DECIZIA nr. 440 din 23 iunie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 20 octombrie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 24
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 165 16/05/2013 ART. 24
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 24
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 622 17/10/2017
ART. 4REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 24
ART. 5REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 6
ART. 5REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 6
ART. 6REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 7REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 741 16/12/2014
ART. 11REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 20 21/01/2015
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 321 10/06/2014
ART. 12REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 12REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 15REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 24
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 17REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 613 04/10/2016
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 224 09/04/2016
ART. 18REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 2
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 564 16/07/2015
ART. 19REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 321 10/06/2014
ART. 20REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 1541 25/11/2010
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 200 03/04/2014
ART. 21REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 187 03/06/2014
ART. 23REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 538 24/10/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Irina-Loredana Gulie – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Maria Simona Varga și de Lăcrămioara-Cristina Mureșan în Dosarul nr. 28/3/2018 al Tribunalului București – Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.401D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 622 din 17 octombrie 2017.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 14 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 28/3/2018, Tribunalul București – Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost invocată de Maria Simona Varga și Lăcrămioara-Cristina Mureșan într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva unei decizii de compensare, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii civile, deoarece se aplică unor cesiuni de creanță ale căror efecte s-au epuizat la momentul încheierii contractelor de cesiune, în acord cu prevederile art. 1.568 din Codul civil. Se arată că efectul cesiunii de creanță este transferul instantaneu al tuturor drepturilor pe care le deține cedentul, la momentul încheierii cesiunii, chiar dacă nu a fost determinat concret conținutul acestora, efect care nu poate fi restrâns printr-o lege ulterioară acestui moment. De asemenea, se mai susține că prevederile art. 6 din Codul civil nu menționează, printre excepțiile de retroactivitate permise, și cazul cesiunii de creanță, astfel încât prevederile legale criticate nu fac decât să restrângă efectele unei situații juridice epuizate sub imperiul legii vechi, cu consecința neacordării cesionarului a tuturor drepturilor pe care le-a obținut de la cedent.6.Se mai susține și încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi, dat fiind faptul că despăgubirile acordate cesionarilor acelorași categorii de drepturi nu au fost plafonate prin acte normative anterioare Legii nr. 165/2013. Astfel, tratamentul diferențiat aplicat cesionarilor care au primit despăgubirile anterior intrării in vigoare a Legii nr. 165/2013 nu poate fi justificat doar prin raportare la finalitatea avută în vedere de legiuitor, aceea de a despăgubi integral doar persoanele asupra cărora s-a răsfrâns efectiv măsura preluării abuzive. Se mai susține că măsurile compensatorii nu au în componenta lor reparații de ordin moral, despre care să se poată susține că ar putea avea caracter intuitu persoane, ci reprezintă un echivalent economic al bunurilor preluate abuziv.7.De asemenea, în motivarea excepției se mai invocă și încălcarea principiului securității juridice, ca valență a dreptului la siguranță prevăzut de art. 23 alin. (1) din Constituție. În acest sens se arată, în esență, că dreptul constituțional la siguranță nu se traduce doar printr-o siguranță fizică, ci și o siguranță a raporturilor juridice, securitatea raporturilor juridice. Astfel, se susține că aplicarea textului de lege criticat și contractelor de cesiune încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 contravine principiului securității raporturilor juridice.8.În ceea ce privește invocarea încălcării prevederilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată, se susține că drepturile dobândite de cesionar la momentul încheierii contractului de cesiune se refereau la totalitatea drepturilor cedentului, respectiv totalitatea despăgubirilor la care ar fi fost îndreptățit, iar textul de lege criticat lipsește cesionarul de o parte semnificativă din drepturile dobândite în temeiul contractului de cesiune. Se susține astfel că aceasta are semnificația unei preluări nejustificate a dreptului de proprietate de către stat, ceea ce contravine prevederilor art. 44 alin. (3) din Constituție. 9.Tribunalul București – Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.11.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că Legea nr. 165/2013 nu face altceva decât să refuze supraviețuirea dispozițiilor anterioare în materia restituirii proprietăților incompatibile noii reforme instituite de legiuitor și să reglementeze termene diferite de soluționare a dosarelor de despăgubire și de plată a acestora, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție. În acord cu cele statuate de Curtea Constituțională în acest domeniu, de exemplu prin Decizia nr. 741 din 16 decembrie 2014, în acest domeniu, este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorității abilitate. Astfel, se apreciază că dispozițiile supuse controlului de constituționalitate nu aduc atingere principiului neretroactivității legii, întrucât acestea produc efecte juridice exclusiv în domeniul lor temporal de acțiune, fără a opera modificări cu privire la raporturi juridice consumate sau intrate sub autoritatea de lucru judecat anterior intrării sale în vigoare. 12.Referitor la diferența de tratament între cesionarii care au obținut măsuri reparatorii anterior apariției Legii nr. 165/2013 și cei care urmează procedura instituită de art. 21 din noul act normativ precitat, se apreciază că aceasta derivă din succesiunea în timp a actelor normative în materie. În concret, cele două categorii de cesionari sunt într-o situație diferită tocmai prin aplicarea principiului general de drept tempus regit actum, deosebirea de tratament juridic fiind întemeiată pe un criteriu obiectiv și rezonabil, și anume opțiunea exclusivă a legiuitorului de a stabili modul de reparare a injustițiilor și a abuzurilor din legislația trecută. Se mai invocă, în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 321 din 10 iunie 2014 și nr. 20 din 21 ianuarie 2015.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit cărora: „(2) În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6).“16.În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile, art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală și siguranța persoanei, art. 44 alin. (1)-(3) referitor la dreptul de proprietate privată. Din motivarea excepției rezultă și invocarea încălcării dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, privind principiul legalității, în componenta referitoare la principiul securității raporturilor juridice.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că motivarea acesteia se referă, în esență, la încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii civile, dat fiind faptul că, în opinia autoarelor excepției, textul de lege criticat se aplică unor cesiuni de creanță ale căror efecte s-au epuizat la momentul încheierii contractelor de cesiune. De asemenea, se invocă și încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi, arătându-se că se aplică un tratament diferențiat cesionarilor care au primit despăgubirile cuvenite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe de o parte, și cesionarii care intră sub incidența textului de lege criticat, pe de altă parte. Pentru aceleași motive se mai susține că aplicarea textului de lege criticat și contractelor de cesiune încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 contravine principiului securității raporturilor juridice. Se mai susține și încălcarea prevederilor constituționale referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private și a dreptului de proprietate și la expropriere prin lipsirea cesionarului de o parte semnificativă din drepturile dobândite în temeiul contractului de cesiune.18.Analizând aceste susțineri, Curtea reține că, prin Decizia nr. 224 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 20 mai 2016, paragraful 23, și prin Decizia nr. 613 din 4 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 20 ianuarie 2017, paragraful 19, Curtea, invocând jurisprudența sa, a constatat că singura derogare de la principiul prevalenței restituirii în natură, consacrat, de altfel, expressis verbis prin art. 2 lit. a) din Legea nr. 165/2013, este reprezentată de situația în care titularul a înstrăinat drepturile ce i se cuveneau potrivit legilor anterioare de restituire a proprietății. Prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 stabilesc că, în situația în care titularul a înstrăinat drepturile ce i se cuveneau în temeiul legilor anterioare de restituire, singura măsură reparatorie acordată de legea nouă este cea a compensării prin puncte, în condițiile art. 24 alin. (2) din lege, fără a mai putea beneficia de măsurile reparatorii instituite prin legile reparatorii anterioare sau de măsurile reparatorii ale compensării integrale prin puncte. Potrivit acestei din urmă prevederi legale, cesionarii drepturilor izvorâte din legile de restituire beneficiază de un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate, la care se adaugă și o cotă de 15% din diferența până la valoarea imobilului, astfel cum aceasta rezultă din grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a legii.19.În ceea ce privește pretinsa discriminare creată prin textele de lege criticate, Curtea a reținut, de exemplu, prin Decizia nr. 564 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 19 august 2015, paragraful 19, că acordarea unor măsuri reparatorii diferite, în funcție de beneficiarii acestora, echivalează cu instituirea unui tratament juridic diferit, dar care nu constituie o discriminare, întrucât, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, nu orice diferență de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție sau a celor convenționale referitoare la interzicerea discriminării. Astfel, față de obiectul de reglementare al Legii nr. 165/2013, opțiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum și de la cea a compensării integrale prin puncte a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obține măsurile reparatorii apare ca fiind justificată în mod obiectiv și rezonabil, având în vedere că asupra acestora din urmă nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă. Aceasta, deoarece legislația cu caracter reparator a vizat exclusiv titularul dreptului sau moștenitorii acestuia. Mai mult, întrucât legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și o cotă de 15% din diferența până la valoarea imobilului, Curtea a reținut că măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit – despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moștenitorilor acestora – și mijloacele folosite.20.De asemenea, tot cu privire la pretinsa discriminare invocată în prezenta cauză între cesionarii care au primit despăgubirile cuvenite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe de o parte, și cesionarii care intră sub incidența textului de lege criticat, pe de altă parte, Curtea reține că, în sensul jurisprudenței sale constante, situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). Respectarea egalității în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecință, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate, fără ca aceste diferențe să aibă semnificația unei discriminări (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014, paragraful 31).21.În ceea ce privește invocarea încălcării prevederilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată, Curtea a apreciat, de exemplu, prin Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014, paragraful 27, că împrejurarea că legiuitorul român a stabilit că singura măsură reparatorie care se poate acorda altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, este compensarea prin puncte, precum și faptul că a plafonat despăgubirile acordate în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății nu echivalează cu o expropriere. Curtea a reținut, sub acest aspect, că această reglementare se încadrează în sfera măsurilor cu caracter general sugerate chiar de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fi adoptate de statul român. De asemenea, în sensul jurisprudenței Curții Europene, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție nu garantează un drept la o compensație integrală în orice circumstanțe, o compensație numai parțială nefăcând privarea de proprietate nelegitimă eo ipso în toate cazurile. În mod special, anumite obiective legitime, de utilitate publică, precum cele care urmăresc măsuri de reformă economică sau de dreptate socială, pot milita pentru o rambursare mai mică decât valoarea de piață integrală (a se vedea în acest sens hotărârile din 21 februarie 1986 și din 8 iulie 1986, pronunțate în cauzele James și alții împotriva Regatului Unit și, respectiv, Lithgow și alții împotriva Regatului Unit).22.Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză dat fiind faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.23.În prezenta cauză se mai invocă și încălcarea principiului constituțional al securității raporturilor juridice, în sensul de claritate și precizie a normelor juridice, prin aplicarea textului de lege criticat și contractelor de cesiune încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Cu alte cuvinte, ceea ce se invocă nu este lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a normei legale în sine, de natură a genera dificultăți în interpretarea și aplicarea acesteia, ci însăși soluția legislativă adoptată de legiuitor, respectiv modalitatea de despăgubire a cesionarilor drepturilor la despăgubire, cu referire la securitatea juridică a cetățeanului. În privința acestor susțineri, în jurisprudența Curții s-a reținut că cesionarii drepturilor izvorâte din legile de restituire au dobândit doar vocația de a beneficia de măsurile reparatorii la care ar fi fost îndreptățiți cedenții, calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra bunului preluat abuziv urmând a fi stabilită după epuizarea procedurii prevăzute de legile de restituire a proprietății (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 187 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014, paragraful 51). Cu alte cuvinte, modalitatea de despăgubire a cesionarilor drepturilor ce intră sub incidența Legii nr. 165/2013 nu poate fi decât cea instituită prin normele legale în vigoare la data finalizării procesului de restituire, iar nu cea de la data încheierii contractelor de cesiune.24.În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală și siguranța persoanei, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză. Astfel, textul de lege criticat reglementează o modalitate concretă de calcul al despăgubirilor acordate altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, fără a institui măsuri care să afecteze libertatea fizică a persoanei sau ingerințe asupra siguranței individuale a acesteia.25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Simona Varga și Lăcrămioara-Cristina Mureșan în Dosarul nr. 28/3/2018 al Tribunalului București – Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent
Irina-Loredana Gulie

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x