DECIZIA nr. 434 din 6 octombrie 2022

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin Sorin Plotuna și Dafin Volin Plotuna în Dosarul nr. 349/84/2019 al Tribunalului Sălaj – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.198D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.511D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gabriel Borodi în Dosarul nr. 464/197/2019/a2 al Judecătoriei Brașov – Secția penală. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 4.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.511D/2019 la Dosarul nr. 2.198D/2019, care a fost primul înregistrat. … 5.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă Decizia nr. 220 din 17 aprilie 2018. Apreciază că nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice această jurisprudență, și că atât soluția, cât și considerentele deciziei mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Susține că dreptul la o judecată în procedură simplificată nu este un drept fundamental, ci reprezintă o procedură accelerată de judecată. Posibilitatea instanței de a respinge această cerere constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție. În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 124, arată că principiile regăsite în aceste prevederi constituționale se materializează prin admiterea cererii de judecare în procedura simplificată. Referitor la art. 16 din Constituție, susține că principiul egalității instituie un tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit și de efecte, sunt similare.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:6.Prin Încheierea penală din 22 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 349/84/2019, Tribunalul Sălaj – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin Sorin Plotuna și Dafin Volin Plotuna cu ocazia soluționării unei cauze penale. … 7.Prin Încheierea din 13 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 464/197/2019/a2, Judecătoria Brașov – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gabriel Borodi cu ocazia soluționării unei cauze penale în care autorul excepției a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de uz de fals și conducere a unui vehicul fără permis de conducere. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia apreciază că utilizarea de către textul criticat a sintagmei „faptele reținute în sarcina sa“, iar nu a sintagmei „infracțiunilor reținute în sarcina sa“ determină încălcarea exigențelor constituționale privind claritatea, accesibilitatea și previzibilitatea legii, consacrate de art. 1 alin. (5) din Constituție. Susține că textul criticat poate conduce la interpretarea potrivit căreia, în cazul reținerii unui concurs de infracțiuni, inculpatul ar trebui să recunoască toate infracțiunile concurente, chiar dacă nu a săvârșit-o (nu le-a săvârșit) pe una (pe unele) dintre ele ori nu a săvârșit-o/nu le-a săvârșit cu vinovăție. Invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, Hotărârea din 6 noiembrie 1980, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Hotărârea din 20 mai 1999, pronunțată în Cauza Rekvenyi împotriva Ungariei, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României. Apreciază că modul de redactare a dispozițiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală nu întrunește exigențele de claritate, precizie și previzibilitate și nu corespunde exigențelor de tehnică legislativă specifice normelor juridice, permițând ca rezultatul interpretării dat acestora de către instanțele naționale să fie lipsit de previzibilitate, fiind astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor. Prin dispozițiile criticate se neagă principiul aflării adevărului în favoarea principiului celerității procesului penal și se acordă prevalență unei condiții procedurale din procesul penal, și anume recunoașterea totală a faptelor, față de finalitatea procesului penal, și anume dovedirea completă a vinovăției inculpatului.  … 9.Susține că, în actuala reglementare, conținutul infracțiunii are două componente, și anume latura obiectivă (art. 15 din Codul penal) și latura subiectivă (art. 16 din Codul penal), vinovăția fiind o trăsătură distinctă a infracțiunii. Or, sintagma „faptele reținute în sarcina sa“, prevăzută de art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, vizează exclusiv tipicitatea infracțiunii sub aspect obiectiv, și nu latura subiectivă a infracțiunii, astfel că recunoașterea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței trebuie să țină cont de structura infracțiunii, astfel cum este reglementată în art. 15 și 16 din Codul penal, și, în raport cu acestea, să vizeze doar elementele laturii obiective a infracțiunii, fără condiționarea recunoașterii vinovăției. … 10.Apreciază că latura subiectivă a infracțiunii nu se poate realiza anticipat, odată cu soluționarea cererii inculpatului de judecare în procedura recunoașterii învinuirii, în caz contrar funcția de judecată fiind lipsită de conținut. Totodată, cerința recunoașterii „în totalitate a faptelor reținute în