DECIZIA nr. 436 din 23 iunie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1148 din 27 noiembrie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 242 12/10/2018
ActulREFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004
ActulREFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 62
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 62
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 62
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 73 29/01/2019
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 62
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 62
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 62
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 62
ART. 12REFERIRE LALEGE 242 12/10/2018
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 62
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 62
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 62
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 866 10/12/2015
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 73 29/01/2019
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 14 26/06/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „nu aduce atingere prestigiului profesiei“ din cuprinsul dispozițiilor art. 62 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Cătălin Vișinoiu în Dosarul nr. 1.642/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.940D/2017. 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textul de lege criticat respectă cerințele de accesibilitate și previzibilitate impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție, precizând că denotă marja de apreciere a judecătorului cu privire la legătura ce poate fi stabilită între fapta săvârșită și prestigiul profesiei, în funcție de circumstanțele cauzei. Arată că, de altfel, în cauză, reevaluând situația de fapt și persoana autorului, instanța a înlăturat măsura suspendării contestatorului din funcția de procuror. Or, așa cum a reținut Curtea Constituțională în jurisprudența sa, de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 29 ianuarie 2019, constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite autorului acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. Ca atare, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate apare ca fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia nr. 3.346 din 1 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.642/1/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei „nu aduce atingere prestigiului profesiei“ din cuprinsul dispozițiilor art. 62 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Cătălin Vișinoiu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unei hotărâri a Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a dispus suspendarea din funcția de procuror a contestatorului autor al excepției de neconstituționalitate, ca urmare a trimiterii sale în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni din culpă. 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt lipsite de previzibilitate, întrucât nu precizează, în mod concret, care sunt acele infracțiuni săvârșite din culpă care aduc atingere prestigiului profesiei de magistrat, care sunt criteriile în funcție de care se apreciază că nu se aduce atingere prestigiului profesiei și nici în ce constă această atingere. Se arată că necircumstanțierea expresă a acestor infracțiuni lasă loc arbitrariului, făcând posibilă aplicarea diferențiată a suspendării din profesie, în funcție de aprecierea subiectivă a Consiliului Superior al Magistraturii. Nu se respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, textul de lege criticat neîntrunind condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate. Sintagma „nu aduce atingere prestigiului profesiei“ este lipsită de previzibilitate, noțiunea de „atingere“ și cea de „prestigiu“ nefiind definite de Legea nr. 303/2004 sau de alte legi aplicabile profesiei de magistrat. Se mai susține că se încalcă și principiul legalității incriminării, statuat de art. 23 alin. (12) din Constituție.6.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că sintagma „nu aduce atingere prestigiului profesiei“ din cuprinsul prevederilor art. 62 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004 contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate și precizie și creând astfel premisa aplicării normei în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare. 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, sintagma „nu aduce atingere prestigiului profesiei“ din cuprinsul dispozițiilor art. 62 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, care, la data ridicării excepției, aveau următorul conținut normativ: „(1^1) Prin excepție de la prevederile alin. (1) lit. a), dacă trimiterea în judecată a intervenit pentru o infracțiune din culpă și se apreciază că aceasta nu aduce atingere prestigiului profesiei, judecătorului sau procurorului i se poate interzice provizoriu exercitarea anumitor atribuții până la soluționarea definitivă a cauzei.“11.Art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, la care face trimitere textul de lege criticat, stabilește că judecătorul sau procurorul este suspendat din funcție atunci când a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni.12.Ulterior sesizării Curții Constituționale, prevederile art. 62 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004 au fost modificate prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, adoptându-se o soluție legislativă diferită, în sensul că textul vizează în prezent toate infracțiunile, indiferent de forma de vinovăție cu care au fost săvârșite, nu doar pe cele din culpă. Or, în litigiul în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate este în discuție o infracțiune de ucidere din culpă. În consecință, Curtea urmează să se pronunțe asupra prevederilor art. 62 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004, cu referire la sintagma „nu aduce atingere prestigiului profesiei“ din cuprinsul acestora.13.În opinia autorului excepției, textul de lege criticat contravine dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii și art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepselor.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în cauză, autorul acesteia a solicitat instanței de judecată anularea hotărârii prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus suspendarea sa din funcția de procuror, ca urmare a trimiterii în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. În situația analizată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat, prin raportare la circumstanțele faptei și la valoarea socială ocrotită (dreptul la viață, fiind vorba despre ucidere din culpă într-un accident rutier), că menținerea în funcție a acestuia până la soluționarea definitivă a cauzei penale ar aduce atingere prestigiului profesiei și al justiției în general, fiind afectată aprecierea publică pozitivă a sistemului judiciar, în ansamblul său. În consecință, a făcut o aplicare per a contrario a prevederilor art. 62 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004 și a dispus suspendarea din funcție a autorului excepției, în temeiul art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004.15.Criticile de neconstituționalitate formulate vizează, în esență, lipsa de precizie și claritate a prevederilor art. 62 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004, susținându-se că necircumstanțierea expresă a infracțiunilor care nu aduc atingere prestigiului profesiei, astfel încât să fie posibilă menținerea în funcție, cu anumite condiționalități, a judecătorului sau a procurorului, lasă loc arbitrariului, determinat de aprecierea subiectivă a Consiliului Superior al Magistraturii. 16.Față de aceste critici, Curtea reține că a fost sesizată cu soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate prin decizia prin care Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de suspendare din funcția de procuror a autorului acesteia. Pentru a decide astfel, instanța supremă a apreciat, raportat la circumstanțele producerii faptei pentru care contestatorul a fost trimis in judecată, precum și la circumstanțele personale ale acestuia, că suspendarea sa din funcție până la finalizarea procesului penal nu reprezintă o măsură proporțională cu scopul avut în vedere de textul de lege vizat. În consecință, Înalta Curte a stabilit că, în circumstanțele concrete deduse judecății, nu a fost adus un prejudiciu prestigiului profesiei de magistrat, astfel că nu era necesară măsura adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. 17.Curtea Constituțională constată că, în acest context procesual, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, critica de neconstituționalitate formulată antamând, în realitate, o chestiune de aplicare și interpretare a textului de lege la cauza dedusă judecății, soluționată prin chiar actul de sesizare a Curții Constituționale, și care excedează competenței instanței de contencios constituțional. Totodată, Curtea reține că, în situații similare celei de față, a statuat că, „în cadrul procesului judiciar, excepția de neconstituționalitate se înscrie în rândul excepțiilor de procedură prin care se urmărește împiedicarea unei judecăți care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. Constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite autorilor acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. […] Neconstituționalitatea unei dispoziții legale nu are numai o funcție de prevenție, ci și una de reparație, întrucât ea vizează în primul rând situația concretă a cetățeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 30).18.Aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în prezenta cauză, unde eventuala admitere a excepției de neconstituționalitate nu ar sluji cauzei în care a fost ridicată, în care nu ar mai produce nicio consecință, câtă vreme contestația împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost admisă, printr-o hotărâre definitivă (a se vedea în același sens Decizia nr. 73 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 7 mai 2019, paragraful 29). În concluzie, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu referire la sintagma „nu aduce atingere prestigiului profesiei“ din cuprinsul acestora, excepție ridicată de Cătălin Vișinoiu în Dosarul nr. 1.642/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x