DECIZIA nr. 442 din 11 iulie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 871 din 29 octombrie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 195
ActulREFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 272
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 297 28/06/2004 ART. 272
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 195
ART. 1REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 272
ART. 3REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 272
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 8REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 195
ART. 8REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 272
ART. 9REFERIRE LAREGULAMENT 1 06/04/2006 ART. 54
ART. 10REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 272
ART. 11REFERIRE LAREGULAMENT 1 06/04/2006 ART. 54
ART. 12REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 195
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 12REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 10
ART. 13REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 195
ART. 14REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 3
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 8
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 36
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 16REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 272
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 363 07/05/2015
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 195
ART. 21REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 272
ART. 22REFERIRE LALEGE 126 11/06/2018
ART. 22REFERIRE LALEGE 24 21/03/2017
ART. 22REFERIRE LALEGE 24 21/03/2017 ART. 155
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 22REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 23REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 23REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 10
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 740 22/11/2018
ART. 25REFERIRE LAORDIN 106 14/12/2006
ART. 25REFERIRE LAREGULAMENT 31 14/12/2006
ART. 25REFERIRE LAORDIN 23 09/03/2006
ART. 25REFERIRE LAREGULAMENT 1 06/04/2006
ART. 25REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 545 28/04/2011
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 263 24/02/2009
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 29REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 195
ART. 29REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 272
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 16
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 44
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 213 09/05/2013
ART. 30REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 2
ART. 30REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 255
ART. 30REFERIRE LAHOTARARE 04/05/2000
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 31REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 33REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 14
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 15
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 213 09/05/2013
ART. 34REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 272
ART. 34REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 274
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 34REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 34REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 10
ART. 36REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 195
ART. 36REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 272
ART. 38REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 38REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 438 24/06/2021





Mona-Maria Pivniceru – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1, prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, excepție ridicată de Ionel-Olimpiu Blăjuț în Dosarul nr. 1.199/2/2014* al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 186D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 207D/2017 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, excepție ridicată de Sorin Apostol în Dosarul nr. 1.197/2/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că partea Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus în ambele cauze note scrise, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.6.Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 207D/2017 la Dosarul nr. 186D/2017, care este primul înregistrat.7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8.Prin Încheierea din 6 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.199/2/2014*, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1, prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital.9.Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ionel-Olimpiu Blăjuț, cu ocazia rejudecării de către Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a acțiunilor formulate referitoare la cererea de anulare a Deciziei nr. A/582 din 7 noiembrie 2013, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, și, pe cale de consecință, a tuturor actelor subsecvente acesteia, precum și a prevederilor art. 54 din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare.10.Prin Încheierea din 8 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.197/2/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital.11.Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sorin Apostol, cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva unei sentințe civile pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal prin care s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunilor formulate referitoare la cererea de anulare a Deciziei nr. A/584 din data de 7 noiembrie 2013, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, și, pe cale de consecință, a tuturor actelor subsecvente acesteia, precum și a prevederilor art. 54 din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare.12.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1, prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) și art. 21 alin. (1)-(3), precum și dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Se arată că dispozițiile legale criticate reglementează o contravenție în materia pieței de capital, iar pentru identificarea conduitei interzise sau prescrise este necesară coroborarea cu art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, normă de trimitere. Se menționează că dispozițiile criticate sunt de maximă generalitate, nu conțin nicio descriere a faptelor considerate contravenții și nici a elementelor constitutive ale contravenției, nu permit identificarea conduitei ilicite, nu sunt explicite, inteligibile, nu sunt în mod rezonabil previzibile, sunt deficitare și insuficiente. Astfel, acestea conduc la acțiuni arbitrare și discreționare ale organelor constatatoare și îngrădesc, totodată, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, inclusiv componenta sa privind dreptul la apărare, deoarece echitatea se referă nu numai la desfășurarea procesului, ci și la tehnica juridică a incriminării; acest aspect poate crea și paralelisme legislative și poate determina aplicarea a două sancțiuni pentru aceeași faptă, întrucât obligațiile Societăților de servicii de investiții financiare (S.S.I.F.) și ale investitorilor sunt cuprinse nu numai în Legea nr. 297/2004, ci și în alte acte normative.13.De asemenea, se arată că textul art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 face vorbire despre condiții care să asigure respectarea unui principiu al egalității de tratament al tuturor investitorilor, dar care nu are corespondență în niciun text de lege internă și nu există prevederi legale care să-l definească sau să permită conturarea întinderii acestuia și delimitarea conținutului și sferei sale de aplicare, respectiv condiții care asigură respectarea acestuia.14.În acest context se precizează situația de fapt a cauzei aflate pe rolul instanței ordinare și se susține că prevederile criticate nu îndeplinesc cerințele prevăzute de dispozițiile art. 8 alin. (4) teza întâi și ale art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și nici pe cele cuprinse în art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. În susținerea excepției de neconstituționalitate se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește condițiile de calitate pe care trebuie să le îndeplinească un act normativ, respectiv claritate, precizie, previzibilitate.15.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.16.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece egalitatea de tratament pentru toți investitorii, protejată de art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 din Legea nr. 297/2004, reprezintă un principiu general care nu poate fi detaliat în sensul pretins de reclamant, fiind rolul instanței să verifice dacă, în concret, a fost respectat.17.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.18.Guvernul, având în vedere conținutul normelor legale criticate, în esență, arată că, la fel ca în materia penală, o cerință esențială a normei contravenționale este cea a previzibilității. Totodată, având în vedere criteriile jurisprudențiale privind calitatea legii penale și, implicit, și a celei contravenționale, spre exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, ale cărei considerente sunt aplicabile oricăror raționamente ce vizează stabilirea calității legii contravenționale sau penale, menționează că fapta calificată de lege drept contravenție trebuie în mod necesar să aibă elementul material prevăzut de lege, fără ca pentru determinarea acestui element material destinatarii legii și organele de control să fie nevoite să recurgă la acte de nivel secundar, care intră în vigoare ulterior legii care prevede contravenția. Or, normele criticate nu descriu fapta care ar constitui contravenție cu precizia necesară normelor contravenționale și, din acest motiv, nu au un caracter accesibil și predictibil și pot duce la abuzuri în aplicare. Ca atare, revine instanței de contencios constituțional prerogativa să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate. 19.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 20.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.21.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1, prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:– Art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1:(1)Constituie contravenții următoarele fapte săvârșite de către:[…]g)entitățile autorizate, reglementate și supravegheate de A.S.F., emitenții de valori mobiliare și/sau de către membrii consiliului de administrație sau ai consiliului de supraveghere, directorii ori membrii directoratului ai entității autorizate, reglementate și supravegheate sau emitenților de valori mobiliare, persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcții de conducere ori exercită cu titlu profesional activități reglementate de prezenta lege sau au legătură cu activitatea entităților autorizate, reglementate și supravegheate de A.S.F. și/sau a emitenților de valori mobiliare, precum și de către entitățile care au obligația de informare cu privire la depășirea pragurilor de deținere prevăzute la art. 228 alin. (1), după caz, în legătură cu:1.încălcarea prevederilor privind ofertele publice și operațiunile de retragere a acționarilor dintr-o societate prevăzute la art. 173 alin. (2), art. 174 alin. (2), art. 175 alin. (1), (3^1) și (4), art. 176, 177, art. 178 alin. (1)-(3), art. 179, art. 183 alin. (1) și (2), art. 184, art. 185 alin. (2) și (4), art. 186 alin. (1), art. 187, art. 190-192, art. 193 alin. (2) și (3), art. 195 alin. (1), art. 196 alin. (2) și (3), art. 197, art. 198 alin. (1), art. 199 alin. (1), art. 200, art. 204 alin. (7), art. 206 alin. (5) și art. 208.– Art. 195 alin. (1): „(1) Oferta publică de cumpărare trebuie să se desfășoare în condiții care să asigure egalitate de tratament pentru toți investitorii.“22.Ulterior încheierii de sesizare, prevederile Legii nr. 297/2004 au fost reconfigurate, atât prin Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 29 martie 2017, cât și prin Legea nr. 126/2018 privind piețele de instrumente financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 26 iunie 2018, dispozițiile criticate în prezenta cauză fiind abrogate prin art. 155 alin. (1) din Legea nr. 24/2017. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate.23.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului cu privire la dreptul oricărei persoane, în deplină egalitate, de a fi audiată în mod echitabil și public de către un tribunal independent și imparțial care va hotărî fie asupra drepturilor și obligațiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa.24.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, sens în care Curtea a pronunțat Decizia nr. 740 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 15 martie 2019, prin care a respins, ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.25.Cu acel prilej, în esență, Curtea a reținut că Legea nr. 297/2004 transpune unele directive ale Uniunii Europene în materie și reglementează înființarea și funcționarea piețelor de instrumente financiare, cu instituțiile și operațiunile specifice acestora, precum și a organismelor de plasament colectiv, în scopul mobilizării disponibilităților financiare prin intermediul investițiilor în instrumente financiare. Operațiunile care se desfășoară pe o piață financiară și serviciile de investiții financiare sunt prestate în conformitate cu reglementările emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară (fosta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare), care, potrivit dispozițiilor art. 290 alin. (2) din aceeași lege, este abilitată să emită reglementări în aplicarea legii [art. 5 alin. (2) din Legea nr. 297/2004], sens în care această autoritate a și emis reglementări cum ar fi Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare, aprobat prin Ordinul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 23/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 6 aprilie 2006, și Regulamentul nr. 31/2006 privind completarea unor reglementări ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, în vederea implementării unor prevederi ale directivelor europene, aprobat prin Ordinul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 106/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2007. Aceste regulamente transpun mai multe directive, spre exemplu, Directiva 2004/25/CE privind ofertele publice de preluare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria L, nr. 142 din 30 aprilie 2004, care, la art. 3 – Principii generale, statuează că, „în sensul aplicării prezentei directive, statele membre se asigură că sunt respectate următoarele principii: toți deținătorii de valori mobiliare la societatea în cauză, care aparțin aceleiași categorii, trebuie să beneficieze de tratament echivalent; de asemenea, în cazul în care o persoană preia controlul unei societăți, ceilalți deținători de valori mobiliare trebuie protejați (…)“.26.Curtea a observat că egalitatea de tratament a investitorilor sau tratamentul echivalent este un principiu fundamental care definește funcționarea pieței de capital și se regăsește în Directiva 2004/25/CE privind ofertele publice de cumpărare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 142 din 30 aprilie 2004, directivă ce stabilește principiile ce prefigurează cadrul legal cu privire la ofertele publice de cumpărare. Potrivit art. 3 – Principii generale – alin. (1) lit. a) teza întâi din Directiva 2004/25/CE, „în sensul aplicării prezentei directive, statele membre se asigură că sunt respectate următoarele principii: (a) toți deținătorii de valori mobiliare la societatea în cauză care aparțin aceleiași categorii trebuie să beneficieze de tratament echivalent;“.27.Cu privire la principiul egalității în fața legii, astfel cum este consacrat prin art. 16 din Constituție, Curtea, în jurisprudența sa, a reținut că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011), iar discriminarea este rezultatul unui tratament juridic diferit aplicabil aceleiași categorii de subiecte de drept sau unor situații care nu se deosebesc în mod obiectiv și rezonabil (Decizia nr. 263 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 18 martie 2009). Așadar, situațiilor egale trebuie să le corespundă un tratament juridic egal, iar situațiilor diferite, un tratament juridic diferit.28.Aplicând aceste considerente de principiu la prevederile legale care statuează cu privire la faptul că oferta publică de cumpărare trebuie să se desfășoare în condiții care să asigure egalitate de tratament pentru toți investitorii, Curtea a reținut că principiul egalității de tratament sau tratamentul echivalent în materia pieței de capital, cu referire expresă la oferta publică de cumpărare, are în vedere acordarea posibilității tuturor deținătorilor de valori mobiliare la societatea în cauză care aparțin aceleiași categorii de titluri de a avea acces în mod egal, nediscriminatoriu și transparent la procedura privind oferta publică de cumpărare, respectiv la sursele de informații referitoare la oferta publică de cumpărare, precum și la etapele concrete de derulare a acesteia, astfel încât să nu fie favorizați anumiți investitori în detrimentul altora.29.În ceea ce privește susținerea cu privire la faptul că prevederile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 din Legea nr. 297/2004 reglementează o contravenție în materia pieței de capital, iar pentru identificarea conduitei interzise sau prescrise este necesară coroborarea cu art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, normă de trimitere, Curtea a reținut că o prevedere legală dintr-un act normativ nu trebuie interpretată în mod singular, ci trebuie avută în vedere întreaga corelare legislativă dintr-un act normativ. De altfel, potrivit art. 44 – Partea dispozitivă – din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, partea dispozitivă a actului normativ reprezintă conținutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia, iar pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere [art. 16 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000].30.De altfel, pronunțându-se asupra altor prevederi legale din Legea nr. 297/2004 [respectiv art. 2 alin. (5),art. 255,art. 257,art. 272 lit. a),art. 273 alin. (1) lit. b) și c), art. 274 și art. 276 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital], în ceea ce privește invocarea aspectelor referitoare la principiul accesibilității și previzibilității, Curtea, prin Decizia nr. 213 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 august 2013, a reținut că, în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligația de a edicta norme care să respecte trăsăturile mai sus arătate. Referitor la aceste cerințe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane – care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate – să își corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55), iar cetățeanul trebuie să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în același timp, accesibilă și previzibilă. (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragraful 49). În lumina acestor precizări, Curtea a constatat că textele criticate îndeplinesc cerințele de claritate, precizie și previzibilitate. Față de acestea, Curtea constată că aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză, astfel că nu se poate reține pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție. 31.În acest context, Curtea are în vedere și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, prin care s-a statuat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. La fel se întâmplă și cu profesioniștii, obișnuiți să dea dovadă de o mare prudență în exercitarea activității lor. Astfel, se poate aștepta ca aceștia să acorde o atenție specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă.32.De altfel, din examinarea prevederilor criticate, corelate cu întreg cadrul legislativ în materia pieței de capital, Curtea observă că acestea sunt clare, previzibile, nefiind contrare art. 1 alin. (5) din Constituție, prin prisma unei pretinse nerespectări a prevederilor cu privire la tehnica redactării actelor normative.33.În ceea ce privește susținerea potrivit căreia dispozițiile criticate sunt neconstituționale și prin raportare la prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, Curtea a reținut că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge, în mod inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă că, față de această critică, Curtea nu se află în prezența unei chestiuni privind constituționalitatea, ci a unei simple pretinse contrarietăți între norme legale ce reglementează regimul juridic al contravențiilor, în general, și norme care reglementează în materia pieței de capital. De altfel, legiuitorul are deplina legitimitate de a stabili atât norme cu caracter general, special, cât și reglementări derogatorii (a se vedea art. 14 și 15 din Legea nr. 24/2000).34.În ceea ce privește invocarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu privire la dreptul oricărei persoane, în deplină egalitate, de a fi audiată în mod echitabil și public de către un tribunal independent și imparțial care va hotărî fie asupra drepturilor și obligațiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa, Curtea constată că nu poate fi reținută pretinsa contrarietate a prevederilor criticate cu acestea. Potrivit art. 274 din Legea nr. 297/2004, săvârșirea contravențiilor prevăzute la art. 272 se constată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară (fosta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare), iar, potrivit art. 275 alin. (1) din aceeași lege, la individualizarea sancțiunii se va ține seama de circumstanțele personale și reale ale săvârșirii faptei și de conduita făptuitorului. În măsura în care, astfel cum s-a susținut de către autorii excepției că normele legale criticate „conduc la acțiuni arbitrare și discreționare ale organelor constatatoare“, aceștia pot contesta legalitatea actelor Autorității de Supraveghere Financiară. Astfel, cum a reținut și Curtea Constituțională în jurisprudența sa, verificarea legalității actelor Autorității de Supraveghere Financiară/Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, care sunt acte administrative unilaterale, se face de către o instanță judecătorească, ce se bucură de independență și se caracterizează prin imparțialitate, printr-o procedură care respectă exigențele unui proces echitabil, în condițiile asigurării dreptului la apărare al părților, acestea având posibilitatea de a beneficia de toate garanțiile procesuale pentru a-și valorifica în mod eficient drepturile procedurale (a se vedea Decizia nr. 213 din 9 mai 2013, precitată).35.De altfel, așa cum reiese din dosarele cauzei, autorii excepției de neconstituționalitate beneficiază de acces la justiție, contestând deciziile emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară și anumite prevederi din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare, ocazie cu care au și invocat excepția de neconstituționalitate.36.Prin urmare, Curtea reține că prevederile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1, prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, nu trebuie interpretate și aplicate în mod disparat, ci trebuie avut în vedere întreg cadrul legislativ cu privire la piața de capital. 37.Față de cele prezentate, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în cauza de față.38.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionel-Olimpiu Blăjuț în Dosarul nr. 1.199/2/2014* al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Sorin Apostol în Dosarul nr. 1.197/2/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2019.
PREȘEDINTE
prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x