DECIZIA nr. 440 din 6 octombrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1243 din 22 decembrie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 79
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 79
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 79
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 292 17/05/2022
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 53
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 79
ART. 5REFERIRE LAORD DE URGENTA 92 15/10/2018 ART. 7
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 79
ART. 6REFERIRE LAORD DE URGENTA 92 15/10/2018
ART. 6REFERIRE LAOUG 78 16/11/2016 ART. 5
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 52
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LAORD DE URGENTA 92 15/10/2018 ART. 2
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 79
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 131
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 132
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 292 17/05/2022
ART. 13REFERIRE LAORD DE URGENTA 92 15/10/2018 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 79
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 92 15/10/2018 ART. 2
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 92 15/10/2018 ART. 7
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 79
ART. 15REFERIRE LALEGE 207 20/07/2018 ART. 1
ART. 15REFERIRE LAORD DE URGENTA 92 15/10/2018 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE 601 16/12/2004 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE 508 17/11/2004 ART. 8
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 79
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 87
ART. 15REFERIRE LAOUG 24 21/04/2004
ART. 15REFERIRE LAOUG 43 04/04/2002 ART. 9
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 514 14/07/2021
ART. 17REFERIRE LAORD DE URGENTA 92 15/10/2018
ART. 17REFERIRE LAORD DE URGENTA 92 15/10/2018 ART. 7
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Varga Attila – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79^1 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Mihai Florin Istrate în Dosarul nr. 2.262/63/2018/a12 al Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.313D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că autorul excepției critică modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor criticate. Încălcarea normelor de competență materială și personală a instanțelor și lipsa procurorului la judecată, când participarea sa este obligatorie, reprezintă cazuri de nulitate absolută ce atrag nulitatea actului. Or, excepția a fost ridicată într-o cauză în care judecătorul de drepturi și libertăți avea obligația să se pronunțe asupra măsurii arestării preventive. Acesta are obligația să se pronunțe doar asupra luării sau respingerii acestei măsuri preventive, iar nu să facă aplicarea prevederilor criticate de autorul excepției. Aspectele care țin de cariera magistratului sunt date în competența exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturii. Schimbarea condițiilor, chiar și prin lege, care erau îndeplinite la momentul numirii, nu atrage revocarea de plano a procurorului. Acesta poate participa la întocmirea actelor de urmărire penală până la momentul la care nu mai îndeplinește condițiile prevăzute expres de lege și, în consecință, instituția abilitată procedează la revocarea sa. Potrivit art. 53 din Codul de procedură penală, intră în competența judecătorului de drepturi și libertăți analiza actelor întocmite de procuror și doar în măsura în care se aduce o vătămare părții se ajunge la nulitatea actului. În subsidiar, invocând Decizia nr. 292 din 17 mai 2022, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Neintervenind elemente noi, de natură să modifice această jurisprudență, atât soluția, cât și considerentele deciziei mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 19 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.262/63/2018/a12, Tribunalul Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79^1 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Mihai Florin Istrate cu ocazia soluționării unei cauze penale referitoare la revocarea măsurii preventive a arestului la domiciliu, motivată de faptul că propunerea inițială de arestare preventivă este nelegală și lovită de nulitate absolută deoarece a fost întocmită de un procuror de caz care nu îndeplinea condițiile prevăzute de textul de lege criticat.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, din coroborarea dispozițiilor criticate cu cele ale art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, rezultă că, în prezent, în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (denumită în continuare DIICOT) pot funcționa numai procurori care îndeplinesc condiția vechimii de 10 ani în funcția de procuror sau judecător. Susține că, în practică, majoritatea structurilor teritoriale ale DIICOT au păstrat în componența lor procurori care nu îndeplinesc condiția anterior menționată. Totodată, instanțele judecătorești apreciază ca fiind legale actele de urmărire penală întocmite de acești procurori. Așa fiind, susține că este evidentă neconstituționalitatea dispozițiilor art. 79^1 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, în condițiile în care acest text permite organelor judiciare să îi dea o anumită interpretare, diferită de cea anterior menționată.6.Tribunalul Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că un procuror care activează în cadrul DIICOT, chiar neîndeplinind condițiile de vechime prevăzute de lege pentru a face acte de urmărire penală la această unitate de parchet, emite acte de urmărire penală în cauzele pendinte, acte ce se bucură de prezumția de legalitate, atât timp cât el nu este revocat din această structură specializată și a fost numit în această funcție anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2018, cu respectarea condițiilor de vechime prevăzute de legislația în vigoare la data numirii. Apreciază că revocarea unui procuror nu constituie o chestiune prealabilă, în sensul art. 52 din Codul de procedură penală, pentru a fi analizată de judecătorul de drepturi și libertăți, întrucât, potrivit art. 5 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, un procuror ce funcționează în cadrul DIICOT poate fi revocat numai printr-un ordin al procurorului-șef al acestei structuri, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, și, prin urmare, această procedură nu este de competența vreunei instanțe.7.În continuare, face referire la Hotărârea nr. 491 din 17 octombrie 2018, pronunțată de Secția de procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care dispozițiile criticate au fost interpretate în sensul aplicării pentru viitor a condițiilor de exercitare a funcției în cadrul DIICOT. Rezultă că, prin interpretarea în acest sens a acestor dispoziții legale, nu se încalcă competența funcțională a procurorului DIICOT, respectându-se astfel atât principiul legalității, cât și dreptul la un proces echitabil, conform cerințelor constituționale și internaționale.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 79^1 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005. Textul criticat a fost modificat prin art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018. Textul criticat are următorul cuprins: „Pentru a fi numiți în cadrul Direcției de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, procurorii trebuie să nu fi fost sancționați disciplinar, să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă, o vechime de cel puțin 10 ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost declarați admiși în urma interviului organizat de către comisia constituită în acest scop.“12.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul constituțional al legalității, art. 16 alin. (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 131 alin. (2) privind rolul Ministerului Public și art. 132 alin. (1) conform căruia procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 79^1 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 au fost modificate prin art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018. Referitor la constituționalitatea acestor din urmă dispoziții, instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat, dintr-o perspectivă identică, prin Decizia nr. 292 din 17 mai 2022*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii. *) Decizia Curții Constituționale nr. 292 din 17 mai 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 25 octombrie 2022.14.Cu acel prilej, Curtea a constatat că soluțiile legislative din cuprinsul art. II pct. 1 [cu referire la art. 79^1 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară] și al art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 privesc condițiile de numire a procurorilor în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (denumită în continuare DIICOT), pe de o parte, precum și modalitatea de continuare a activității în cazul procurorilor care intră sub incidența normei, pe de altă parte. Astfel, art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 modifică și completează alin. (3) al art. 79^1 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul majorării – de la 8 ani la 10 ani – a vechimii minime necesare pentru a fi numit în funcția de procuror în cadrul DIICOT, stabilindu-se și că organizarea concursului se va face de către „comisia constituită în acest scop“. Totodată, prin art. VII din același act normativ, legiuitorul a reglementat norme tranzitorii care asigură modul de conformare la noile cerințe legale.15.Raportat la condiția de vechime minimă necesară pentru a fi numit în funcția de procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție (denumită în continuare DNA) și al DIICOT, cu privire la evoluția contextului normativ existent începând de la data intrării în vigoare a actelor de reglementare primară care au înființat cele două direcții specializate, Curtea a reținut că, inițial, pentru a fi numit în funcția de procuror în cadrul DNA sau al DIICOT, vechimea minimă necesară era de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător [art. 9 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, și art. 8 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004]. Ulterior, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 601/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.227 din 20 decembrie 2004, s-a stabilit, pentru numirea în funcția de procuror în cadrul DNA, o vechime necesară în funcția de magistrat de 15 ani. Ulterior, potrivit art. 79^1 alin. (3) și art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, pentru a fi numit în funcția de procuror la cele două parchete specializate menționate, vechimea minimă necesară era de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător. Textele de lege menționate au fost modificate prin art. I pct. 40 și 43 din Legea nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018, în sensul că, pentru a fi numit în funcția de procuror la cele două parchete specializate în discuție, vechimea minimă necesară era de cel puțin 8 ani în funcția de judecător sau procuror, iar, ulterior, prin art. I pct. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018, vechimea minimă necesară pentru a fi numit în funcția de procuror la parchetele specializate a fost stabilită la cel puțin 10 ani în funcția de judecător sau procuror. 16.Curtea a constatat că, prin modificările realizate începând cu anul 2018, legiuitorul a redimensionat vechimea minimă în funcție necesară pentru numirea în funcția de procuror în cadrul DNA și DIICOT în sens ascendent, în scopul de a reglementa o soluție legislativă unitară în raport cu vechimea minimă necesară pentru a promova la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Cu alte cuvinte, din moment ce DNA face parte din structura Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci și procurorii care funcționează în cadrul acestei direcții dobândesc grad profesional corespunzător cu acest nivel. De altfel, în acest sens, Curtea a reținut, în jurisprudența sa recentă, că, „dacă în cadrul aceluiași nivel ierarhic sunt organizate direcții specializate, legiuitorul poate stabili, în plan orizontal, condiții speciale sau derogatorii de acces în cadrul acestora față de cele generale și specifice deja existente, însă marja sa de apreciere nu poate să se manifeste aleatoriu/arbitrar/subiectiv, ci ea trebuie să fie unitară și coerentă, cu respectarea principiului controlului ierarhic în cadrul Ministerului Public. (…) Așadar, reperul pentru reglementarea condiției de vechime necesare accederii la funcția de procuror în cadrul direcțiilor specializate este cel stabilit pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, atât sub aspectul naturii vechimii (efectivă), cât și sub cel al temporalității sale (10 ani), astfel că în niciun caz standardul numirii în funcție nu poate fi inferior celui al promovării în funcție la nivelul antereferit“ (Decizia nr. 514 din 14 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 26 iulie 2021, paragrafele 62 și 72). Cu alte cuvinte, de vreme ce vechimea în funcție constituie elementul obiectiv pe care se grefează orice procedură de concurs, respectiv de interviu pentru avansarea în grad profesional/nivel de parchet și reprezintă o condiție necesară oricărei activități desfășurate la nivel înalt sau specializat, din punctul de vedere al exigențelor constituționale, vechimea minimă pentru numirea în funcțiile de procuror în cadrul DNA sau DIICOT trebuie să fie cel puțin aceeași cu cea necesară pentru accederea în funcția de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. 17.Totodată, Curtea a reținut că soluția legislativă cuprinsă în art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 – potrivit căreia procurorii care, la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, al DIICOT și al DNA, precum și în cadrul celorlalte parchete rămân în funcție în cadrul acestora, numai dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare – stabilește succesiunea în timp a normelor modificate/completate din Legea nr. 304/2004 și a normelor modificatoare/completatoare. Normele tranzitorii anterior menționate asigură previzibilitatea modului de conformare la noile cerințe legale și mențin coerența cadrului normativ aplicabil în ceea ce privește procedura de numire a procurorilor în cadrul DNA și al celorlalte structuri menționate. Totodată, Curtea reține că modificarea cadrului normativ sub aspectul condițiilor de numire și promovare a procurorilor în cadrul structurilor specializate ori la parchetele imediat superioare respectă principiul constituțional al neretroactivității legii, soluția legislativă fiind în acord cu principiul activității legii în vigoare la momentul numirii în funcție a acestora. Aceasta se aplică situațiilor viitoare, care se vor naște după intrarea în vigoare a ordonanței de urgență, și nicidecum situațiilor juridice constituite sub imperiul vechii legi, respectându-se astfel dispozițiile în vigoare la data constituirii lor. De altfel, Curtea reține că o eventuală retroactivitate a legii ar fi putut fi constatată dacă ipoteza normei criticate ar fi vizat și modificările și completările condițiilor de numire și promovare a procurorilor în cadrul structurilor specializate ori la parchetele imediat superioare, survenite prin intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2018.18.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice această jurisprudență, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihai Florin Istrate în Dosarul nr. 2.262/63/2018/a12 al Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 79^1 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 6 octombrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x