sarcina sa“ îi impune inculpatului să recunoască în totalitate faptele descrise în rechizitoriu, iar nu doar o parte a acestora, cu încălcarea prezumției de nevinovăție. De asemenea, egalitatea în fața legii este suprimată prin condiționarea recunoașterii în totalitate a faptelor reținute, având în vedere că există posibilitatea ca inculpatul să fie trimis în judecată pentru două fapte, însă una dintre acestea să nu fie comisă de către el. Mai mult, condiționarea recunoașterii în totalitate a faptelor reținute în rechizitoriu încalcă dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. … 11.Obligația impusă de dispozițiile de lege criticate limitează și îngrădește dreptul la apărare, condiționând posibilitatea de a beneficia de un tratament mai favorabil pentru o faptă penală de recunoașterea tuturor faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. O astfel de condiționare este neconstituțională, lipsind de conținut exercițiul dreptului la apărare, transformându-l într-o prerogativă formală, în vădită contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Așa fiind, art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală aduce atingere dreptului garantat de art. 24 alin. (1) din Constituție, astfel cum este interpretat prin prisma art. 20 și 148 din Legea fundamentală, deoarece impune, pentru a beneficia de procedura simplificată de recunoaștere a vinovăției, recunoașterea tuturor faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, atât în latura lor materială, cât și cu privire la încadrarea juridică, și nu permite recunoașterea parțială a unor infracțiuni și continuarea procedurilor cu privire la alte fapte în vederea stabilirii vinovăției. … 12.Tribunalul Sălaj – Secția penală, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015, Decizia nr. 726 din 29 octombrie 2015, Decizia nr. 753 din 13 decembrie 2016, apreciază că autorii excepției nu au invocat aspecte noi, considerentele din deciziile anterior menționate găsindu-și aplicabilitatea și în cauza de față. … 13.Judecătoria Brașov – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dreptul la o judecată în procedura simplificată doar în baza probelor aflate la dosarul de urmărire penală nu este un drept fundamental, ci reprezintă o procedură accelerată de judecată. Această procedură presupune o judecată simplificată în ipotezele în care inculpatul recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, conform art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, însă numai cu condiția ca instanța să aprecieze că probele administrate în cursul urmării penale sunt suficiente pentru justa soluționare a cauzei și pentru aflarea adevărului, potrivit art. 349 alin. (2) din același act normativ. În consecință, declanșarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii reprezintă o opțiune a inculpatului, care trebuie să solicite acest lucru, opțiune care nu creează însă o obligație în sarcina instanței de judecată, chiar dacă inculpatul ar recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, în măsura în care instanța apreciază că în cursul urmării penale nu au fost administrate suficiente mijloace de probă care să conducă la aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. Beneficiul procedurii recunoașterii învinuirii constă în soluționarea cu celeritate a acestor cauze penale, precum și în aplicarea unei pedepse între limitele prevăzute de lege pentru faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, reduse fie cu o treime, fie cu o pătrime. Parcurgerea procedurii simplificate nu conduce automat la o soluție de condamnare sau de amânare a aplicării pedepsei, întrucât admiterea cererii de judecată potrivit procedurii simplificate nu este incompatibilă cu pronunțarea unei soluții de achitare ori de încetare a procesului penal. Această procedură de judecată constituie o excepție de la parcurgerea cercetării judecătorești în sensul administrării probelor în condițiile principiilor specifice fazei de judecată, respectiv principiul nemijlocirii, al publicității, al contradictorialității. … 14.Pe de altă parte, instanța poate respinge cererea de judecată potrivit procedurii simplificate dacă apreciază că recunoașterea realizată de inculpat nu îndeplinește condițiile prevăzute de Codul de procedură penală, în sensul că nu este o recunoaștere totală a faptelor reținute în sarcina sa, sau dacă apreciază că probele administrate nu sunt suficiente. Acest aspect nu prejudiciază în niciun mod inculpatul, ci, din contră, garantează respectarea dreptului său la apărare, întrucât îi conferă acestuia posibilitatea de a solicita readministrarea probelor din cursul urmării penale, precum și posibilitatea de a propune probe noi pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului. În situația în care cererea inculpatului de a urma procedura recunoașterii învinuirii este respinsă de instanță pentru ipotezele menționate anterior și dacă în urma parcurgerii cercetării judecătorești instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de inculpat, acestuia i se aplică beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă, dreptul său la apărare nefiind în niciun mod îngrădit. … 15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală. Textul criticat a fost modificat prin art. II pct. 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, și are următorul conținut: „În cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți și de persoana vătămată, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10).“ … 19.Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind calitatea legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) și (3) privind accesul liber la justiție, art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil și art. 48 privind prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. … 20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate, dintr-o perspectivă identică, de exemplu, prin Decizia nr. 775 din 18 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 21 martie 2022, Decizia nr. 622 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 5 ianuarie 2021, Decizia nr. 220 din 17 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 26 iunie 2018, Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015, Decizia nr. 726 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 26 noiembrie 2015, Decizia nr. 753 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017, și Decizia nr. 723 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 13 aprilie 2017. … 21.Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că procedura simplificată de judecată în cazul recunoașterii învinuirii nu constituie o noutate în materie procesual penală, fiind reglementată pentru prima dată de dispozițiile art. 320^1 din vechiul Cod de procedură penală – introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010 -, cu titlul de derogare de la dreptul comun, ce presupune soluționarea cu celeritate a unor cauze penale pentru care cercetarea judecătorească propriuzisă devine redundantă, întrucât în faza de urmărire penală au fost dezlegate toate aspectele legate de existența infracțiunii și de vinovăția inculpatului. … 22.Curtea a statuat că reducerea limitelor speciale de pedeapsă ca urmare a recunoașterii învinuirii nu poate fi convertită într-un drept fundamental, ci reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor, potrivit politicii sale penale, în anumite condiții, printre care se numără și recunoașterea în totalitate a faptelor reținute în sarcina inculpatului, tocmai caracterul integral al recunoașterii învinuirii fiind cel care face inutilă efectuarea cercetării judecătorești, așa cum este reglementată aceasta de dispozițiile art. 374 alin. (5)-(10) din actualul Cod de procedură penală. Având în vedere efectele procedurii de judecată simplificate, instanța poate respinge, în baza unor criterii obiective și rezonabile, cererea formulată de inculpat, întrucât, indiferent că recunoașterea învinuirii este totală sau parțială, ceea ce prevalează este existența unui proces echitabil despre care nu se poate vorbi în măsura în care se neagă principiul aflării adevărului. Prin urmare, nu simpla recunoaștere a învinuirii, chiar și integrală, este determinantă pentru a se da eficiență unui proces echitabil desfășurat în limitele legalității și imparțialității, aceasta constituind doar o condiție procedurală, ci stabilirea vinovăției inculpatului cu privire la faptele reținute în sarcina sa. … 23.De altfel, având în vedere tocmai riscul exercitării de presiuni asupra inculpatului spre a-și recunoaște vinovăția și cu privire la fapte pe care nu le-a săvârșit, posibilitatea instanței de a respinge cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Judecătorul nu este obligat, în absența convingerii cu privire la sinceritatea inculpatului – chiar dacă acesta recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa -, să admită cererea formulată de inculpat, ceea ce reprezintă o materializare a principiului constituțional al înfăptuirii justiției de către instanțele judecătorești, consacrat de art. 124 din Legea fundamentală. Prin urmare, instanța are posibilitatea să respingă cererea inculpatului, chiar și în condițiile unei recunoașteri totale a faptelor reținute în sarcina sa, atunci când nu este lămurită asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei și consideră că judecata nu poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ci trebuie să se facă potrivit dreptului comun. … 24.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice această jurisprudență, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florin Sorin Plotuna și Dafin Volin Plotuna în Dosarul nr. 349/84/2019 al Tribunalului Sălaj – Secția penală și de Gabriel Borodi în Dosarul nr. 464/197/2019/a2 al Judecătoriei Brașov – Secția penală și constată că dispozițiile art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Sălaj – Secția penală și Judecătoriei Brașov – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 6 octombrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește