DECIZIA nr. 441 din 11 iulie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 870 din 29 octombrie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 221
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 206
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 221
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 221
ART. 4REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 221
ART. 5REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 221
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 363 07/05/2015
ART. 6REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 206
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 206
ART. 12REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 221
ART. 13REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 13REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 401 19/06/2018
ART. 14REFERIRE LAORDIN 2491 15/09/2010
ART. 14REFERIRE LAPROCEDURA 15/09/2010
ART. 14REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 206
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 497 04/07/2017
ART. 15REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 16
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 363 07/05/2015
ART. 22REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 173
ART. 22REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005
ART. 22REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 6
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 23REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Mona-Maria Pivniceru – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206^69 alin. (6) teza finală și art. 221^3 alin. (2) lit. ș) și alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Silflor Move Impex – S.R.L. din Popești-Leordeni în Dosarul nr. 1.624/1.748/2014 al Tribunalului Ilfov – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 147D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 1 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.624/1748/2014, Tribunalul Ilfov – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206^69 alin. (6) teza finală și art. 221^3 alin. (2) lit. ș) și alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Silflor Move Impex – S.R.L. din Popești-Leordeni într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe pronunțate de Judecătoria Cornetu prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unor contravenții prevăzute de dispozițiile Legii nr. 571/2003.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 221^3 alin. (2) lit. ș) și alin. (3) lit. a) din Codul fiscal sunt neconstituționale în măsura în care fac trimitere la art. 206^69 alin. (6) fraza finală din același act normativ. Astfel, pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere, însă, din simpla analiză a conținutului prevederilor criticate, se constată că sancțiunea confiscării prevăzută de acestea se dispune în condițiile stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar nu prin lege, astfel cum prevede Constituția, ceea ce este contrar art. 1 alin. (4) și (5) din Legea fundamentală. Ca atare, președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu are competența să instituie contravenții și nici să stabilească anumite condiții pentru aplicarea măsurii confiscării ca sancțiune complementară. Prin urmare, sunt încălcate și prevederile constituționale ale art. 44 alin. (9), deoarece măsura confiscării este privită, prin prisma Primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca o privare de proprietate care se poate realiza numai prin lege. Or, în sensul art. 44 alin. (9) din Constituție, potrivit căruia „pot fi confiscate numai în condițiile legii“, noțiunea de lege cuprinde actele prevăzute la art. 73 alin. (1) din Legea fundamentală, precum și ordonanțele Guvernului, fiind excluse orice acte administrative, fiind consacrat principiul legalității atât pentru răspunderea/sancțiunea penală, cât și pentru cea contravențională.6.În ceea ce privește dispozițiile art. 206^69 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003, care fac referire la necesitatea îndeplinirii condițiilor ce vor fi stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, considerentele cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr. 363 din 7 mai 2015 (paragrafele 27-30) sunt valabile și în speța de față, deoarece și în prezenta cauză sunt acuzații în materie penală, ca noțiune autonomă în sensul Convenției, față de gradul ridicat de severitate a sancțiunii, astfel că reglementarea trebuie prevăzută printr-un act normativ având forța juridică a legii, context în care apreciază că este nesocotit art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.7.Tribunalul Ilfov – Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârșirea unor infracțiuni ori contravenții. Or, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituție, „averea dobândită licit nu poate fi confiscată“, ceea ce presupune, per a contrario, că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit, fiind astfel posibilă instituirea unor sancțiuni pentru ipoteza în care desfășurarea activității de comercializare a unor produse de către operatorii economici contravine legii.8.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că actul normativ de nivel primar este cel care stabilește condițiile în care se confiscă bunurile destinate, folosite sau rezultate din săvârșirea contravenției. În acest caz, legiuitorul impune destinatarilor normei adoptarea unei conduite, în speță obligativitatea respectării condițiilor impuse în cuprinsul aceluiași act normativ în vederea desfășurării activităților de comercializare în sistem angro și/sau en détail a produselor energetice – benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat. Astfel, una dintre condiții o reprezintă înregistrarea la autoritatea competentă, iar faptul că modalitatea de înregistrare este stabilită prin ordin nu este de natură a contraveni Legii fundamentale.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 206^69 alin. (6) teza finală și art. 221^3 alin. (2) lit. ș) și alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au următorul cuprins: – Art. 206^69 alin. (6) fraza finală – Condiții de distribuție și comercializare: „(6) Operatorii economici care intenționează să comercializeze în sistem en détail produse energetice – benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat – sunt obligați să se înregistreze la autoritatea competentă, conform procedurii și cu îndeplinirea condițiilor ce vor fi stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.“;– Art. 221^3 alin. (2) lit. ș) și alin. (3) lit. a) – Contravenții și sancțiuni:(2)Următoarele fapte constituie contravenții:[…]ș)desfășurarea activităților de comercializare în sistem angro și/sau en détail a produselor energetice – benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat – cu nerespectarea obligațiilor prevăzute în acest sens în prezentul titlu; […](3)Contravențiile prevăzute la alin. (2) se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum și cu:a)confiscarea produselor, iar în situația când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la lit. a), b), c), c^1), e), i), j), k), l), m), n), o), r), s), ș), t), ț), u) și w).13.Dispozițiile Legii nr. 571/2003 au fost abrogate prin Legea nr. 227/2015 – Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) referitor la principiile separației și echilibrului puterilor în stat, precum și al legalității, art. 23 alin. (12) care prevede că nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii și art. 44 alin. (9) potrivit căruia bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii. De asemenea, este menționat și art. 7 – Nicio pedeapsă fără lege – din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 206^69 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 au mai fost supuse controlului de constituționalitate, sens în care este Decizia nr. 401 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 26 octombrie 2018, prin care a arătat că prevederile criticate reglementează, în primul rând, aspecte ce țin de faptul că operatorii economici care intenționează să comercializeze în sistem en détail produse energetice – benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat – sunt obligați să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială. În ceea ce privește procedura de înregistrare și condițiile ce trebuie îndeplinite, prin teza a doua a textului criticat, Curtea a reținut că acestea sunt lăsate în sarcina președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Astfel, în aplicarea art. 206^69 alin. (4) și (6) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, a fost emis Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2.491/2010 pentru aprobarea Procedurii și condițiilor de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produsele energetice prevăzute la art. 206^16 alin. (3) lit. a)-e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 23 septembrie 2010 (în prezent abrogat). Din economia Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2.491/2010, Curtea a observat că acesta nu conține numai procedura și condițiile de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produsele energetice, ci are în cuprinsul său aspecte ce țin de revocarea atestatului de comercializare și/sau depozitare, care se face după procedura și condițiile stabilite prin acest ordin, una dintre condiții fiind, spre exemplu, aceea potrivit căreia „societatea nu are datorii înscrise în certificatul de atestare fiscală. 15.În ceea ce privește posibilitatea lăsată de legiuitor unei autorități să emită acte administrative cu caracter normativ în aplicarea legii, Curtea, în jurisprudența sa, a arătat că această procedură se circumscrie normelor constituționale, iar, în măsura în care se consideră că actele administrative cu caracter normativ adaugă la lege sau se abat de la litera și spiritul legii, se poate declanșa controlul judecătoresc pe calea acțiunii directe în anulare, în virtutea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, competența de soluționare aparținând secțiilor de contencios administrativ de la nivelul tribunalului, curții de apel sau instanței supreme (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 497 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 4 decembrie 2017).16.Raportat la critica din prezenta cauză, Curtea reține că prin normele criticate se instituie condițiile de distribuție și comercializare, în sistem en détail, a produselor energetice – benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat, iar operatorii economici care intenționează să comercializeze astfel de produse sunt obligați să se înregistreze la autoritatea competentă, conform procedurii și cu îndeplinirea condițiilor ce vor fi stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar nerespectarea condițiilor de distribuție și comercializare constituie contravenții și se sancționează, după caz, cu amendă și cu confiscarea produselor, iar în situația când acestea au fost vândute, cu confiscarea sumelor rezultate din această vânzare. 