DECIZIA nr. 44 din 7 iunie 2021

Redacția Lex24
Publicat in ICCJ: DECIZII, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 733 din 27 iulie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulINTERPRETARELEGE 85 25/06/2014 ART. 5
ActulINTERPRETARELEGE 85 25/06/2014 ART. 123
ActulREFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 123
ActulREFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 5
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 520
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 521
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 519
ActulREFERIRE LAREGULAMENT (R) 21/09/2004 ART. 36
ActulREFERIRE LAREGULAMENT (R) 21/09/2004 ART. 38
ART. 1REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014
ART. 1REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 80
ART. 1REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 102
ART. 1REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 5
ART. 1REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 140
ART. 1REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 43
ART. 1REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 123
ART. 1REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 87
ART. 1REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 103
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 520
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 519
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Dosar nr. 834/1/2021

Marian Budă – președintele Secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție – președintele completului
Cosmin Horia Mihăianu – judecător la Secția a II-a civilă
Iulia Manuela Cîrnu – judecător la Secția a II-a civilă
Valentina Vrabie – judecător la Secția a II-a civilă
Mărioara Isailă – judecător la Secția a II-a civilă
Iulia Petronela Nițu – judecător la Secția a II-a civilă
Mirela Polițeanu – judecător la Secția a II-a civilă
Roxana Popa – judecător la Secția a II-a civilă
Rodica Zaharia – judecător la Secția a II-a civilă

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 834/1/2021 este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (11) din Codul de procedură civilă și ale art. 36 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu completările ulterioare.Ședința este prezidată de domnul judecător Marian Budă, președintele Secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu completările ulterioare.Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secția a VIa civilă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:Cum se interpretează prevederile art. 5 alin. (1) pct. 21 și art. 123 alin. (9) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, respectiv dacă constituie creanță curentă dobânzile care curg după deschiderea procedurii în situația contractului de credit (încheiat anterior cererii de deschidere a procedurii, dar menținut după deschiderea procedurii) cu dobândă stabilită în funcție de un indice de referință periodic și care nu este cunoscut la data deschiderii procedurii pentru a se putea calcula de către creditor valoarea dobânzii curse ulterior acestui moment.

Magistratul-asistent învederează că, la dosarul cauzei, a fost depus raportul întocmit, comunicat părților.Președintele completului, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele:I.Titularul și obiectul sesizării1.Curtea de Apel București – Secția a VI-a civilă a dispus, prin Încheierea din 28 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 12.297/3/2016/a28, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept menționată.II.Normele de drept intern incidente2.Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 85/2014 + 
Articolul 5În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile au următoarele semnificații: (…)21.creditor cu creanțe curente sau creditor curent este acel creditor ce deține creanțe certe, lichide și exigibile, născute în timpul procedurii de insolvență, și care are dreptul de a i se achita cu prioritate creanța, conform documentelor din care rezultă. (…)
 + 
Articolul 123(…)(9)Într-un contract prevăzând plăți periodice din partea debitorului, menținerea contractului nu îl va obliga pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar să facă plăți restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii. Pentru astfel de plăți poate fi formulată cerere de admitere a creanței împotriva debitorului.
III.Expunerea succintă a procesului3.Prin acțiunea înregistrată pe rolul Secției a VII-a civile a Tribunalului București la 25 iunie 2019, creditoarea A a formulat contestație împotriva raportului administratorului judiciar B (al debitoarei C), publicat în Buletinul procedurilor de insolvență (B.P.I.) nr. 12.440 din 21.06.2019, prin care s-a respins cererea de plată a sumei de 1.071.309,86 lei, reprezentând dobânzi contractuale calculate de la data deschiderii procedurii insolvenței și până la data confirmării planului de reorganizare.4.În susținerea cererii s-a arătat că, la 5 decembrie 2016, administratorul judiciar a emis către creditor o adresă prin care și-a exprimat acordul achitării parțiale a dobânzii curente aferente Contractului de credit nr. BA1.506 din 29 ianuarie 2014. La 11 aprilie 2019, creditorul a solicitat achitarea sumei de 1.071.309,86 lei, reprezentând dobânzi calculate de la data deschiderii procedurii de insolvență și până la data confirmării planului de reorganizare, Contractul de credit nr. BA1.506 din 29 ianuarie 2014 fiind în derulare la momentul deschiderii procedurii, menținut până la data scadenței contractuale. Prin raportul de activitate administratorul judiciar a comunicat creditorului refuzul privind plata creanței în sumă de 1.071.309,86 lei.5.Prin Sentința civilă nr. 6.015 din 29 octombrie 2019, Tribunalul București – Secția a VII-a civilă a admis contestația și a dispus desființarea măsurii adoptate prin raportul de activitate de respingere a cererii de plată reprezentând dobânzi calculate de la data deschiderii procedurii până la data confirmării planului de reorganizare (5 aprilie 2016 – 17 octombrie 2017).6.Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin Adresa din 5 decembrie 2016, administratorul judiciar a exprimat acordul achitării parțiale a dobânzii curente aferente Contractului de credit nr. BA1.506 din 29.01.2014, ce se află în derulare, fiind menținut de administratorul judiciar și după deschiderea procedurii insolvenței. Astfel, efectele contractului se produc atât în ceea ce privește creditul, cât și în ceea ce privește dobânzile. S-a avut în vedere că, potrivit art. 87 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în perioada de observație, debitorul va putea să continue activitățile curente și poate efectua plăți către creditor, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, sub supravegherea administratorului judiciar.7.Împotriva acestei hotărâri, debitoarea C, prin administrator special D, a formulat apel, solicitând admiterea căii de atac, schimbarea în tot a hotărârii în sensul respingerii cererii de plată formulate de creditoarea A.8.În motivare, s-a susținut că intimata-creditoare a fost înscrisă în tabelul preliminar de creanțe, respectiv în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei, în categoria creanțelor beneficiare ale unei cauze de preferință, cu întreaga sumă solicitată prin declarația de creanță, în cuantum de 5.337.028,04 lei, reprezentând contravaloarea creditelor acordate societății debitoare în baza Contractului de credit nr. BA1.506 din 29.01.2014, astfel cum a fost completat prin Actul adițional nr. 1 din data de 23.09.2014 și Actul adițional nr. 2 din data de 29.01.2015. S-a mai învederat că, la 25.09.2017, a fost votat planul de reorganizare, ce a fost confirmat prin Sentința civilă nr. 5.767 din 25.10.2017, publicată în B.P.I. nr. 20.060 din 26.10.2017, acest plan fiind ulterior modificat, la 14.12.2018, inclusiv prin prelungirea duratei executării până la data de 17.10.2021, fiind confirmat prin Sentința civilă nr. 1.653 din 26.03.2019. În cadrul planului de reorganizare s-a prevăzut plata 100% a creanței A în sumă de 5.337.028.04 lei.9.S-a mai arătat că A a încasat până în prezent suma de 3.873.993,04 lei, deținând o creanță în cuantum de 1.463.035 lei. Astfel, se apreciază că, în mod întemeiat, s-a respins cererea de plată formulată de creditoare.10.În privința sentinței, se susține nelegalitatea acesteia, întrucât tribunalul nu a avut în vedere normele legale speciale aplicabile [art. 5 alin. (1) pct. 53,art. 140 alin. (1) din Legea nr. 85/2014], care prevăd ce creanțe se pot plăti în procedura de reorganizare. Astfel, debitoarea datorează către A doar suma înscrisă în tabelul preliminar, în tabelul definitiv de creanțe și în planul de reorganizare confirmat de judecătorul-sindic, cu atât mai mult cu cât nu s-a prevăzut și plata unor eventuale dobânzi prin programul de plată a creanțelor.11.De asemenea, s-a mai invocat faptul că A a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 5.337.028,04 lei, ce reprezintă întreg creditul și o creanță născută anterior datei deschiderii procedurii. S-a considerat că instanța a încălcat și dispozițiile art. 80 din Legea nr. 85/2014, care prevăd că nicio dobândă, majorare sau penalitate nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior procedurii, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 103 din Legea nr. 85/2014. În speță, dobânda calculată pentru perioada dintre data intrării în insolvență și data confirmării planului de reorganizare nu este o creanță născută după data deschiderii procedurii, ci doar un accesoriu al creanței principale, respectiv al creditului acordat.12.S-a menționat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 103 din Legea nr. 85/2014, dreptul creditorului garantat de a calcula accesorii la creanțele anterioare deschiderii procedurii și a pretinde plata acestora născându-se doar în cazul valorificării activelor asupra cărora poartă cauza de preferință la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv.13.S-a mai argumentat că o creanță reprezentând dobânzi poate fi recunoscută unui creditor doar în două situații, respectiv cea reglementată de art. 80 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 (când se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalitățile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligațiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă și cu prevederile programului de plăți) și care nu este incidentă, deoarece este vorba de o creanță născută anterior datei deschiderii procedurii, precum și cea prevăzută de art. 80 alin. (1) coroborat cu art. 103 din Legea nr. 85/2014, care prevede dreptul creditorului garantat de a calcula accesorii la creanțele anterioare deschiderii procedurii doar în cazul valorificării activelor asupra cărora poartă cauza de preferință la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv.14.Împotriva aceleași sentințe a declarat apel și debitoarea C, prin administrator judiciar B, solicitând admiterea căii de atac, schimbarea în tot a hotărârii în sensul respingerii contestației formulate de creditoarea A.15.În motivare s-a învederat că soluția primei instanțe este nelegală, deoarece este aplicabil principiul accesorium sequitur principale, neputând fi acordate, cu titlu de creanțe curente, accesorii ale unei creanțe anterioare deschiderii procedurii.16.S-a mai arătat că nu a existat interes de a denunța un contract ale cărui efecte nu se mai produceau, deoarece toate sumele care urmau să fie achitate intimatei erau deja înscrise în tabelul creanțelor debitoarei.17.Chiar dacă s-ar aprecia că accesoriile nu ar fi fost scadente, intimata avea obligația formulării unei cereri de admitere a creanței cu privire la acestea, în conformitate cu prevederile art. 102 alin. (1), (3) și (4), coroborate cu cele ale art. 5 alin. (1) pct. 69 din Legea nr. 85/2014.18.S-a apreciat că dobânda reprezintă o creanță anterioară deschiderii procedurii, pentru care intimata avea obligația de a formula cerere de înscriere la masa credală; totodată, s-a menționat că planul de reorganizare al debitoarei nu prevede plata de dobânzi, iar dobânzile solicitate de intimată nu reprezintă creanțe curente în accepțiunea prevederilor Legii nr. 85/2014.19.Conform prevederilor art. 5 alin. (1) pct. 21 din Legea nr. 85/2014, creditorul cu creanțe curente este acel creditor care deține creanțe certe, lichide și exigibile, născute în timpul procedurii de insolvență, și care are dreptul de a i se achita cu prioritate creanța, conform documentelor din care rezultă. Dispozițiile art. 5 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2014 definesc sintagma de activități curente ca fiind acele activități de producție, comerț sau prestări servicii și operațiuni financiare, propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observație și în perioada de reorganizare, în cursul normal al activității. Sumele solicitate de intimată nu reprezintă creanțe rezultate din activitatea curentă a debitoarei.20.Intimata A a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor ca neîntemeiate.21.În cadrul soluționării apelurilor, din oficiu, s-a pus în discuție necesitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării chestiunii de drept privind interpretarea art. 5 alin. (1) pct. 21 și art. 123 alin. (9) din Legea nr. 85/2014, în sensul dacă dobânzile care curg după deschiderea procedurii, în situația contractelor de credit cu dobândă calculată în funcție de un indice de referință periodic și care nu este cunoscut la data deschiderii procedurii, reprezintă o creanță curentă în sensul articolelor mai sus-menționate.IV.Motivele de admisibilitate reținute22.Instanța de sesizare a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă pentru următoarele considerente:a)în ce privește prima cerință, și anume existența unei cauze aflate în curs de judecată, această este întrunită, deoarece litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea se află în curs de judecată, pe rolul Curții de Apel București – Secția a VI-a civilă;b)sub aspectul celei de-a doua condiții, respectiv cauza să fie soluționată în ultimă instanță, și această este îndeplinită, întrucât Curtea de Apel București urmează să soluționeze cauza în ultimă instanță prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care este definitivă, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014;c)soluționarea prezentului litigiu depinde de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. 21 și art. 123 alin. (9) din Legea nr. 85/2014;d)chestiunea de drept asupra căreia instanța supremă este solicitată a se pronunța este nouă, deoarece asupra acestei probleme Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.V.Punctul de vedere al titularului sesizării23.Prealabil, din punctul de vedere al situației de fapt, s-a reținut că între A, în calitate de creditor, și debitoarea C, în calitate de împrumutat, s-a încheiat Convenția de credit nr. BA1.506 din 29.01.2014, prin care s-a acordat o linie de creditare în cuantum de 8.317.500 lei, scadența finală fiind la 20.01.2018 (conform Actului adițional nr. 2 din 29.01.2015), iar dobânda contractuală fiind calculată după formula ROBOR 3M + marja de 8,06 pp (marja devenind 8,23 pp prin Actul adițional nr. 2 din 29.01.2015).La 5.04.2016 s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei. Creditoarea A a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 5.337.028,04 lei, compusă din credit curent de 5.060.450,72 lei, dobânda contractuală de 23404,58 lei și dobânda restantă de 253.172,74 lei, toate aceste componente fiind calculate până la data deschiderii procedurii.24.La 11.04.2019, creditoarea a solicitat administratorului judiciar al debitoarei achitarea sumei de 1.071.309,86 lei, reprezentând dobânzi contractuale, ce au curs ulterior deschiderii procedurii, respectiv în perioada 5.04.2016-17.10.2017, în baza art. 8 din Contractul de credit nr. BA1.506 din 29.01.2014, având în vedere că respectiva convenție este în derulare.25.Se remarcă faptul că tipul de convenție încheiat între părți (cu dobândă în funcție de un indice de referință, ce este revizuibil periodic) se încadrează în noțiunea de contract ce instituie plăți periodice, actul fiind menținut și după deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății C.26.Problema de drept care se pune este dacă dobânzile contractuale ce curg după data deschiderii procedurii au natura unei creanțe curente.27.Din cuprinsul art. 5 alin. (1) pct. 21 din Legea nr. 85/2014 se desprind cerințele pe care trebuie să le îndeplinească creanța curentă, și anume să fie certă, lichidă, exigibilă, precum și născută ulterior deschiderii procedurii.28.Dobânda contractuală ce curge după data deschiderii procedurii întrunește cerința de a fi certă, lichidă, exigibilă, întrucât rezultă din contract și poate fi calculată după formula agreată de părți (ROBOR la trei luni + marja de 8,23 pp), chestiunea supusă interpretării fiind dacă poate fi considerată ca născută în timpul procedurii de insolvență.29.Din interpretarea art. 123 alin. (9) din Legea nr. 85/2014 ar reieși că sumele ce trebuie achitate periodic și care sunt scadente și determinate până la data deschiderii procedurii trebuie să fie solicitate printr-o cerere de declarare a creanței, ce se adresează practicianului în insolvență în vederea înscrierii în tabelul preliminar de creanțe. Per a contrario, art. 123 alin. (9) din Legea nr. 85/2014 ar putea fi interpretat în sensul că plățile periodice ce trebuie efectuate ulterior datei deschiderii procedurii ar fi creanțe curente, de vreme ce înscrierea la masa credală prin depunerea unei cereri de admitere a creanței ar fi necesară doar pentru sumele restante la data declanșării procedurii.30.În ipoteza dobânzii contractuale ce se stabilește în funcție de un indice de referință variabil (de exemplu, Robor, Libor, Euribor), care se actualizează periodic (la 3, 6 sau 12 luni), cuantumul acesteia nu este cunoscut și nu poate fi determinat la data deschiderii procedurii, pentru perioada ulterioară și până la expirarea duratei creditului, motiv pentru care s-ar putea considera că, în temeiul art. 123 alin. (9) din Legea nr. 85/2014, creditorul ar fi îndreptățit să solicite plata sumelor cu titlu de dobânzi pe măsură ce acestea devin cuantificabile și exigibile.31.Pentru aceste considerente, apreciind necesară dezlegarea instanței supreme cu privire la modul de interpretare a prevederilor art. 5 alin. (1) pct. 21 și art. 123 alin. (9) din Legea nr. 85/2014, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.VI.Punctul de vedere al părților32.Punctul de vedere al intimatei-contestatoare A este în sensul că valoarea dobânzii contractuale calculate între momentul deschiderii procedurii (5.04.2016) și cel al confirmării planului de reorganizare (17.10.2017) are natura unei creanțe curente în baza art. 5 alin. (1) pct. 21 și art. 123 alin. (9) din Legea nr. 85/2014.33.Apelanta-debitoare, prin administrator judiciar B, a arătat, în esență, faptul că suma solicitată de creditoare are natura unei creanțe anterioare deschiderii procedurii, astfel încât era necesar ca partea să se fi înscris la masa credală (în tabelul preliminat al creanțelor). De asemenea s-a susținut că un creditor cu creanțe curente, conform art. 5 alin. (1) pct. 21din Legea nr. 85/2014, este acel creditor care deține creanțe certe, lichide și exigibile născute în timpul procedurii de insolvență. Potrivit art. 5 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2014, activitățile curente reprezintă cele propuse a fi efectuate în perioada de observație și de reorganizare, astfel încât, coroborând cele două texte de lege, este indubitabil faptul că astfel de creanțe – curente – sunt urmare a activităților curente din timpul procedurii de insolvență. S-a mai precizat că art. 123 alin. (9) din Legea nr. 85/2014 trebuie interpretat în contextul incidenței art. 102 alin. (1), (3) și (4), coroborat cu art. 5 alin. (1) pct. 69 din Legea nr. 85/2014, respectiv art. 5 alin. (1) pct. 53 și art. 140 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.VII.Jurisprudența instanțelor naționale în materie34.Potrivit opiniei majoritare, prevederile art. 5 alin. (1) pct. 21 și art. 123 alin. (9) din Legea nr. 85/2014 se interpretează în sensul că, în cauză, constituie creanță curentă dobânzile care curg după deschiderea procedurii în situația contractului de credit (încheiat anterior cererii de deschidere a procedurii, dar menținut după deschiderea procedurii) cu dobândă stabilită în funcție de un indice de referință periodic și care nu este cunoscut la data deschiderii procedurii pentru a se putea calcula de către creditor valoarea dobânzii curse ulterior acestui moment.VIII.Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale35.La nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție și al Curții Constituționale nu a fost identificată jurisprudență relevantă.IX.Raportul asupra chestiunii de drept36.Prin raportul întocmit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă.X.Înalta Curte de Casație și JustițieX.I.Asupra admisibilității sesizării37.Examinând admisibilitatea sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, „dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“38.În privința obiectului și a condițiilor sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul instituie, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, care trebuie întrunite în mod cumulativ, respectiv:a)existența unei cauze aflate în curs de judecată;b)instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță;c)cauza care face obiectul judecății să fie în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza;d)ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată;e)chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.39.Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reține că sunt îndeplinite condițiile vizând existența unei cauze aflate în curs de judecată, pe rolul unei curți de apel, ce urmează a pronunța soluția în ultimă instanță. Astfel, sesizarea a fost formulată de un complet al Curții de Apel București, învestit cu soluționarea apelului declarat împotriva sentinței de fond pronunțate într-un litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 85/2014, în cauză putând fi exercitată numai calea de atac a apelului, conform art. 43 alin. (1) din această lege.40.Cu privire la condiția de admisibilitate ce vizează identificarea unei chestiuni de drept, în jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, pentru a se pronunța o hotărâre prealabilă, este necesar ca sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită și care prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme.41.În încheierea de sesizare nu este însă argumentată dificultatea chestiunii de drept, completul de judecată expunând doar opinia sa cu privire la modalitatea de interpretare a normelor legale ce fac obiectul sesizării, din modul de expunere putând fi trasă concluzia că instanța de trimitere ar opina în sensul celor dispuse în fond de judecătorul-sindic. Or, simpla părere astfel exprimată nu este suficientă pentru a contura gradul de dificultate al problemei de drept, acesta trebuind să fie argumentat de instanța de trimitere.42.De asemenea, pentru a se pronunța o hotărâre prealabilă este necesar ca respectiva chestiune de drept să privească o problemă de drept reală în sensul că norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, susceptibilă de interpretări diferite, fie din cauză că textul este incomplet, fie că nu este corelat cu alte dispoziții legale.43.Problema de drept cu care se confruntă instanța de trimitere este aceea de a se stabili dacă dobânda curentă atașată unui credit bancar, calculată pentru perioada ulterioară deschiderii procedurii, reprezintă o creanță curentă ce poate fi achitată în cursul acestei proceduri, în condițiile înscrierii instituției bancare în tabelul de creanțe al debitoarei cu capitalul și dobânzile scadente calculate până la momentul deschiderii procedurii, prin interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. 21 și art. 123 alin. (9) din Legea nr. 85/2014.44.Se reține din această perspectivă că în încheierea de sesizare nu se regăsește niciun raționament juridic care să conducă la concluzia că este vorba de identificarea unor texte de lege lacunare ori controversate care să necesite o rezolvare de principiu, în scopul împiedicării apariției unei jurisprudențe neunitare în privința aspectelor vizate în cuprinsul întrebării, obiect al sesizării.45.Dispozițiile legale a căror interpretare se solicită nu sunt lacunare, incomplete sau contradictorii și nu prezintă un grad ridicat de dificultate, astfel încât instanța de trimitere trebuie doar să procedeze la o interpretare sistematică și logico-juridică a textelor legale incidente în cauză. Din această perspectivă, se reține și că instanța de trimitere nu a argumentat dificultatea de interpretare a textelor legale ce fac obiectul sesizării pentru a justifica declanșarea mecanismului de unificare a practicii judiciare.46.Operațiunea de interpretare și aplicare a unor texte legale la anumite circumstanțe, ce caracterizează fiecare litigiu, nu poate fi transferată completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, ci revine instanței învestite cu soluționarea cauzei. Prin urmare, rămâne atributul exclusiv al instanței de trimitere să soluționeze cauza cu judecata căreia a fost învestită, aplicând în acest scop regulile de interpretare a actelor normative, în condițiile în care nu se identifică o reală dificultate în interpretarea normelor juridice ce fac obiectul sesizării.47.Totodată, se mai reține că mecanismul procedural al pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să nu fie deturnat de la scopul firesc al unificării practicii judiciare, neputând fi utilizat doar pentru tranșarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanței de trimitere. Astfel, instanța supremă trebuie chemată pentru a da o rezolvare de principiu chestiunii de drept a cărei interpretare se reclamă a fi dificilă de către instanța de sesizare.48.Instanța de trimitere, prin modul de formulare a sesizării, impune instanței supreme soluționarea pe fond a litigiului sub aparența pronunțării unei hotărâri prealabile, finalitatea demersului judiciar reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă fiind acela al împiedicării apariției jurisprudenței neunitare, iar nu acela al aplicării concrete a legii în scopul soluționării cauzei respective.49.Sub acest ultim aspect, se observă că atât instanța de trimitere, cât și instanțele naționale nu au identificat o jurisprudență care să tranșeze problema de drept sesizată, răspunsurile comunicate la solicitarea instanței supreme cuprinzând doar opiniile exprimate de judecătorii ce soluționează aceste tipuri de cauze. Or, o problemă punctuală de interpretare a unor texte legale ce se impune a fi soluționată de completul învestit cu soluționarea unei cauze, în lipsa premiselor apariției unei practici neunitare, nu este suficientă pentru declanșarea mecanismului reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă.Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a civilă în Dosarul nr. 12.297/3/2016/a28, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:Cum se interpretează prevederile art. 5 alin. (1) pct. 21 și art. 123 alin. (9) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, respectiv dacă constituie creanță curentă dobânzile care curg după deschiderea procedurii în situația contractului de credit (încheiat anterior cererii de deschidere a procedurii, dar menținut după deschiderea procedurii) cu dobândă stabilită în funcție de un indice de referință periodic și care nu este cunoscut la data deschiderii procedurii pentru a se putea calcula de către creditor valoarea dobânzii curse ulterior acestui moment.Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 iunie 2021.
PREȘEDINTELE SECȚIEI A II-A CIVILE
Marian Budă
Magistrat-asistent,
Ileana Peligrad
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x