențiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citația în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citația;g)mențiunea că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citației în interiorul termenului prevăzut la lit. f), citația se consideră comunicată la împlinirea acestui termen; […].13.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii, art. 21 cu privire la accesul liber la justiție, art. 24 referitoare la dreptul la apărare și art. 25 cu privire la libera circulație, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 260 alin. (1) din Codul de procedură penală prevăd, în mod expres, contrar susținerilor autoarei excepției, că înmânarea citației trebuie făcută personal. În acest sens, Curtea constată că, din analiza sistematică a dispozițiilor art. 260 din Codul de procedură penală, rezultă intenția legiuitorului de a reglementa, ca regulă, prevăzută la alin. (1) al art. 260 din Codul de procedură penală, înmânarea citației, în mod personal, persoanei citate, oriunde este găsită, cu condiția semnării dovezii de primire. În continuare, la alin. (2) al articolului anterior menționat, ca excepție de la această regulă, în situația refuzului primirii citației, a fost prevăzută afișarea pe ușa destinatarului a unei înștiințări de către persoana însărcinată să comunice citația și încheierea unui proces-verbal cu privire la împrejurările constatate. Înștiințarea afișată, conform art. 260 alin. (2) din Codul de procedură penală, trebuie să cuprindă: anul, luna, ziua și ora când afișarea a fost făcută; numele și prenumele celui care a făcut afișarea și funcția acestuia; numele, prenumele și domiciliul sau, după caz, reședința, respectiv sediul celui înștiințat; numărul dosarului în legătură cu care se face înștiințarea și denumirea organului judiciar pe rolul căruia se află dosarul, cu indicarea sediului acestuia; mențiunea că înștiințarea se referă la actul procedural al citației; mențiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citația în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citația; mențiunea că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citației în interiorul termenului prevăzut la art. 260 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală, citația se consideră comunicată la împlinirea acestui termen; semnătura celui care a afișat înștiințarea.15.Având în vedere aspectele mai sus enumerate, Curtea constată că dispozițiile art. 260 alin. (1) din Codul de procedură penală, contrar susținerilor autoarei excepției, prevăd datele pe care înștiințarea trebuie să le cuprindă, în scopul realizării unei informări exhaustive a persoanei citate, având calitatea de suspect sau de inculpat, cu privire la cauza în care este citată, inclusiv condițiile în care citația se consideră comunicată. Pentru acest motiv, textele criticate respectă cerințele de claritate, precizie și previzibilitate impuse de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție.16.În ceea ce privește susținerea autoarei excepției potrivit căreia dispozițiile art. 258 alin. (2) și art. 260 alin. (1) și alin. (2) lit. f) și lit. g) din Codul de procedură penală omit mențiunea notificării oficiale a persoanei citate cu privire la acuzația care i se aduce, mențiune ce aparține sferei dreptului de informare, Curtea reține că, potrivit art. 258 alin. (2) din Codul de procedură penală, citația transmisă suspectului sau inculpatului trebuie să cuprindă încadrarea juridică și denumirea infracțiunii de care este acuzat, motiv pentru care nici această critică nu poate fi reținută. De altfel, Curtea reține că nespecificarea în cuprinsul înștiințării a datelor referitoare la calitatea procesuală a persoanei citate și la acuzația formulată în materie penală constituie o formă de asigurare a confidențialității acestor date, drept garanție a dreptului la viață intimă, familială și privată, așa cum acesta este prevăzut la art. 26 din Legea fundamentală și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.17.În fine, Curtea constată că textele criticate oferă persoanei citate suficiente informații, referitoare la cauza în care este citată, pentru a-i asigura acesteia accesul liber la justiție și dreptul la apărare. În acest sens, dispozițiile art. 258 alin. (2) și art. 260 alin. (1) și alin. (2) lit. f) și lit. g) din Codul de procedură penală trebuie coroborate cu cele ale art. 258 alin. (1) din același cod, care prevăd că persoana citată poate cunoaște, din cuprinsul citației, denumirea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată care emite citația, sediul său, data emiterii și numărul dosarului; calitatea în care este citată și indicarea obiectului cauzei; ora, ziua, luna și anul, locul de înfățișare, precum și invitarea să se prezinte la data și locul indicate; faptul că are dreptul la un avocat cu care să se prezinte la termenul fixat; dacă este cazul, faptul că, potrivit art. 90 sau art. 93 alin. (4) din Codul de procedură penală, apărarea este obligatorie, iar în cazul în care partea nu își alege un avocat, care să se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un avocat din oficiu; aspectul că poate, în vederea exercitării dreptului la apărare, să consulte dosarul aflat la arhiva instanței sau a parchetului; consecințele neprezentării în fața organului judiciar. De asemenea, în situația refuzului primirii citației, potrivit art. 260 alin. (1) și alin. (2) mai sus analizat, persoana citată este înștiințată atât despre numărul dosarului în legătură cu care se face înștiințarea și despre denumirea și sediul organului judiciar pe rolul căruia se află respectivul dosar, cât și despre termenul în interiorul căruia trebuie să se prezinte pentru a-și ridica citația, așa încât acesteia îi sunt asigurate toate premisele pentru a intra în posesia informațiilor cuprinse, conform art. 258 alin. (1) din Codul de procedură penală, în conținutul citației. Așa fiind, suspectului sau inculpatului îi sunt asigurate, cu prilejul citării, premisele necesare prezenței sale în fața organului judiciar la termenul stabilit de acesta și ale pregătirii apărării, personal sau prin intermediul unui avocat. Pentru aceste considerente, Curtea reține că titularului citației îi sunt asigurate, prin procedura reglementată în textele criticate, toate garanțiile procesuale necesare exercitării drepturilor fundamentale prevăzute la art. 21 și art. 24 din Constituție, precum și de art. 6 din Convenție.18.Curtea reține că art. 25 din Constituție, ce reglementează libera circulație, nu este incident în prezenta cauză.19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alina-Iuliana Bărbieru în Dosarul nr. 13.809/231/2015 al Curții de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 258 alin. (2) și art. 260 alin. (1) și alin. (2) lit. f) și lit. g) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 iunie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. Valer Dorneanu
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x