17.Față de acestea, Curtea observă că, în fapt, condițiile de distribuție și comercializare/desfășurarea activităților de comercializare în sistem angro și/sau en détail a produselor energetice, sancțiunile pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute în acest sens în titlu respectiv, amenda, confiscarea produselor sau confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în situația când acestea au fost vândute, după caz, sunt stabilite la nivel de lege în sensul prevăzut de Constituție. 18.Prin urmare, legea este actul primar prin care sunt stabilite condițiile în care se pot confisca bunurile destinate, folosite sau rezultate din săvârșirea unei contravenții, actul administrativ dat în aplicarea prevederilor legale având rolul, în cazul de față, de a stabili modalitatea de înregistrare a operatorilor economici la autoritatea competentă în vederea desfășurării activităților circumscrise în textul criticat.19.Așadar, prevederile criticate sunt o aplicare la nivel infraconstituțional a dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (9), potrivit cărora bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii, precum și a celor referitoare la organizarea executării legilor, legiuitorul lăsând posibilitatea Agenției Naționale de Administrare Fiscală să stabilească numai procedura și condițiile aferente acestei proceduri de înregistrare a operatorului economic pentru a desfășura asemenea activități. 20.Din cele prezentate se desprinde cu ușurință conduita pe care trebuie să o adopte destinatarii normelor criticate, în speță obligativitatea respectării condițiilor impuse de lege în vederea desfășurării activităților de comercializare în sistem angro și/sau en détail a produselor energetice – benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat, una dintre condiții fiind înregistrarea la autoritatea competentă.21.Prin urmare, în acord cu normele de tehnică legislativă în virtutea cărora, pentru sublinierea unor conexiuni legislative, se utilizează norma de trimitere [art. 16 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010], care operează întotdeauna între acte normative cu aceeași forță juridică, prevederile criticate fac o conexiune între acestea.22.În acest context, Curtea observă că situația de față nu este la fel cu cea reținută prin Decizia Curții Constituționale nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, prin care Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că a dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale, întrucât în speța respectivă era vorba despre infracțiuni, iar noțiunea utilizată, precum cea de reținere la sursă, nu era definită; singura mențiune cu privire la conceptul de reținere la sursă era cuprinsă într-un act administrativ dat în aplicarea unor acte normative de reglementare primară – respectiv în aplicarea Codului fiscal, fără a exista o legătură directă cu obiectul de reglementare al Legii nr. 241/2005, lege penală în sensul art. 173 din Codul penal. Prin urmare, în esență, nu îndeplineau cerința de accesibilitate a legii. 23.Față de cele prezentate, Curte nu poate reține pretinsa încălcare a prevederilor constituționale și convenționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate [art. 1 alin. (4) și (5) referitor la principiile separației și echilibrului puterilor în stat, precum și al legalității, art. 23 alin. (12) care prevede că nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii, art. 7 – Nicio pedeapsă fără lege – din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale], deoarece confiscarea bunurilor este permisă în condițiile legii, aspectele învederate de autoarea excepției sunt reglementate la nivel de lege în sensul de act al Parlamentului, fiind în consonanță cu normele de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale, respectiv claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, iar actele date în aplicarea legii sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. 24.Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a prevederilor criticate, în raport cu dispozițiile constituționale și convenționale menționate în susținerea acesteia, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.25.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Silflor Move Impex – S.R.L. din Popești-Leordeni în Dosarul nr. 1.624/1.748/2014 al Tribunalului Ilfov – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 206^69 alin. (6) teza finală și art. 221^3 alin. (2) lit. ș) și alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Ilfov – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2019.
PREȘEDINTE
prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x