DECIZIA nr. 438 din 24 septembrie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 alin. (1) teza a doua cu referire la art. 286 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Tilibașa în Dosarul nr. 296/829/2019/a1 al Judecătoriei Onești și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.030D/2020. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.818D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cătălin Dan Crihană în Dosarul nr. 3.176/121/2020/a1 al Tribunalului Galați – Secția penală. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 4.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, pune în discuție, din oficiu, conexarea celor două dosare.  … 5.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.818D/2021 la Dosarul nr. 1.030D/2020, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Sunt invocate, în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 641 din 19 octombrie 2021 și nr. 521 din 24 septembrie 2019, precum și Decizia nr. 9 din 18 februarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin încheierile din 13 iulie 2020 și 17 mai 2021, pronunțate în dosarele nr. 296/829/2019/a1 și nr. 3.176/121/2020/a1, Judecătoria Onești și Tribunalul Galați – Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 alin. (1) teza a doua cu referire la art. 286 alin. (1) din Codul de procedură penală și, respectiv, ale art. 328 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Tilibașa și de Cătălin Dan Crihană în cauze având ca obiect verificarea legalității sesizării instanței. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală nu prevăd modalitatea în care se realizează operațiunea de verificare a legalității și temeiniciei rechizitoriului, motiv pentru care organele judiciare aplică în continuare Decizia nr. 9 din 18 februarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, potrivit căreia este suficient ca pe prima pagină a rechizitoriului să apară rezoluția „verificat sub aspectul legalității și temeiniciei potrivit art. 328 din Codul de procedură penală“ urmată de semnătura procurorului ierarhic superior. Se susține că textele criticate sunt constituționale doar în măsura în care rezultatul verificării legalității și temeiniciei rechizitoriului se concretizează într-o ordonanță motivată a procurorului ierarhic superior competent. Este subliniat faptul că stabilirea unor reguli cu caracter de norme juridice pe cale judiciară contravine principiului separației și echilibrului puterilor în stat.  … 9.Judecătoria Onești opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că existența în cuprinsul rechizitoriului a mențiunii „verificat sub aspectul legalității și temeiniciei“ urmată de semnătura autorului verificării garantează realizarea propriu-zisă a actului procesual de verificare, neexistând o dispoziție expresă contrară, iar întocmirea unei ordonanțe care să ateste verificarea legalității și temeiniciei nu ar fi de natură să ofere o garanție suplimentară că operațiunea de verificare nu a fost una pur formală.  … 10.Tribunalul Galați – Secția penală arată că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, însă, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia cu privire la temeinicia acesteia. … 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 328 alin. (1) teza a doua cu referire la art. 286 alin. (1) din Codul de procedură penală și, respectiv, ale art. 328 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii critică, în realitate, dispozițiile art. 328 alin. (1) tezele a doua și a treia din Codul de procedură penală. … 15.Dispozițiile art. 328 alin. (1) tezele a doua și a treia din Codul de procedură penală au următorul cuprins: „(…) Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rechizitoriul este verificat de procurorul-șef de secție, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. (…)“ … 16.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 61 alin. (1) cu privire la rolul și structura Parlamentului, ale art. 131 alin. (2) referitoare la rolul Ministerului Public și ale art. 132 alin. (2) privind statutul procurorilor.  … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au făcut obiectul unor critici de neconstituționalitate similare, fiind pronunțată, în acest sens, Decizia nr. 641 din 19 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1204 din 20 decembrie 2021, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.  … 18.Prin Decizia nr. 641 din 19 octombrie 2021, precitată, paragrafele 13-24, Curtea a reținut că rechizitoriul reprezintă actul de sesizare a instanței penale și, totodată, de trimitere în judecată, care cuprinde numeroase aspecte, respectiv cele prevăzute la art. 328 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală: fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) din Codul de procedură penală, datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, mențiunile prevăzute la art. 330 și 331 din Codul de procedură penală, dispoziția de trimitere în judecată, precum și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei. Mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt următoarele: denumirea parchetului și data emiterii; numele, prenumele și calitatea celui care o întocmește; fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia și, după caz, datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului; obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluției, precum și motivele de fapt și de drept ale acestora; atunci când este cazul, mențiunea căii de atac disponibile, cu arătarea termenului în care aceasta poate fi exercitată; date referitoare la măsurile asigurătorii, măsurile de siguranță cu caracter medical și măsurile preventive luate în cursul urmăririi; alte mențiuni prevăzute de lege; semnătura celui care a întocmit-o. La rândul lor, prevederile art. 330 și 331 din Codul de procedură penală fac trimitere la propunerea de luare, menținere, revocare sau înlocuire a unei măsuri preventive ori a unei măsuri asigurătorii și la luarea față de inculpat a unei măsuri de siguranță cu caracter medical. … 19.Prin urmare, Curtea a reținut că rechizitoriul este un act procesual complex, ce are în vedere aspecte referitoare la persoana trimisă în judecată și la faptele comise în cauza în care a fost întocmit, multe dintre aceste aspecte fiind rezultatul efectuării a numeroase acte de procedură. … 20.De asemenea, Curtea a reținut că, potrivit art. 264 alin. 1 din Codul de procedură penală anterior, rechizitoriul constituia actul de sesizare a instanței de judecată. Anterior modificărilor aduse Codului de procedură penală din 1968 prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, rechizitoriul trebuia întocmit de procurorul care a supravegheat urmărirea penală și dispoziția sa de trimitere în judecată producea efecte juridice, ca regulă generală, fără ca actul său să mai fie supus avizării procurorului ierarhic superior. De la această regulă existau două excepții în care rechizitoriul era supus confirmării organului ierarhic superior. Astfel, dispozițiile art. 209 alin. 5 din Codul de procedură penală din 1968 prevedeau că, atunci când urmărirea penală era efectuată, în mod obligatoriu, de procuror, rechizitoriul trebuia supus confirmării prim-procurorului parchetului, iar când urmărirea penală era realizată de acesta din urmă, atribuția confirmării îi revenea procurorului ierarhic superior. A doua situație era prevăzută în art. 264 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968. Potrivit acestui text de lege, când rechizitoriul era întocmit de procurorul de la parchetul ierarhic inferior celui corespunzător instanței competente să judece cauza în fond, acesta era supus confirmării procurorului de la parchetul corespunzător acestei instanțe. În ambele ipoteze, confirmarea rechizitoriului – act de sesizare a instanței – reprezenta o ratificare a acestuia, iar neconfirmarea lui în cazurile menționate atrăgea sancțiunea nulității absolute, dacă neregularitatea actului de sesizare nu putea fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen. Or, ca efect al modificărilor aduse prin actele normative menționate, dispozițiile art. 209 alin. 5 și ale art. 264 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 au fost abrogate, astfel că singurele dispoziții care se refereau la emiterea rechizitoriului, ca act procedural de sesizare a instanței, au rămas cele ale art. 264 din Codul de procedură penală din 1968.  … 21.Prin noile reglementări s-a eliminat confirmarea rechizitoriului de către procurorul-șef în cauzele în care urmărirea penală se efectua, în mod obligatoriu, de către procuror, apreciindu-se ca fiind o măsură de control și o ingerință din partea conducătorului parchetului, în condițiile în care nu are atribuții privind întocmirea actelor de urmărire penală, așa cum rezultă din expunerea de motive la Legea nr. 356/2006. Așa încât, în această materie, instituția confirmării a fost înlocuită cu instituția verificării, implicarea procurorului ierarhic superior fiind limitată la competența de a verifica rechizitoriul, sub aspectul legalității și temeiniciei, în conformitate cu prevederile alin. 3 al art. 264 din Codul de procedură penală din 1968. Activitatea de verificare se finaliza prin identificarea unor carențe de legalitate sau/și temeinicie ori, dimpotrivă, cu concluzia deplinei conformități a rechizitoriului cu cerințele de temeinicie/legalitate. Potrivit art. 264 alin. 4 din Codul de procedură penală din 1968, „dacă rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic superior care a efectuat verificarea îl înaintează instanței competente, împreună cu dosarul cauzei“.  … 22.Curtea a observat că lipsa reglementării exprese în legea procesuală anterioară cu privire la forma pe care trebuia să o îmbrace actul procesual al verificării legalității și temeiniciei rechizitoriului a fost motivul pentru care Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au pronunțat Decizia nr. 9 din 18 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 10 decembrie 2008, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a decis că dispozițiile art. 264 alin. 3 din Codul de procedură penală din 1968 se interpretează în sensul că rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea „verificat sub aspectul legalității și temeiniciei“. Lipsa acestei mențiuni atrage neregularitatea actului de sesizare, în condițiile art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968, în sensul că ea poate fi înlăturată, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop.  … 23.În considerentele deciziei precitate, instanța supremă a reținut că nici dispozițiile procedurale anterioare nu prevedeau modalitatea în care trebuia consemnată în scris confirmarea rechizitoriului de către prim-procuror. Cu toate acestea, atestarea procedurii de confirmare se făcea prin mențiune expresă pe rechizitoriu, cu semnarea și parafarea de către prim-procuror a rechizitoriului supus confirmării. Or, s-a reținut că „îndeplinirea procedurii de verificare prevăzute în art. 264 alin. 3 din Codul de procedură penală nu trebuie să fie echivocă și nici nu poate fi considerată că ar rezulta implicit din semnarea unei adrese de înaintare a dosarului, cât timp rechizitoriului îi lipsește mențiunea privind verificarea lui sub aspectul legalității și al temeiniciei. Adresa de înaintare semnată de prim-procuror constituie doar mijlocul de corespondență între autoritățile judiciare, sesizarea instanței neputând fi decât efectul rechizitoriului, care trebuie să cuprindă dispoziția de trimitere în judecată și mențiunea verificării acestuia sub aspectul legalității și temeiniciei de către prim-procurorul parchetului. Lipsa verificării legalității și temeiniciei rechizitoriului invalidează sesizarea instanței, aceasta fiind făcută cu încălcarea unor dispoziții legale esențiale“.  … 24.Pe de altă parte, instanța supremă a observat că, potrivit art. 300 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, „instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare“. Ca urmare, potrivit acestor din urmă prevederi, instanța, constatând neregularitatea actului de sesizare, sub aspectul lipsei mențiunii referitoare la verificarea rechizitoriului cu privire la legalitate și temeinicie, în condițiile art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968, trebuia să dispună înlăturarea neregularității, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen.  … 25.Curtea Constituțională a constatat că, în prezent, în condițiile reglementării în legea procesual penală a unei noi faze procesuale – camera preliminară, având ca obiect verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală -, legiuitorul a asigurat garanțiile constituționale privind dreptul la un proces echitabil, invocate de autori, această procedură specială constituind un filtru anterior dispunerii începerii judecății, în acord cu dispozițiile constituționale invocate. În acest sens, Curtea a reținut că obiectivul camerei preliminare este de a stabili dacă urmărirea penală și rechizitoriul sunt apte să declanșeze faza de judecată ori trebuie refăcute, inclusiv sub aspectul verificării legalității și temeiniciei rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior, iar, în ipoteza începerii judecății, de a stabili care sunt actele asupra cărora aceasta va purta și pe care părțile și ceilalți participanți își vor putea întemeia susținerile ori pe care trebuie să le combată.  … 26.Astfel, potrivit art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă rechizitoriul este întocmit neregulamentar, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3) din același cod, dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății, dacă a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale și dacă procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3) din același cod, ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții. Ipotezele anterior enumerate obligă procurorul la realizarea unor noi acte de urmărire penală, care să permită refacerea sau completarea rechizitoriului restituit, potrivit cerințelor judecătorului de cameră preliminară. Complinirea neregularităților astfel constatate va avea ca efect pronunțarea de către judecătorul de cameră preliminară a uneia dintre soluțiile prevăzute la art. 346 alin. (1), (2) sau (4) din Codul de procedură penală, soluții care prevăd începerea judecății. Așadar, având în vedere scopul camerei preliminare, acela de filtru de verificare, interpus între etapa urmăririi penale și cea a judecății, legiuitorul a prevăzut în privința judecătorului de cameră preliminară atribuții referitoare la îndeplinirea unor acte și luarea unor măsuri, ulterior finalizării urmăririi penale, care se concretizează în soluții de netrimitere în judecată, soluții care pot fi dispuse anterior judecății.  … 27.De asemenea, Curtea a reținut că, potrivit art. 371 din Codul de procedură penală referitor la obiectul judecății, judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței. Așadar, pentru a se dispune începerea judecății, este necesar să se poată stabili cu claritate care sunt faptele cu care este sesizată instanța de judecată, respectiv care sunt persoanele acuzate de comiterea faptelor indicate și a căror judecare o solicită procurorul. De asemenea, tot în privința limitelor judecății, pornind de la limitele sesizării instanței, pentru a se putea dispune începerea judecății, trebuie respectate prevederile art. 328 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, conform cărora rechizitoriul se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală. Or, prin raportare la dispozițiile legale anterior invocate, prevederile art. 346 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală reglementează, în mod corespunzător, mijloacele procesuale de asigurare a limitelor actului de sesizare a instanței și a limitelor judecății.  … 28.Curtea a constatat că rechizitoriul este reglementat la art. 327 lit. a) coroborat cu art. 329 din Codul de procedură penală, ca act de sesizare a instanței, astfel că natura acestuia trebuie analizată în corelație cu etapa procesuală a camerei preliminare, imediat următoare etapei urmăririi penale, în cadrul căreia rechizitoriul este supus controlului judecătorului de cameră preliminară.  … 29.În fine, Curtea a constatat că soluția juridică criticată constituie opțiunea legiuitorului, conform politicii sale penale, opțiune exercitată conform dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție și în marja de apreciere prevăzută de acestea.  … 30.Având în vedere criticile formulate în prezenta cauză, atât soluția, cât și considerentele mai sus invocate ale Deciziei nr. 641 din 19 octombrie 2021 sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în prezenta cauză.  … 31.Distinct de cele mai sus arătate, Curtea constată că nereglementarea expresă în cuprinsul Codului de procedură penală în vigoare a unui act prin care se concretizează, în mod formal, rezultatul verificării rechizitoriului, sub aspectul legalității și temeiniciei, de către prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul ierarhic superior acestuia din urmă, de către procurorul-șef de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau de către procurorul general al acestui din urmă parchet, potrivit distincțiilor prevăzute la art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală, trebuie analizată în strânsă corelație cu procedura specifică fazei procesului penal imediat următoare urmăririi penale, respectiv a camerei preliminare. În acest sens, Curtea reține – astfel cum Curtea a statuat și în considerentele Deciziei nr. 641 din 19 octombrie 2021, precitată, – că procedura camerei preliminare cuprinde, în realitate, un ansamblu plenar, unitar și complex de garanții pentru asigurarea legalității sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală, garanții inexistente în cuprinsul Codului de procedură penală din 1968 și care au fost analizate de instanța de contencios constituțional prin decizia antereferită.  … 32.Pentru aceste motive, Curtea apreciază că reglementarea în cuprinsul Codului de procedură penală a tipologiei actului procurorului ierarhic superior, prin care acesta confirmă verificarea rechizitoriului, nu are relevanță din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție.  … 33.În ceea ce privește practica existentă la nivelul organelor de urmărire penală de a menționa pe rechizitoriu sintagma „verificat sub aspectul legalității și temeiniciei potrivit art. 328 din Codul de procedură penală“ urmată de semnătura procurorului ierarhic superior, în vederea confirmării verificării rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior, Curtea reține că aceasta nu pune în discuție aspecte de ordin constituțional din perspectiva delimitării competenței autorității judecătorești de cea a autorității legislative, potrivit coordonatelor prevăzute la art. 1 alin. (4) din Constituție, ci constituie o problemă de interpretare și de aplicare a dispozițiilor legale criticate, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competenței instanței de contencios constituțional.  … 34.Referitor la invocarea de către autorul excepției a dispozițiilor constituționale ale art. 131 alin. (2) și ale art. 132 alin. (2), Curtea reține că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât reglementează cu privire la exercitarea de către Ministerul Public a atribuțiilor sale prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii și cu privire la incompatibilitatea funcției de procuror cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.  … 35.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Tilibașa în Dosarul nr. 296/829/2019/a1 al Judecătoriei Onești și de Cătălin Dan Crihană în Dosarul nr. 3.176/121/2020/a1 al Tribunalului Galați – Secția penală și constată că dispozițiile art. 328 alin. (1) tezele a doua și a treia din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Onești și Tribunalului Galați – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește