DECIZIA nr. 441 din 11 iulie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 634 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Euro Card 2007 – S.R.L. din județul Sălaj, prin lichidator judiciar Prompt Insolv IPURL, și de Ioan Galiș în Dosarul nr. 1.592/1/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.367D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că pe dovada de înmânare a citației efectuată la sediul procesual al Societății Civile de Avocați Costaș, Negru Asociații, reprezentantă convențională a autorilor excepției de neconstituționalitate, nu a fost menționată ora de către agentul procedural, contrar dispozițiilor art. 164 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 164 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. Procedura de înștiințare a celorlalte părți este legal îndeplinită. … 3.În legătură cu acest incident procedural, având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de înștiințare este legal îndeplinită, întrucât lipsa orei pe dovada de înmânare a citației ar putea fi calificată cel mult ca o nulitate relativă, cu atât mai mult cu cât, în ceea ce privește procedura jurisdicțională în fața Curții Constituționale, ora la care a fost primită citația nu are nicio relevanță. … 4.Curtea, deliberând, învederează că termenele prevăzute de lege pentru procedura jurisdicțională în fața Curții Constituționale sunt stabilite pe zile, nu pe ore, astfel încât, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, dispozițiile din Codul de procedură civilă nu sunt compatibile cu procedura în fața Curții Constituționale. Prin urmare, Curtea constată că procedura de înștiințare a autorilor excepției de neconstituționalitate este legal îndeplinită. … 5.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, pe fondul cauzei, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 823 din 9 decembrie 2021. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:6.Prin Încheierea din 27 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.592/1/2018/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 634 din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Euro Card 2007 – S.R.L. din județul Sălaj, prin lichidator judiciar Pompt Insolv IPURL, și de Ioan Galiș în etapa procesuală a recursului într-o cauză având ca obiect procedura insolvenței. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că textul de lege criticat utilizează, ca punct de reper, momentul la care hotărârea a cărei revizuire se solicită a devenit definitivă, raportare inechitabilă din perspectiva împrejurării că anumite hotărâri vor deveni definitive la momentul pronunțării lor, astfel cum se întâmplă și în cazul deciziilor pronunțate în apel în materia insolvenței. Or, dacă revizuirea se solicită pentru contrarietate de hotărâri, este profund inechitabil ca raportarea să se facă față de momentul rămânerii definitive a hotărârilor, în condițiile în care acestea nu au fost încă redactate și comunicate. Doar odată cu comunicarea hotărârii se vor putea observa argumentele instanței în legătură cu problema juridică, astfel încât să se poată ajunge la concluzia că raționamentul instanței, expus în cea de-a doua hotărâre, încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. … 8.În opinia acestora, chestiunea trebuie privită prin prisma dreptului la un proces echitabil, având în vedere efectivitatea accesului la justiție, care va fi întotdeauna indisolubil legat de dreptul la un remediu efectiv, consacrat expres de art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Legislația națională prevede posibilitatea exercitării revizuirii pentru încălcarea autorității de lucru judecat, însă mecanismul prevăzut de art. 511 din Codul de procedură civilă este deficitar. Rezultatul aplicării acestui text de lege este inechitabil pentru cel împotriva căruia curge termenul de o lună și care nu cunoaște motivele pe care se bazează, astfel încât să fie cert că se încalcă autoritatea de lucru judecat. Mai mult, acest articol creează nelegala premisă pentru introducerea unei cereri de revizuire nemotivate, întrucât revizuentul nu cunoaște raționamentul instanței care a pronunțat ultima hotărâre, astfel încât să își poată formula o apărare corespunzătoare. … 9.Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța reține, astfel, că autorii excepției s-au rezumat să afirme că dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, fără a arăta, însă, în ce constă această neconformitate cu Legea fundamentală și fără a invoca argumente în acest sens. Singura critică exprimată cu privire la textul de lege criticat este că acesta este „deficitar“ prin prisma dreptului la un proces echitabil, având în vedere efectivitatea accesului la justiție, critica raportându-se la art. 21 alin. (3) din Constituție. Or, în opinia instanței de judecată, această critică este neîntemeiată, de vreme ce părțile interesate pot sesiza instanțele judecătorești în termen legal cu cererea de revizuire, iar procedura de soluționare garantează dreptul la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil. De asemenea, cu privire la calcularea termenului de o lună chiar de la data pronunțării ultimei hotărâri, instanța constată că formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind, în mod direct, de cunoașterea argumentării instanței, care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate și, prin urmare, apreciază că nici sub acest aspect dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă nu îngrădesc dreptul la un proces echitabil sau accesul liber la justiție. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost invocat de autorii excepției și reținut de către instanță în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 634 din Codul de procedură civilă. … 14.Din examinarea criticilor formulate, Curtea reține, însă, că invocarea art. 634 din Codul de procedură civilă, intitulat „Hotărârile definitive“, este realizată de către autorii excepției de neconstituționalitate exclusiv pentru a-și argumenta criticile formulate cu privire la art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Prin urmare, obiectul controlului de constituționalitate, asupra căruia Curtea urmează să se pronunțe, îl constituie dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „(1) Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: […] 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.“ Curtea învederează că art. 509 alin. (1) pct. 8, la care face referire textul de lege criticat, consacră posibilitatea revizuirii unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. … 15.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții contravin normelor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind principiul egalității în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 care consacră accesul liber la justiție și art. 124 privind înfăptuirea justiției, precum și prevederilor art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și, respectiv, dreptul la un recurs efectiv. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin prisma unor critici similare și prin raportare la aceleași norme din Constituție invocate și în prezenta cauză, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 27 mai 2020, Decizia nr. 495 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 20 octombrie 2020, Decizia nr. 536 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 21 octombrie 2020, Decizia nr. 351 din 3 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 6 decembrie 2021, Decizia nr. 366 din 3 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 iulie 2021, Decizia nr. 823 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 martie 2022, sau Decizia nr. 545 din 10 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 8 februarie 2023, prin care Curtea a constatat că aceste dispoziții de lege sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … 17.Prin jurisprudența menționată (a se vedea Decizia nr. 545 din 10 noiembrie 2022, precitată, paragrafele 18-27), Curtea a reținut că textul de lege criticat stabilește termenul în care poate fi introdusă o cerere de revizuire justificată de existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Acesta este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în condițiile în care, potrivit art. 634 alin. (2) din Codul de procedură civilă, unele hotărâri devin definitive la data pronunțării (este vorba despre hotărârile date în recurs și cele pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor cu apel sau cu recurs). … 18.În acord cu jurisprudența sa în materie, Curtea a reținut că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii – cale extraordinară de atac – nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate. În acest context, Curtea a arătat că prin art. 511 din Codul de procedură civilă s-au instituit termene diferite pentru formularea revizuirii, în funcție de motivele pe care se întemeiază cererea, stabilind și momentul de la care acestea încep să curgă. Astfel, în ceea ce privește termenul de revizuire în cazul prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8 cu trimitere la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, respectiv în cazul încălcării autorității de lucru judecat prin pronunțarea unei hotărâri contrare, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. … 19.Curtea a observat că, potrivit art. 634 din Codul de procedură civilă, sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; 2. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; 3. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. Aceste hotărâri devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării. … 20.Curtea a reținut că, în ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, art. 430 din Codul de procedură civilă stipulează că hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului, iar când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. Hotărârea atacată cu contestație în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre. … 21.Curtea a subliniat, de asemenea, că, potrivit art. 513 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură civilă, efectul admiterii revizuirii îl constituie anularea celei din urmă hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat. Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă. De aceea, în cadrul judecării acesteia nu este permisă și soluționarea fondului pricinii. În ipoteza în care constată existența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate. Or, în verificarea existenței triplei identități menționate, nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor. Art. 461 alin. (1) din Codul de procedură civilă clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii. … 22.Așadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia – ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă -, se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepția actuală a Codului de procedură civilă, se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din acest act normativ, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, așa cum s-a arătat mai sus, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție. Este adevărat că art. 461 alin. (2) din Codul de procedură civilă reglementează și problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, și anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situație, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce privește căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu și în ceea ce privește căile de atac de retractare, așa cum este revizuirea. Astfel, Curtea a observat că, în ceea ce privește considerentele decizorii, prin care a fost soluționată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, acestea nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existența unei alte căi procedurale puse la îndemâna părții interesate încă din timpul soluționării celui de-al doilea proces, și anume posibilitatea acesteia de a invoca excepția autorității de lucru judecat cu referire la soluția dată cu privire la aceeași chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiții de diligență procesuală, se poate preveni apariția unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv. … 23.În consecință, Curtea a apreciat că împrejurarea potrivit căreia termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunțarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiție al părții și dreptul la apărare și nici nu contravine dispozițiilor art. 129 din Constituție referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită. În acest sens, Curtea a reținut că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților. Tot astfel, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21. Curtea a constatat că formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate, astfel că stabilirea momentului pronunțării ca început al termenului de introducere a revizuirii nu îngrădește accesul liber la justiție al revizuentului și nici dreptul său la un proces echitabil. … 24.Curtea a statuat, totodată, că este îndreptățită stabilirea de către legiuitor a unui moment diferit de la care începe să curgă termenul pentru introducerea cererii de revizuire -respectiv de la pronunțarea sau de la comunicarea hotărârii a cărei revizuire se dorește -, în funcție de motivul pe care aceasta se întemeiază. Nu se poate susține instituirea unui tratament juridic discriminatoriu între justițiabilii care exercită calea de atac a revizuirii, întrucât specificul motivelor pentru care se poate solicita revizuirea unei hotărâri judecătorești justifică fixarea unor momente diferite pentru calculul termenului. Așa fiind, Curtea a subliniat faptul că în virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, precum și ale art. 129, care statuează că „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“, legiuitorul are prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv cu privire la condițiile de exercitare a căilor de atac. … 25.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Euro Card 2007 – S.R.L., prin lichidator judiciar Prompt Insolv IPURL, și de Ioan Galiș în Dosarul nr. 1.592/1/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și constată că dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ingrid-Alina Tudora––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește