DECIZIA nr. 44 din 26 ianuarie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 329 din 1 aprilie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 9
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 255 14/12/2010 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 9
ART. 1REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 7
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 4REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 9
ART. 4REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 7
ART. 5REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010
ART. 5REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 562
ART. 5REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 562
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 7
ART. 11REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 9
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 20 17/01/2012
ART. 13REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010
ART. 14REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010
ART. 15REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 5
ART. 15REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 4
ART. 16REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 9
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 17REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 8
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 18REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010 ART. 22
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 19REFERIRE LALEGE 255 14/12/2010
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 3 30/01/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 642 28/11/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 674 21/10/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 coroborat cu art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, excepție ridicată de Hanifi Jouma-J în Dosarul nr. 1.531/93/2013 al Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2D/2018. 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că nu poate fi reținută critica prin raportare la dispozițiile art. 16 din Constituție, formulată prin prisma faptului că prin textele de lege supuse controlului de constituționalitate s-ar institui o diferență de tratament juridic între persoanele notificate în prealabil, care s-au putut prevala de termenul în care puteau negocia despăgubirea cuvenită pentru expropriere, pe de o parte, și persoanele care nu au fost notificate, pe de altă parte. Consideră că aceasta este, de fapt, o problemă de aplicare a legii, câtă vreme, potrivit legii, toți proprietarii trebuie notificați în prealabil.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 5 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.531/93/2013, Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 și coroborat cu art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, excepție ridicată de Hanifi Jouma-J într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei acțiuni referitoare la o procedură de expropriere. 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile de lege criticate au dat statului român posibilitatea să efectueze o expropriere în baza consemnării unor sume stabilite unilateral, fără negociere cu proprietarul terenurilor expropriate, și, totodată, să stabilească în mod arbitrar și o dată a exproprierii, fără notificarea proprietarului, fără ca proiectul să fie adus la cunoștința publică și, în general, fără parcurgerea procedurilor prevăzute de lege. Autorul excepției consideră că despăgubirile consemnate sunt stabilite cu încălcarea prevederilor art. 44 alin. (3) din Constituție și ale art. 562 alin. (3) din Codul civil. Arată că, în cazul său, prin emiterea deciziei de expropriere, s-a creat o stare de confuzie cu privire la legalitatea parcurgerii de către statul român a tuturor etapelor de expropriere prevăzute de Legea nr. 255/2010, nefiind clar dacă acea decizie reprezintă actul de expropriere sau doar notificarea intenției de expropriere. Precizează, totodată, că decizia nu i-a fost comunicată prin poștă, nu cuprinde termenul de eliberare a imobilului, afișarea acesteia la primărie nu a fost o procedură legală de aducere la cunoștință a notificării, nu au trecut cele 30 de zile lucrătoare prevăzute de lege între data emiterii deciziei și data consemnării despăgubirilor, iar despăgubirile au fost consemnate pe numele unei societăți. Autorul excepției mai arată că textele de lege criticate instituie un regim discriminatoriu în materia acordării despăgubirilor persoanelor îndreptățite în caz de expropriere, creând un regim mai favorabil persoanelor care au fost notificate în prealabil, fiind nominalizate corect în lista anexă la decizie, și pe numele cărora s-a consemnat despăgubirea, întrucât acestea au putut lua la cunoștință legal, în termen util, de expropriere și au știut când să se prezinte pentru negocierea despăgubirii, putând respecta termenul de 20 de zile de la notificare, față de persoanele care nu au fost notificate, care nu au putut să respecte termenul prevăzut de lege și să participe la negocierile privind stabilirea unor despăgubiri drepte, juste.6.Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate leagă momentul evaluării despăgubirilor de momentul transferului dreptului de proprietate, astfel cum este echitabil din punct de vedere juridic, raportat inclusiv la jurisprudența în materie a instanței de contencios constituțional, astfel că nu sunt încălcate dispozițiile art. 16 și art. 44 din Constituție. 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, precizând că, în opinia sa, normele legale criticate nu prezintă elemente de neconstituționalitate de natură să nesocotească dreptul de proprietate privată. În ceea ce privește raportarea la art. 16 din Constituție apreciază că autorul excepției critică modul de aplicare a prevederilor incidente în materie. Or, derularea defectuoasă a procedurii din punct de vedere practic nu poate fi analizată în cadrul controlului de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 7 coroborat cu art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, care au următoarea redactare:– Art. 7: „După aprobarea indicatorilor tehnico-economici, a documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului sau a documentațiilor topo-cadastrale, după caz, expropriatorul are obligația consemnării sumelor individuale reprezentând plata despăgubirii la dispoziția proprietarilor de imobile, individualizați conform listei proprietarilor, așa cum rezultă din evidențele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară sau ale unităților administrativ-teritoriale, afectați de prevederile prezentei legi, precum și obligația afișării listei imobilelor ce urmează a fi expropriate și care fac parte din coridorul de expropriere, anterior notificării proprietarilor.“;– Art. 9 alin. (4): „(4) Transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii“.12.În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) privind principiul egalității în fața legii și în art. 44 alin. (2) și (3) privind dreptul de proprietate privată și principiile exproprierii.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin decizii anterioare referitoare la diverse prevederi ale Legii nr. 255/2010, a reținut că acest act normativ conține dispoziții care asigură cadrul legal unitar pentru simplificarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică, proceduri care au ca rezultat exproprierea terenurilor aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice și juridice, după o justă și prealabilă despăgubire, stabilită pe baza raportului de expertiză realizat de un expert evaluator autorizat (a se vedea, în acest sens, de exemplu, prin Decizia nr. 20 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 4 aprilie 2012).14.Curtea a reținut că Legea nr. 255/2010 reprezintă cadrul legal privind transferul dreptului de proprietate de la proprietarii afectați de realizarea unor obiective de interes național, județean și local și a unor obiective de importanță strategică și securitate națională către statul român.15.Curtea observă că, în scopul realizării acestor obiective, au fost precizate expres etapele care trebuie parcurse în cadrul procedurii de expropriere. Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 255/2010, procedura debutează cu etapa aprobării indicatorilor tehnico-economici ai lucrărilor de interes național, județean sau local, în cadrul căreia se stabilesc și sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator, pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici. Tot în această etapă se fixează și termenul în care acestea se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziția proprietarilor de imobile [art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2010]. Urmează apoi etapa consemnării acestor sume individuale reprezentând plata despăgubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de expropriere, precum și afișarea listei proprietarilor imobilelor.16.Transferul dreptului de proprietate are loc în cea de-a treia etapă prevăzută de lege. Referitor la acest moment, Curtea reține că, stabilind că transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii, prevederile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010 nu fac altceva decât să dea expresie dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Constituție care impun condiția ca exproprierea să poată fi realizată doar dacă se acordă o prealabilă despăgubire. Este evident că această condiție este respectată prin prevederile de lege supuse controlului, de vreme ce mai întâi are loc consemnarea sumelor aferente despăgubirii într-un cont deschis pe numele expropriatorului, dar la dispoziția proprietarilor imobilelor, și abia ulterior acestui moment este emis actul administrativ de expropriere de către expropriator. Mai mult, decizia de expropriere este emisă numai după realizarea acordului cu privire la cuantumul despăgubirii sau în termen de 5 zile de la expirarea termenului în care acordul ar fi trebuit realizat, astfel cum prevede art. 9 alin. (1) din lege. Prin urmare, transferul dreptului de proprietate operează întotdeauna ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii, așa cum în mod expres reglementează art. 9 alin. (4) din actul normativ criticat, astfel încât este respectată cerința constituțională cu privire la caracterul prealabil al despăgubirii.17.În această succesiune procedurală, Curtea observă că și cealaltă caracteristică a despăgubirii cuvenite proprietarului expropriat, prevăzută de art. 44 alin. (3) din Constituție – aceea de a fi dreaptă, adică echitabilă, corespunzătoare valorii imobilului – este, de asemenea, întrunită, în condițiile în care, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, în termen de 20 de zile de la data notificării listei imobilelor ce urmează a fi expropriate, proprietarii au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri. În cadrul acestei etape, proprietarii pot demonstra valoarea reală a imobilului, obținând astfel o despăgubire care să acopere pierderea suferită prin scoaterea din patrimoniul acestora a imobilelor expropriate. Prin urmare, sunt lipsite de fundament susținerile autorului excepției, neputând fi reținute criticile în sensul că exproprierea se realizează în baza consemnării unor sume stabilite unilateral, în mod arbitrar, numai de statul român, fără negocierea cu proprietarul terenurilor expropriate.18.De altfel, în cazul în care proprietarul nu este de acord cu despăgubirea stabilită și contestă caracterul just al acesteia, devin incidente dispozițiile art. 44 alin. (6) din Legea fundamentală, în sensul că instanța de judecată va fi cea care va stabili cuantumul despăgubirii. Această ipoteză este reglementată de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2020, care dispune că expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente, revenind acesteia sarcina de a stabili dacă valoarea despăgubirii consemnate este una justă.19.Curtea observă, de asemenea, că celelalte susțineri ale autorului excepției, potrivit cărora, în cazul său, prin emiterea deciziei de expropriere, s-a instituit o stare de confuzie cu privire la legalitatea parcurgerii de către statul român a tuturor etapelor de expropriere prevăzute de Legea nr. 255/2010, precum și cu privire la modalitatea concretă de realizarea acestora, nu pot constitui critici de neconstituționalitate, ci reprezintă afirmații care pun în evidență aspecte de fapt specifice cauzei, pe care le poate avea în vedere instanța de judecată învestită cu soluționarea litigiului, iar nu Curtea Constituțională, care verifică doar conformitatea dintre prevederile de lege cu care este sesizată și texte sau principii cuprinse în Legea fundamentală.20.Tot astfel, critica prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție este, în realitate, argumentată prin prisma unor elemente de fapt, constând în pretinsa discriminare care ar rezulta din împrejurarea că autorul excepției nu a fost notificat, fiindu-i, ca atare, imposibil să respecte termenul prevăzut de lege și să participe la negocierile privind stabilirea unor despăgubiri drepte, prin comparație cu persoanele care au fost notificate în prealabil, fiind nominalizate corect în lista anexă la decizie și pe numele cărora s-a consemnat despăgubirea.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Hanifi Jouma-J în Dosarul nr. 1.531/93/2013 al Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 7 coroborat cu art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 ianuarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x